„Ne-am dorit să facem un documentar care să-ți lase o senzație de bine”, iar această dorință a triadei regizorale - Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu, Tudor D. Popescu - s-a materializat și la proiecția de gală, din sala Cinematografului „Unirea” Botoșani, la finalul căreia spectatorii au aplaudat îndelung, cea mai bună dovadă că „Nasty”- documentarul despre cel devenit simbolul „sportului alb”, „The Terrible” Ilie Năstase, i-a impresionat plăcut.

CITEȘTE ȘI: "Patru botoșănence care încercau să vândă parfumuri, lăsate fără marfă!"

Legendă vie a tenisului, tânărul român venit de dincolo de Cortina de Fier a făcut din jocul de tenis un adevărat spectacol care a încântat publicul, a contrariat uneori arbitrii, a uimit jucătorii, dar toți l-au iubit pe rebelul Ilie, cel care le cerea arbitrilor să i se adreseze cu „Mister Năstase”.

„Să știu foarte multe lucruri și foarte multe evenimente din viața lui Ilie, să nu găsesc material de arhivă”

Filmul, a cărui „producție efectivă a durat undeva la trei ani jumătate”, a oferit spectatorilor prezenți imagini de arhivă nedifuzate vreodată în România, regizorul Tudor Giurgiu menționând că a fost o mare provocare „să știu foarte multe lucruri și foarte multe evenimente din viața lui Ilie, să nu găsesc material de arhivă, să nu găsim fotografii, să nu găsim materiale cu ce am putea să acoperim acel eveniment”, concluzionând: „ne-am descurcat cu ce am avut”.

„A vorbit foarte frumos despre Ilie, cât de crazzy era”

Pelicula include mărturii ale colegilor de generație, ale celor care aveau o legătură personală cu Ilie sau au jucat cu el, „Am avut aproape 50 de interviuri, o parte au apărut în film, dar a trebuit să facem o selecție cât mai strictă și cumva e dureros că renunți la oameni extrem de importanți, dar i-am ales pe cei care au jucat cu Ilie, care aveau o legătură personală cu Ilie”.

Interviurile au fost filmate la finalul anului 2020, echipa de producție s-a deplasat în America, în Mallorca, pentru a-l intervieva pe Rafael Nadal, la Roland Garros, Madrid, Barcelona, dar și în Dubai unde „a fost puțin mai complicat cu John McEnroe, știam că ne oferă acest interviu, dar nu știam exact când, la un moment dat, cu două zile înainte, am fost sunați de impresar și anunțați că ne oferă  20-30 de minute. A vorbit foarte frumos despre Ilie, cât de crazzy era”.

„Vorbeau atât de frumos, atât de cald, cu o colegialitate care, de fapt, venea din prietenia lor”

Tudor Giurgiu a subliniat că timpul acordat interviurilor a fost strict limitat, dar că le consideră interviuri de colecție, sugerându-i-se chiar „să facem o carte sau să le punem pe on-line”. Printre cei prezenți în film îi regăsim pe Boris Becker (prezent la premiera filmului organizată la Sala Palatului), Stan Smith, Bjorn Borg, Jimmy Connors, dar și pe Virginia Ruzici și Phil Knight (co-fondatorul Nike), toți aceștia scoțând în evidență personalitatea complexă a lui Năstase, „unii erau mai preciși în a-i  accentua lui Ilie și niște puncte slabe, defecte: lipsa de concentrare, absența de la  antrenament, că se risipea în multe lucruri, dar majoritatea vorbeau atât de frumos, atât de cald, cu o colegialitate care, de fapt, venea din prietenia lor”.

„Mai izbucnea, dar așa era el, ei nu-l tratau diferit pentru că îi știau părțile lui bune”

Un fapt inedit, obișnuit pe atunci era existența acelui „împreună”, care astăzi nu mai există. Ei mâncau, se antrenau, glumeau, aveau porecle, toți știau care îi sunt defectele, dar nu-l sancționau, „știau și că mai izbucnea, cu toate glumele lui, dar așa era el, adică ei nu-l tratau diferit, pentru că îi știau părțile lui bune, calitățile”. Aceste aspecte l-au emoționat pe regizor care și-a dat seama că Ilie este un produs specific epocii anilor 70, când lucrurile stăteau altfel, „puteai vorbi anumite lucruri care astăzi nu se mai pot vorbi”, era un alt tip de comportament la nivel de coleg, de camarad și cu totul altfel de raporturi interumane.

