ENESCU 136. Cultura de partid și stropșeala gratuită

ENESCU 136. Cultura de partid și stropșeala gratuită

În urmă cu 136 de ani, pe 19 august 1881, se năștea la Liveni George Enescu. Geniul care și-a venerat mama, casa, pământul. Românul care și-a părăsit țara în 1946, o țară pe care o vedea cufundată într-un greu și apăsător regim comunist, anticipând dezastrul ce avea să vină. O Românie în care, dacă nu ar fi fost atât de bolnav - aflăm de la biografii săi - s-ar fi întors într-un sfârșit.

O descriere înălțătoare a lui George Enescu face unul dintre cei mai cunoscuți muzicologi ai ultimului secol, Viorel Cosma (trecut în veșnicie în urmă cu câteva zile, pe 15 august 2017): "Se spune că moldovenii sunt molcomi, blânzi, sentimentali și foarte afectuoși. Ei bine, exact așa era și Enescu. Avea modestia și bunătatea omului din popor, dar avea și hazul și umorul sănătos al unui Creangă. Era un foarte bun cunoscător al poeziei românești, el s-a format în ambianța culturală a Moldovei de odinioară. Și toate aceste daruri erau străbătute de un fior de spiritualitate adevărată. Enescu a fost un om foarte credincios, care cunoștea sărbătorile religioase și însemnătatea lor și care mergea la biserică. Suficient să amintesc că în familia lui toți înaintașii bărbați fuseseră preoți. Moștenirea aceasta spirituală a țășnit însă la el într-un mod inegalabil de a face muzică".


Casa, parlamentarul și starea de alertă!

În preajma aniversării a 136 de ani de la nașterea lui George Enescu, un parlamentar botoșănean face vâlvă în târg pentru că, zice Domnia-Sa (ne conformăm și noi, ați observat că la nivel parlamentar nu se mai spune el, ea, dumnealui etc, ci doar Domnia-Sa?), Casa Memorială de la Liveni este într-o stare jalnică, existând "mari șanse" (sic!) ca "întregul patrimoniu din casa în care s-a născut George Enescu să fie compromis".

Mai întâi, domnul senator liberal se adresează Ministerului Culturii, atenționând asupra situației "extrem de precare a Casei Memoriale "George Enescu" din localitatea Liveni, judeţul Botoşani, aflată într-un iminent pericol de distrugere".

Imediat, însă, tonul se mai îndulcește nițel, ar fi vorba de fapt de bunurile de patrimoniu din incintă, bunuri care "sunt în fază de degradare, din cauza infiltraţiilor de apă generate de uzura avansată a acoperişului imobilului respectiv".

Având în vedere situaţia ingrată în care se află Casa Memorială "George Enescu", domnul parlamentar s-a stropșit imediat către ministrul de la Cultură, căruia i-a trimis două întrebări: "1. În ce mod se implică Ministerul Culturii în salvarea de la dispariţie a acestei clădiri cu o valoare inestimabilă pentru cultura şi identitatea naţională?; 2. Care este suma necesară reparării şi salvării imobilului-monument istoric din Liveni şi când veţi aloca fondurile pentru această investiţie?".

Ministerul Culturii, condus astăzi de un domn cu mare succes pe piața tabloidelor, nu l-a lăsat pe al nostru liberal parlamentar cu interpelarea întinsă. Domnul politician a aflat, astfel, că actuala clădire datează din 1958 (nu din 1881, 19 august) și că este un obiectiv muzeal aflat în administrare județeană. Mai exact, proprietarul casei este Consiliul Județean Botoșani, iar administrarea intră în sarcina Muzeului de Istorie. Simplu și clar. Adică: "Pentru organizarea şi funcţionarea muzeului, Consiliul Judeţean Botoşani asigură baza materială şi resursele financiare, potrivit responsabilităţilor ce îi revin în conformitate cu legislaţia în vigoare", a arătat conducerea Ministerului Culturii, făcând apoi referire la obligațiile pe care le are proprietarul, și anume: "asigurarea stării de conservare a fiecărui obiectiv înscris în Lista Monumentelor Istorice este obligaţia deţinătorului acelui bun, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar în cazul semnalat de dumneavoastră, obligaţia revine administraţiei publice judeţene".

