Recent, 30 octombrie 2025, mi-a apărut volumul al doilea „Cu, de, la, în, pe, prin, sub, către, contra…. cărților epigramiștilor” (Editura „Stef”, Iași, 2025). Volumul conține 74 de cronici la cărțile scrise de 48 de epigramiști (și nu numai). Iată lista celor recenzați: F. Lobodă, Vasile Larco, Al. D. Funduianu, Ionel Bejenaru, Grigore Cotul, Costel Pătrășcan, Mircea Trifu, George Corbu, Mihai Haivas, Dumitru Monacu, Petru-Ioan Gârda, Dan Norea, Gheorghe I. Gheorghe, Mihai Batog-Bujeniță, Carlo M. Cipolla, Vlad Hogea, Nicu Gavriluță, Robert Musil, Traian Ștef, Girel Barbu, Cristian Preda, Maximilian Opaiț, Gheorghe Gurău, Elena Mândru, Mihai Cornaci, Nae Brădățeanu, Mihai Enachi, A. C. Calotescu – Neicu, N. Crevedia, Gh. Andrei Neagu, Teodor Jacotă, Constantin Toader, Claudiu T. Arieșan, Gheorghe Bâlici, Gheorghe Bălăceanu, Vasile Manole, Constantin Profir, Eugen Deutsch, Ștefan Cazimir, Tom Phillips, Laurențiu C. Maftei, Ștefan Bașno, Constantin Maniu, Ionescu-Quintus, Sorin Sirineasa, N. Grassu, Ștefan Ivanovici-Terențiu și Giordano.
În loc de prefață am atașat volumului interviul pe care i l-am acordat lui Al. D. Funduianu când rubrica pe care o susțin în ȘtiriBT, „Loc de dat cu… epigrama”, a ajuns la episodul 200.
Al. D. Funduianu: Iată-te ajuns, cu acest generos ”Loc de dat cu… epigrama”, la borna 200. Felicitări! Mai poți, mai continui? Câte ore are ziua ta de muncă?
Georgică Manole: Fiindcă ploile par a nu se mai opri, răspund la această întrebare prin câteva versuri adecvate, alese din colecţia mea de “devize”. Ele aparţin lui C. D. Zeletin: “Viaţa se scurge printre cuvinte / Ca printre pietre apa de ploi. / Mereu e viaţa mai înainte, / Cuvintele veşnic mai înapoi. / Mă uit la pietre, ascult cuvinte / Şi cum să spun, Doamne, că ele-am fi noi, / Când eu simt viaţa mereu înainte / Şi pururi cuvintele mai înapoi.”
Al. D. F.: Ai constatat, cred, că maeștrii epigramei devin din ce în ce mai pretențioși. Mai poate fi perfecționată, mai poate suferi modificări, cum (între)vezi viitorul epigramei?
G. M.: Totul se transformă. Se vorbeşte de o transformare de sine a romanului. Aceasta s-ar face, spunea Gabriel Chifu, prin perfecţionarea continuă a două constante fundamentale: ficţionalitatea (ca sporire a realului) şi personajele (ca stâlpi de susţinere a întregului edificiu). Alţii, pornind de la Roland Barthes, cred că transformarea de care vorbim ar sta în tehnica scriitorului, ori, mai nou, prin redescoperirea tehnicii jurnalului. La poezie e mai greu de stabilit, sau cel puţin aşa cred eu. Şi asta fiindcă fiecare poet o defineşte după cum simte el. Pe 21 martie, în fiecare an, public lista cu astfel de definiţii atât pe facebook cât şi, permanent, în rubrica mea „Degustătorul de texte”. Ca să înţelegi cum o „văd” poeţii, îmi vine acum în minte una dintre cele multe date de Simona-Grazia Dima: „poezia este un soi de rachetă pornită din tine”. Îmi place acest soi de definiţii. Iată încă una dată de Gellu Naum: „poezia e ca o vietate de noapte, cu apucături de pisică”. Cu epigrama e altceva. Ea trebuie să suporte pretenţiile impuse de postmodernismul pe care Gheorghe Grigurcu îl caracteriza a fi o lume „de sălbăticie şi şarpe”. Într-o astfel de lume epigrama nu că nu-şi găseşte locul, ea şi-l merită cu asupra de măsură, dar nu este efectiv primită. Nu este suportată armonia componentelor ei, tendinţa ei spre perfecţiune atât ca idee cât şi ca mecanism de construcţie.