„Dacă ne-am fi apucat de film mai devreme…”

Răspunzând unei întrebări venite din public în legătură cu alte personalități care au trecut prin viața marelui tenismen, cum ar fi cântăreața Diana Ross, Tudor Giurgiu a spus că au căutat-o la Los Angeles, dar nu au reușit să vorbească, impresarul comunicându-i că nu este posibil.

De asemeni, regizorul a adăugat că ar fi dorit să obțină o filmare cu Dominique Grazia (belgiancă), prima soție a lui Ilie, care acum locuiește în Spania, prezentă în multe cadre din film, dar care din cauza unor probleme de sănătate nu a dorit să fie filmată. „Dacă ne-am fi apucat de film mai devreme am fi avut o filmare”.

Guillermo Vilas, Manuel Orantes, Adriano Panatta sunt alți sportivi cu care s-a încercat stabilirea unor întrevederi, dar nesincronizarea programului a împiedicat acest lucru. Important de reținut este că la acea vreme tenismenii nu aveau un antrenor propriu, ei se antrenau împreună și Năstase spune despre sportivii australieni, pe care i-a admirat foarte mult, că a învățat foarte multe de la ei studiindu-le jocul.

„Una dintre surprizele cele mai mari pe care le-am avut la filmare”

Spectatorii au fost uimiți să descopere „cariera muzicală” a genialului excentric Ilie Năstase.

„Știa cineva din sală că Ilie Năstase avea o carieră muzicală?”, a întrebat Tudor D. Popescu publicul precizând că și pentru el „a fost una dintre surprizele cele mai mari pe care le-am avut la filmare”.

Un alt fapt inedit, remarcat la vizionare, a fost descoperirea jurnalistului Cristian Tudor Popescu, în calitate de copil de mingi la finala Cupei Davis de la București.

„În sfârșit îl cunosc și eu pe Ilie, nu știam cu cine stau în casă”

La TIFF, în 2023, unde a fost prezentată o variantă scurtă a filmului, Ioana, actuala soție a lui Năstase (a cincea!) a spus: „În sfârșit îl cunosc și eu pe  Ilie, nu știam cu cine stau în casă”.

„Am avut o libertate deplină în camera de montaj”

Tudor Giurgiu a precizat: „Ne bucurăm că am avut o libertate deplină în camera de montaj, nu a venit nimeni să ne spună: să nu puneți asta!”, adăugând că au existat emoții în ceea ce-l privește pe Ion Țiriac, însă aflându-se în turneu de promovare „înseamnă că nu s-a supărat prea tare”.

„Nu mă simțeam bine pe lângă el, nici nu avea umorul lui Ilie”

De altfel, publicul a văzut imagini în premieră și cu Ion Țiriac, partenerul și prietenul lui Ilie, un alt nume de referință în tenis, despre care o jucătoare care apare în film a spus că îi era frică de el, îl poreclea „Dracula” (toți aveau porecle) și care concluzionează „nu mă simțeam bine pe lângă el, nici nu avea umorul lui Ilie”.

Ion Tiriac, cu a lui mustață, cu modul în care era îmbrăcat, era considerat o „apariție unică”.

„A plâns, plângea toată lumea, a fost un moment emoționant”

„Ilie Năstase a văzut prima oară filmul în iunie 2023, o proiecție cu prietenii, era într-o formă asemănătoare celei văzute de dumneavoastră, să zicem 80%, între timp noi am mai lucrat la el și a fost foarte emoționat, la sfârșit a plâns, plângea toată lumea, a fost un moment emoționant”, au fost detaliile oferite de Tudor Giurgiu spectatorului care a dorit să afle impresia lui Ilie Năstase despre documentarul al cărui subiect este.

Vizionarea lui „Nasty” a născut firesc două întrebări.