Domnul parlamentar de Botoșani a înțeles, însă, că onor ministerul și poate, și vrea, dar… nu îl interesează. Așa că nu numai că se mai stropșește, dar mai și strigă în gura mare: Rușine! "Precum se observă, ministrul Culturii nu a răspuns la niciuna dintre cele două întrebări formulate de mine! Este rușinos să spui că Ministerul se implică în salvarea Casei Memoriale George Enescu, când, în realitate, nu face absolut nimic! Am oferit un alt exemplu de nerealizări a Guvernului PSD pentru botoșăneni, iar această neimplicare, nepăsare chiar, este cu atât mai strigătoare la cer cu cât este vorba de un muzeu cu valoare inestimabilă în plan național și internațional! Cu alte cuvinte, Ministerul Culturii nu își demonstrează că este și al Identității Naționale, așa cum îi este titulatura actuală".

Domnule senator, a fi în opoziție nu înseamnă doar a striga în gura mare acolo unde strigătul se opintește în necunoașterea situației reale. Admițând că starea casei de la Liveni ar fi cu adevărat cea prezentată de dvs., stropșeala trebuia să se îndrepte: 1. către Muzeul Județean Botoșani, 2.Dacă Muzeul, considerând că starea casei de la Liveni este atât de gravă, face demersuri la Consiliul Județean, iar autoritatea județeană nu impune măsuri urgente, atunci stropșeala dvs. trebuia să se audă la Consiliul Județean. 3.Dacă documentele privind starea de iminentă prăbușire a casei de la Liveni ar fi zburat obraznic între CJ și Minister, fără rezultat, atunci ar fi trebuit să reclamați dezinteresul guvernanților.

Dar dacă lucrurile nu stau astfel, ceea ce manifestați dvs. în spațiul public este simplă gargară politică.

Altfel am fi primit demersul dvs. dacă, de exemplu, v-ați fi zbătut pentru soarta Teatrului, o clădire care chiar se află în iminent pericol de prăbușire, din pricina unor lălăieli și nepermise gafe politice, administrative, umane, economice etc.

Ne-am fi ridicat căciula cu respect dacă vă auzeam strigând din toți rărunchii, alături de oamenii care au protestat disperați de starea drumurilor, exact acele drumuri care duc spre casa-muzeu despre care dvs. ne spuneți că își dă ultima suflare.

La fel cum ne-am fi scos căciula dacă domnii de la guvernare (parlamentari botoșăneni) ar fi manifestat interes (la timp și concret!, nu prin promisiuni și vorbe în vânt) și clădirea Teatrului nu ar fi ajuns aici. Dacă domnii de la guvernare ar fi demonstrat că obiectivele turistice merită mai mult decât lamentări în campanii electorale și dus-cu-vorba-politică încă vreo patru ani.

Salvați, domnilor parlamentari de orice culoare politică, Teatrul, casele de patrimoniu care plâng în dureroasă tăcere! Cinstiți geniile Botoșanilor printr-o cultură de calitate! Reparați drumurile pentru ca turiștii să ne cunoască istoria și cultura. Montați indicatoare, promovați județul și, mai ales, lucrați ÎMPREUNĂ!

Dar pentru că nu putem să vă cerem imposibilul (vorbim de situații care nu se pot rezolva prin comunicate de presă!), profităm de nemulțumirea domnului parlamentar liberal pentru a aduce în atenție povestea casei de la Liveni, construită de comuniști după ce adevărata casă în care s-a născut George Enescu a fost demolată.  
 

Casa, comuniștii și muzicologul!