Al. D. F.: Ce nume noi de epigramiști ai remarcat / promovat la rubrica ta, în ultima perioadă?
G. M.: Epigramiştii sunt nişte nebuni frumoşi cu libertatea în suflet. Se poate constata la ei un patos al gândirii ceea ce face ca să nu se poată abţine de la a lua atitudine prin epigramă. Mai nou, dacă ai observat, ei iau în vizor omul tranziţiei, adică pe “omul de cauciuc”, după cum îi numea Mircea Mihăieş pe cei fără şira spinării, pe pupincuriştii notorii, care se înmulţesc precum ciupercile după ploaie sau pe politicienii ce dau naştere acestui climat ubuesc.
Ca să ies din logica nu mereu adevărată a “teoriei bătrânilor incomozi”, voi alege două nume recent intrate în lumea epigramei. Unul este Grigore Cotul, pe care îl trec la categoria celor “remarcaţi”. Cititorii acestei rubrici au putut constata că am scris despre toate cărţile sale. La categoria “promovaţi” îl pot nominaliza pe Maximilian Opaiţ, aflat la a treia carte, evoluţia fiind evidentă.
Al. D. F.: ”Consumatorii” genului, cititorii, sunt și ei pretențioși. Ai reușit să păstrezi / menții ”audiențele” rubricii? Ce ecouri critice (mai) ai?
G. M: „Loc de dat cu…epigrama” este o rubrică de nişă, dacă îmi dai voie ca un pic să forţez caracterizarea ei. Acesta a fost şi principalul element care m-a determinat s-o propun cotidianului în format online „ŞtiriBT”. Am destule aprecieri pozitive, am primit şi obiecţii de care încerc să ţin cont. Există un segment destul de mare de cititori care o vizitează.
Al. D. F.: Cu toate că ne știm de o viață, nu te-am întrebat niciodată dacă ție ți-e teamă de ceva / cineva? Uite, o fac acum...
G. M.: Poate te aşteptai să spun că mă tem numai de Dumnezeu. Ei, nu! Nu numai de el. Mă tem cel mai mult de o posibilă situaţie în care ar apărea un conflict între îngerii mei păzitori. Se zice că în ceruri ar fi mereu pace, că între îngeri nu ar fi decât iubire şi dreptate. Mai ştii!? Dacă îngerii mei păzitori se cred şi ei epigramişti şi ar porni gâlceava de la o rimă, un ritm, o poantă, un rezultat la un concurs? În alte situaţii îngerii păzitori pot obosi. Gesturile noastre neadecvate pot fi atât de multe încât îngerii să nu mai prididească întru apărarea noastră. Asta o spune, ca să dau un exemplu, şi Liviu Şoptelea prin recentele sale ieşiri artistice.
Îngerii acestui mare artist par obosiţi, unora le lipseşte câte o aripă, urmele eforturilor de a scoate creştinul contemporan de sub influenţele postmodernismului fiind evidente. Dispariţia societăţii rurale, în care codurile morale erau comune, şi afundarea în plăcerile postmodernismului, au dus la izolarea omului într-un mediu urban în care tentaţiile conduc spre destructurări iremediabile şi erodări ale codurilor morale. Îngerii urbani ai lui Liviu Şoptelea par resemnaţi, conştienţi că raportul omului cu natura e o luptă ce pare a fi pierdută. În concluzie, nu numai de Dumnezeu ar trebui să ne temem, ci şi de faptul că îngerii noştri păzitori încep să obosească.
Al. D. F.: Atât, deocamdată! Ne mai ”vedem”, sper, la episodul 300. (Sau, poate, și la... 275, dacă apar noutăți semnificative). Încă o dată, felicitări! Și spor...
G. M.: Dă-mi voie să mai spun ceva despre epigramă. Este un vechi gen literar pe care scriitorii „moftangii” de azi au trecut-o pe o linie moartă. Nu înţeleg de ce, atât timp cât marii scriitori ai literaturii noastre au scris epigrame şi se duelau între ei, de câte ori aveau prilejul, cu acest tip de „spadă”. Garabet Ibrăileanu numea epigrama atât de frumos şi exact: „floare din soiul înţepător al rozaceelor”. În „Dicţionar de terminologie poetică” (Editura „Ion Creangă”, Bucureşti, 1976) autorii adaugă definiţiei date acestui gen şi proprietatea: „specie a poeziei lirice, caracteristică prin scurtimea ei”. Irina Petras, în „Genuri şi specii literare” (Editura „Demiurg”, Bucureşti, 1993), adaugă conţinutului definiţiei şi caracteristica de „mic poem”, iar dacă ne ducem mai în urmă, şi Lazăr Şăineanu introduce în definiţia epigramei sintagma „poezie scurtă”. Aspectul evidenţiat poate fi regăsit şi în alte surse care definesc epigrama, semn că era integrată literaturii.