„Pe când un film despre Nadia Comăneci sau Hagi?”, a fost prima la care regizorii au răspuns la unison „Imediat!”, Tudor Giurgiu adăugând că va fi un proces de durată „cam de patru ani, dacă ne apucăm acum”. Cu Nadia Comăneci s-a vorbit, „știu că sunt niște gânduri”, despre Hagi a venit informația că fiica lui, Kira, își dorește de mult să facă ea un film despre tatăl ei și că văzând documentarul „Nasty” a spus: „Tată, uite așa ar trebui să arate filmul!”. Regizorul are în proiect și unfilm cu Mircea Lucescu, „un personaj față de care am o admirație enormă”.

A doua întrebare a făcut referire la un eventual parcurs festivalier al filmului, despre care am aflat că „s-ar putea să avem o invitație la un festival important, luni seara vom anunța la radio”. Regizorul a precizat că documentarul va fi produs de o mare companie franceză și va ajunge din toamnă pe platformele de streaming, deoarece „tipul acesta de filme nu ajunge în sălile de cinema”.

„Desenul tău trăiește o nouă viață”

Un alt spectator a dorit să afle povestea afișului filmului. Tudor Giurgiu spune: „Afișul l-am găsit într-o revistă Playboy din anul 1977, care pe vremea respectivă era o revistă groasă, cu multe texte serioase, cu articole, nu doar fotografii cum știm noi despre Playboy, iar acolo era un articol (Ilie The terrible) scris de un mare jurnalist american, Mike Lupica, și care îl întorcea pe toate fețele”. Articolul respectiv este ilustrat de un grafician, Roger Huyssen, care a primit sarcina de a veni cu o imagine altfel „și când am văzut revista asta am spus că e cea mai bună și interesantă ipostază pentru că spune multe despre el, ați văzut în film povestea cu florile și ăsta e el, e capabil să aibă ambele fațete”.

Tudor Giurgiu l-a căutat pe autorul imaginii găsindu-l în New York, i-a vorbit despre proiect solicitându-i, și primind aprobarea de a folosi acea ilustrație, astfel încât după 40 și ceva de ani „desenul tău trăiește o nouă viață”.

Mesajul lui Ilie Năstase pentru tinerii care fac sport

Spre final, regizorul Tudor Giurgiu a ținut să precizeze că Ilie Năstase își dorește ca cei tineri să vadă filmul și dacă fac sport să vadă că se poate, chiar dacă în perioada când el făcea sport altele erau condițiile, dacă există pasiune, motivație și bucuria practicării acelui sport, dar dacă nu-ți place ceea ce faci, atunci este destul de greu. El spune că „fără pasiune și dacă nu-ți place ceea ce faci este foarte greu”.

Ilie Năstase a făcut din tenis artă și spectacol pliindu-se perfect pe definiția dată acestui sport de o campioană a Wimbledonului, Helen Willis Moody, „o artă, pentru că îi oferă jucătorului posibilitatea de a se exprima și de a-și etala personalitatea, jocul său fiind o expresie unică”.

Datorită regizorului Cristian Pascariu, „colegul nostru, fără de care n-am fi putut să facem filmul”, născut în Botoșani, „eu întotdeauna am vrut să includem Botoșaniul în lista orașelor unde facem premiere”,  spectatorii au putut vedea un documentar de excepție despre un sportiv simbol al „sportului alb”, cel care făcea un veritabil show-men în teren, cel care a determinat conceperea unui cod de conduită (despre care Arthur Ashe a scris in jur de 500 de pagini).

Cu emoție în glas, Cristian Pascariu rememorează momentele petrecute în ultimul rând al sălii de cinema, când comenta filmele, aspect pentru care în mod public, acum „îmi pare rău, îmi cer scuze”, menționând bucuria pe care o simte că în aceeași sală „se proiectează un film care are și numele meu acolo, la regie”.

Înainte de a părăsi sala pentru a merge în hol, la un pahar de șampanie, Viorel Hrițcu, gazda tuturor proiecțiilor cu covor roșu de la Cinema Unirea, a ținut să-i mulțumească regizorului botoșănean oferindu-i un buchet de flori mamei acestuia aflată în sală, vizibil emoționată de această surpriză.

(Carmen Mandache)