Cu mai bine de un an înainte de moartea lui George Enescu (martie 1954), Sfatul Raional Dorohoi transmite către Direcția Muzee și Monumente Istorice din cadrul Ministerului Culturii o notă informativă asupra casei compozitorului George Enescu din orașul Dorohoi, dar și asupra casei de la Liveni. Din adresa respectivă (nr.3339 din 24 martie 1954) aflăm că, "din eroare, casa de la Liveni unde s-a născut George Enescu a fost stricată de autoritățile Sfatului Popular în 1949".

Pe 17 mai 1955 (la două săptămâni de la trecerea în veșnicie a compozitorului George Enescu), Sfatul Popular Dorohoi scrie o nouă adresă către ministerul Culturii (Serviciul Muzee și Monumente Istorice), de această dată formulând o serie de propuneri privind înființarea caselor memoriale George Enescu în localitățile Liveni și Dorohoi. Adresa nr.5052, din 17 mai 1955, face referire în special la locul nașterii compozitorului, acolo unde casa fusese demolată în întregime. Autoritățile dorohoiene propuneau ca acea casă să fie reconstruită cu sprijinul Întreprinderii Regionale de Construcții Suceava, din fondurile Secției Culturale. Acțiunea de reconstrucție se baza pe datele exacte, în dimensiuni, ale fostei case, publicate în cartea preotului Hodoroabă – George Enescu. Contribuții la cunoașterea vieții sale. Cu 16 clișee în text. De asemenea, dorohoienii mai precizau că, pe peretele casei ce avea să se construiască din nou, se va pune și o placă comemorativă cu inscripția: Aici s-a născut în anul 1881 marele nostru compozitor și violonist George Enescu.

După aproape trei săptămâni, Ministerul Culturii își dă acordul cu privire la propunerile formulate de către autoritățile dorohoiene privind obiectivele memoriale George Enescu din Liveni și Dorohoi. Prin adresa 7227, din 11 iunie 1955, Ministerul Culturii dispune ca, la Liveni, casa să fie reconstruită de către Secțiunea Culturală Raională, pe locul unde a fost, având aceleași dimensiuni și același material la fel cu casa veche care a fost demolată. Mai mult, se arată în adresa Ministerului, "planurile și devizul vor fi întocmite de către Serviciul Regional de Arhitectură, după urmele fundațiilor vechi, fotografiile existente și după mărturia vecinilor care au cunoscut casa veche". Inscripția, în schimb, va fi stabilită de comun acord cu Academia RPR și cu Uniunea Compozitorilor. În aceeași adresă, Ministerul Culturii își exprimă acordul ca în locuința din Dorohoi să se amenajeze o casă memorială care să adăpostească tot mobilierul autentic ce se găsește în localitate.

Urmare a acestei adrese, la Dorohoi sosește, două săptămâni mai târziu, reprezentantul Uniunii Compozitorilor din RPR, Viorel Cosma (30 martie 1923 - 15 august 2017), care participă la o ședință cu autoritățile locale, la care este prezent și pictorul botoșănean Constantin Radinschi (1920-2003).

În ședința din 25 iulie 1955, muzicologul Viorel Cosma propune refacerea casei și împrejmuirea ei, precum și refacerea puțului din curtea de la Liveni. Mai mult, reprezentantul Uniunii Compozitorilor solicită și amenajarea unui cămin cultural la Liveni, iar între timp electrificarea satului. Dar, surprinzător, în procesul-verbal al ședinței se mai consemnează (cu sublinierea textului): "La Mihăileni este casa mamei compozitorului și trebuie ca acesteia să i se acorde o atenție deosebită. Se va îngriji mormântul mamei maestrului de la Mihăileni".

În fața reprezentantului Uniunii Compozitorilor, tovarășii de la Raionul Muncitoresc Român au avut imediat obiecții: este nevoie de aprobare de la partid (Tov. Bortaș spune că "asupra acțiunii lui George Enescu, refacerea casei din Liveni, agitație vizuală, pomenire ș.a. trebuie să primească scris de la forurile politice superioare").