Dacă modernii acordau epigramei un loc în galaxia genurilor literare, postmodernii, ca adepţi ai ludicului, pastişei şi parodiei, au exclus-o tacit, filonul ironic folosindu-l în propriile versuri. După Revoluţie, acaparând şi revistele literare, şi asociaţiile scriitoriceşti, şi chiar Uniunea Scriitorilor din România, optzeciştii elitişti au trecut-o la „genuri uşoare”. Revistele literare nu încurajează genul. Întrebat care ar fi părerea USR despre statutul de gen literar al epigramei şi de scriitor al epigramistului, Mihai Haivas răspunde într-un interviu: „Cât privește PĂREREA U.S.R. despre existența acestui statut, răspunsul meu este unul nuanțat. Mulți scriitori din U.S.R., făcând parte și din U.E.R., colaborează frecvent cu epigramiștii, atât la festivaluri, cât și în publicații , deci, implicit, recunosc statutul de epigramist (de exemplu scriitorii din ALPI). Însă, din păcate, reticența conducerii U.S.R., manifestată prin neacceptarea volumelor de epigramă (alături de cele de poezie) în dosarele de primire în U.S.R., trădează evident negarea subiectivă a statutului de epigramist, ca potențial „scriitor cu acte-n regulă” (adică din U.S.R.). Față de această aroganță a U.S.R., epigramiștii au reacționat, așa cum numai ei știu”. Prin epigrame, adăugăm noi.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
ÎNGERI ȘI DEMONI (dactilic)
Dintre mai multe opinii
Vine și-o clar-afirmație:
Diavoli ar fi, spun creștinii,
Îngeri căzuți în dizgrație! (MIHAI HAIVAS)
„MECI DE BOX” CONJUGAL..(amfibrahic)
Întors de la slujbă, ea-l strânge cu ușa
Și-amor vrând să facă, devine-o poruncă:
Soția focoasă, i-aruncă mănușa,
Bărbatul, cam groggy... prosopu-i aruncă! (MIHAI HAIVAS)
UNUI TURNĂTOR (anapestic)
Din arginții trădării -
Preaslăvindu-i pe draci -
Permanent tu îți faci
Zeci de salbe-ale-ocării! (MIHAI HAIVAS)
EPIGRAMATICĂ
Epigrama reușită
Se compune ușurel,
Când ai minte ascuțită
Și peniță tot la fel. (VASILE LARCO)
REMARCĂ SOCIALĂ
SE-aude permanent romanța,
Cântată cu amar în glas:
Românului de-i iei speranța,
Îi ei și ce i-a mai rămas! (VASILE LARCO)
SOȚI TRĂDĂTORI
El scrie mult, neîncetat,
E și de soață înșelat,
Dar satisfacția e marte…
Că e tradus de-o scriitoare! (VASILE LARCO)
SENTIMENTALISM
Azi, de ziua-mbrățișării,
Cao m simplu, amărât,
Pe acei din frumtea țării
I-aș îmbrățișa de gât. (IOAN MAMAISCHE)
CRONICĂ DE RĂZBOI
Analiști ce stau șirag,
Repetându-și lecția,
Spun că rușii se retrag,
Dar nu știu… direcția! (IOAN MAMAISCHE)
IRONIA SORȚII
Mi-a mai spus-o cineva:
Uneori, când scrii catrene,
Muza de-o invoci cumva,
Doar la vârstnici face... „ scene”! (MAX OPAIȚ)
AVERTISMENT
Pentru câțiva cititori,
Autorii de umor
Scriu catrene deseori,
Înțepând în felul lor! (MAX OPAIȚ)
REZILIENȚĂ DE PROTECȚIE
Permanent apar schimbări!
Evident, cum merge cursul,
Văd acum solicitări
În turism, că vine... ursul! (MAX OPAIȚ)
SFAT
Pentru fostele și foștii
Care-o țin tot în război:
Nu vă despărțiți ca proștii...
Pune-ți...cratimă-ntre voi! (DUMITRU MONACU)
BURLACUL
Frumoasă e din cale-afară,
Cum alta-n regiune nu-i
Dar el nu vrea mâna să-i ceară
Că s-a obișnuit ... cu-a lui! (DUMITRU MONACU)
TOAMNA ÎN CRÂNG
Când toamna vine pe la noi,
Cu mult nesaț le admir cracii
Și-mi zic, văzându-i lungi și goi:
"Iar se dezbracă-n crâng, copacii!" (DUMITRU MONACU)
PE UN ȘANTIER ÎN ARDEAL
Văzând un cui, adânc pătruns
În talpa durulului patron,
Mă-ntreb, pe schelă stând ascuns,
- No, n-o putut a fi piron? (AXENTE IUGA)
RECOMPENSE
Dacă-n talpă cuie am
Două meserii implic,
La cizmar zic un: "Mulțam!",
La chirurg, mai scurt, un: "Plic!". (AXENTE IUGA)
CATREN ON-LINE
Dacă versu-mi nu vă place,
Rima nu vă este bună,
Un retur se poate face
Până-n...maximum o lună. (AXENTE IUGA)
OFERTĂ SPECIALĂ
Haideți râdeți, dați bezele
Mai degrabă camarazi,
Poanta epigramei mele
...E valabilă doar azi! (AXENTE IUGA)
HALLOWEEN-UL 1
. Odată-n an îm Occident
Oamenii se mai prostesc
Aici, pe plaiul românesc
Hallowenu-i permanent... (ȘTEFAN BAȘNO)
HALLOWEEN-UL 2
Acest bostan fără incintă
Îmi amintește de-un ministru
Mai bine ajungea plăcintă
Așa e doar ceva sinistru...(ȘTEFAN BAȘNO)
PUTIN
Corpul dacă i-e deschis,
Nu găsești nimic uman;
Sufletul îi este-nchis
Într-un ger siberian.(CONSTANTIN PROFIR)
ACTUALITATE ROMÂNEASCĂ
Toate merg în țară bine
Alb cu negru se îndură;
Traiul e ca-ntre albine:
Unul lucră, altul fură. (CONSTANTIN PROFIR)
LUNA (anapestic)
Un arid satelit
Se preumblă prin cer;
Nu-i un mare mister
Ce ne-ar da de gândit.(EUGEN DEUTSCH)
EVA (amfibrahic)
La capătul lumii rebele,
Lansată în clipa cea fastă,
Pe țărmuri cu jaruri de stele,
E prima vedetă de „coastă”. (EUGEN DEUTSCH)
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO
DE HALLOWEEN
Fiți pe pace, nu-s strigoi...
Ci-ntr-un stil lăutăresc
Niște oameni ca (și) noi,
Astăzi, se maimuțăresc. (AL. D. FUNDUIANU)
Valentine , Halloween,
LGBT-ul cel obscen
Dar mă întreb, din Occident
Când importăm și-un trai decent? (ȘTEFAN BAȘNO)
VREMEA DRACILOR
Cum occidentul hărăzi,
La ei, e Halloween, o zi,
La noi, în schimb, e permanent,
De-arunci un ochi în parlament. (NICĂ JANET)
Bostanii-a dulci și sunt gustoși
Dacă îi iei ca aliment
Dar sunt fetizi și găunoși
Vorbind de cei din parlament! (ȘTEFAN BAȘNO)
EXPLICAȚIE PLAUZIBILĂ
O fi străin și importat,
Dar, Halloween-u-american
A prins la noi imediat…
Că-s mulți în criză de bostan! (NELU MATER)
Aproape de sfârșit de an
E Halloween-ul cu bostan
Conform cu noile tendințe,
Deci fără miez, fără semințe... (ȘTEFAN BAȘNO)
DE HALLOWEEN
Rău m-a speriat nevasta
Pe la zece-n seara asta,
Când a scos din pelerină
O factură la lumină. (STELICĂ ROMANIUC)
La această întâmplare
Eu ți-as da un sfat mai practic:
Fă amor la lumânare,
Cică e și mai romantic.. (ȘTEFAN BAȘNO)
MEDICII DE FAMILIE*
În China veche nu zăceai;
Atunci când te-mbolnăveai,
Pe medic îl alungai,
Reproșându-i dur, nervos:
Ești bun cât sunt sănătos! (DUMITRU BUJDOIU)
*În România, azi, 168 de localități nu au medici de familie,
spune Statistica. Să fie vreo legătură cu China lui Confucius?