Propunerile clare ale lui Viorel Cosma au stârnit și iritarea tovarășilor de la Dorohoi, care au reproșat, prin vocea tov. Latiș, că "tov. Cozma a venit la Dorohoi cu o atitudine de sus și spunând că nu s-a făcut nimic pentru G. Enescu". Tovarășul, de altfel, este de acord cu propunerile, mai puțin cu una dintre ele: "Nu sunt de acord să acționăm noi pentru a face parastasuri. La care adaugă: Ar fi bine ca această problemă să fie cunoscută și de regiunea de partid".

Ședința este una destul de încordată. Muzicologul Viorel Cosma își exprimă nemulțumirea, stare care rămâne, și ea, consemnată înprocesul-verbal: "Tov. Cozma spune că a fost foarte nervos din cauza celor constatate pe teren". I se reproșează, din nou, muzicologului, tonul folosit: Tov. Lazarovici (de la Sfatul Popular Raional) spune că "tov. Cozma a vorbit cu ton de comandă, când poate era mai bine să discutăm tovărășește".

Pictorul C. Radinschi propune ca, pentru casa de la Liveni, să se trimită de la București un arhitect care să studieze după documente existente (fotografii și mărturii), cum a arătat casa din Liveni înainte de a se demola, să se execute un plan și să se arate ce fonduri sunt necesare.

După numai patru zile, administrația dorohoiană înaintează o adresă către Ministerul Culturii (nr.8048 din 29 iulie 1955), în care sunt precizate, pe scurt, lucrările și sumele aferente în vederea amenajării caselor memoriale din Liveni și Dorohoi. Astfel, pentru reconstruirea casei natale de la Liveni, împrejmuirea cu gard și refacerea unei fântâni în fosta grădină, suma necesară ajunge la 30.000 de lei. Se solicită, de asemenea, ca de la București să se trimită un arhitect care să execute planul de refacere a casei. Pentru un cămin cultural la Liveni, se cere suma de 60.000 de lei.        


Mobilizare pentru inaugurarea casei: Drumuri, șanțuri, borne!

O zi după formularea adresei, Sfatul Popular Raional Dorohoi emite decizia nr. 168 (din 30 iulie 1955), prin care, la Art I, se stabilește că fostul sat Liveni, din comuna Cracalia, în prezent denumit Gh. Doja, se va numi satul George Enescu.

Mobilizarea pentru reconstrucția casei de la Liveni continuă, în prima jumătate a lunii august constituindu-se la nivelul Ministerului Culturii o comisie care, alături de autoritățile din Dorohoi, cu sprijinul Raionului și Regiunii PMR, formulează măsurile concrete pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor partidului și guvernului în problema George Enescu. Din procesul-verbal în care sunt consemnate aceste măsuri, aflăm și că în rândul sătenilor "s-a constatat o stare de spirit de pioasă admirație pentru George Enescu și de dispreț și desconsiderare pentru cei care au dărâmat casa de naștere a maestrului". Reconstrucția casei nu merge atât de ușor cum s-ar fi așteptat tovarășii de partid, intervenind pe parcurs și probleme legate de terenul pe care urma să se execute reconstrucția.

Pe 18 august 1957 are loc festivitatea deschiderii Casei-Muzeu George Enescu din Dorohoi, iar un an mai târziu – 17 august 1958 – este anunțată inaugurarea Casei muzeu George Enescu din satul George Enescu (Liveni).

În 1965, la împlinirea a 10 ani de la moartea compozitorului, Sfatul Popular Raional Raional Dorohoi emite un Plan de măsuri privind organizarea comemorării.

Aflăm astfel că, prin secția de drumuri a Sfatului Popular Raional, se vor lua măsuri de nivelare a traseelor Dorohoi – Dragulea și Dorohoi – Cracalia și așternerea de pietriș acolo unde se simte nevoia. De asemenea, pe porțiunea de drum Dragulea – G. Enescu și Cracalia – G. Enescu se va așterne un strat gros de pietriș, care să fie presat cu compresorul. Se vor completa locurile libere cu pomi și vor fi văruiți pomii existenți. Se mai au în vedere: șanțurile și bornele kilometrice, tablele indicatoare, panourile din intersecții.    
 

L-au pândit și în viață și în moarte!

Lui Enescu i s-a reproșat, de-a lungul timpului, că ar fi fost "cu desăvârșire naiv într-ale politicii". Nu a fost deloc așa, însă comuniștii s-au străduit din răsputeri să se folosească de renumele său. Lumea întreagă îl venera pe compozitorul născut în Liveni, scenele de pe toate continentele (din URSS până în SUA) răsunau de muzica sa. Comuniștii făceau tot ce le stătea în putere pentru a se folosi de Enescu. Lovitura cea mai mare a fost atunci când, în 1946, George Enescu avea să părăsească pentru totdeauna pământul natal.

Îndârjirea și încrâncenarea comuniștilor a atins, însă, cote greu de imaginat. La moartea artistului, în 4 mai 1955, s-a petrecut un fapt care multă vreme a fost învăluit în mister. Trupul neînsuflețit al lui Enescu era cât pe ce să fie răpit de comuniștii români, de la Hotel Atala, din Paris. Muzicologul Viorel Cosma confirmă, pentru Formula AS, că povestea a fost reală: "E adevarat. Situatia a fost insa limpezita de Maruca. Imediat ce a aflat, dimineata, ca Enescu a murit, a fugit la notar cu ultimul lui testament, facut la rugamintea ei, prin care o instituia ca legatara universala, anuland orice document anterior. Mai tarziu, doi membri ai Ambasadei Romaniei la Paris s-au prezentat la hotel, cerand proprietarului sa li se predea corpul lui Enescu, argumentand ca face parte din patrimoniul Romaniei. Maruca i-a lamurit ca Enescu plecase definitiv din tara din cauza regimului totalitar si ca nici prin gand nu-i trecea sa se intoarca in patrie. Numai ca, nesatisfacuti, trimisii Ambasadei au ramas la hotel si au inceput sa dea tarcoale. Marucai i-a fost teama sa transporte cosciugul la Biserica Romana, ca sa nu fie rapit pe drum. Prin urmare, directorul hotelului a chemat politia ca sa stea de paza. Intr-un final, pe data de 7 mai, Enescu a fost inhumat, cu slujba religioasa, la cimitirul "Pere Lachaise", pe aceeasi "stradela" cu Georges Bizet. Initial, pe placa lui scria: Georges Enesco, Compositeur, Membre de l'Institut Commandeur De La Legion D'Honneur 1881-1955. Din pacate, nici o mentiune ca a fost roman!".

 



(sursa documentară: Muzeul Județean Botoșani - "Memoria arhivelor botoșănene. George Enescu", Editura PIM, Iași, 2016)
 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

Anthony Quinn, de la dansul lui Zorba Grecul la sârba românească din "Ora 25"! , FOTO, VIDEO

Luni, 18 Septembrie 2017
902

Se împlinesc anul acesta 50 de ani de la filmul "Ora 25" (1967), realizat după cartea românului Constantin Virgil Gheorghiu, cu Anthony Quinn și Virna Lisi în rolurile pr...

Lăsați copiii să fie ce vor!

Duminică, 17 Septembrie 2017
1010

Asistăm de un timp la o deturnare a tuturor principiilor până mai ieri valabile. Presiunea manifestată la nivel ideologic, cultural, familial chiar, produce efecte în societatea tot mai...

Unul "dintre cei mai nefericiţi poeţi ai literaturii române", botoșăneanul care a dăruit poporului român două romanțe tulburătoare! - VIDEO

Sâmbătă, 16 Septembrie 2017
2454

"Sărmanul Artur Enășescu!, strigă Crevedia, descoperind la câțiva metri de noi silueta poetului cerșetor și nebun". Nicolae Crevedia a scos 100 de lei și i-a dat cerșetorului,...