ORA DE GRAMATICĂ
Ca viața, gramatica-i grea,
Conjugi verbu’- a (nu) avea:
Eu nu am bani, nici tu n-ai bani…;
I-au supt hulpavi bolojani. (DUMITRU BUJDOIU)
AMORE MIO
De zece ani însurat,
Iubesc aceeași femeie,
E drăguță, dulcinee;
De mă prinde-a mea-s…șah-mat! (DUMITRU BUJDOIU)
DOI DIN TREI BĂRBAȚI SUNT IMPOTENȚI*
Dar nu-i de vină femeia,
Numai tu ești, prostule,
Nu citești reclama-aceea,
Pentru sule ia capsule! (DUMITRU BUJDOIU)
* În Libertatea din 27.10.2025, e o pagină-reclamă pentru
pastile de potență, pentru că, susțin ei: “Două treimi dintre
bărbați se confruntă cu impotența…”
SEXUL ÎN GRUP
E bun și sexul în grup,
Unele de grup se rup,
Pân’ le vine rândul, iar,
Mai sug ceva pe la bar. (DUMITRU BUJDOIU)
DOI ADULȚI CAM NĂTÂNGÍI
CA-NTR-O JOACĂ DE COPII
Unul scoate repejor
„Cernobâlul zburător”,
Cu racheta sa anume
Să bage fiorii-n lume.
Nici al doilea nu clipește,
Când, pe dată, poruncește:
„Submarine nucleare
Să ia Rúsia-n cătare!”
„Măi băieți, - cerul, pe locu, -
Nu vă mai jucați cu focul!!” (NICOLAE MĂTCAȘ)
TUNET DIN SENIN PRIVIND PARTENERIATUL STRATEGIC
Că din strânsa conlucrare
Se retrage-n grabă mia
Nu e o îndepărtare
A SUA de România? (NICOLAE MĂTCAȘ)
EXPLICAȚIE ÎN LIMBAJ DIDIPLOMATIC A RETRAGERII
UNOR UNITĂȚI MILITARE DIN EUROPA
Geaba-și pun mulți întrebarea
C-ar fi vreo sustragere
Din pactul bilateraL
Infima noastră retragere
E-o profundă estimare-a
Propriului potențial. (NICOLAE MĂTCAȘ)
COMISIILE DE APĂRARE DIN SENATUL AMERICAN
CONSIDERĂ CHIAR ȘI RETRAGEREA PARȚIALĂ UN ACT INOPORTUN
Ce luminate minți sunt în Senat!
Reînarmarea UE cere vreme.
A ne retrage brusc, inopinat
E a-i clama pe ruși a nu se teme. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CALM INTRIGANT
Între noi și Ucraína
Gránița e cea mai mare.
Asta, oare, -o fi pricina
Că pe alți vecini nu-i doare? (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎN AȘTEPTAREA MOMENTULUI POTRIVIT
De retragere-au știut
Și cei care au tăcut,
Și cei ce nu tac, dar care
Aveau chef de zarvă mare
Să deguste condimentul,
Dar nu sosise momentul. (LERU CICOARE)
DREPT „MULȚUMIRE” PENTRU SUSȚINERE,
UCRAINA INTENȚIONEAZĂ SĂ ÎNCHIDĂ
ULTIMELE 16 LICEE CU INSTRUIRE
ÎN LIMBA ROMÂNĂ DIN REGIUNEA CERNĂUȚI
Cearcă ei de-a-i găsi leac,
Nătângía să-i strămuți...
Cum le-a-nchis ieri în Bugeac,
La fel mâine-n Cernăuți.
Cum visează aderarea
Când o cat’ cu lumânarea? (LERU CICOARE)
PRIN COMENTARIILE SALE RECENTE PREȘEDINTELE ADÂNCEȘTE
PRĂPASTIA NEÎNCREDERII ÎN JUSTEȚEA ANULĂRII TURULUI DOI
Pulsul viu al Țării-l vezi
La scrutin: prob, cu tradiții.
Și-atunci cum să-l anulezi
Pe „témeri” și „intuiții”? (LERU CICOARE)
PE DOMNUL PREȘEDINTE ÎL PREOCUPĂ BINOMUL CU FAȚĂ UMANĂ?
Cum să transformi servicile-n poliție?
Mai bine-nvață gecile lui Mílton
Nu cum implici binomul în justiție,
Ci-n branșe noi binomul lui Newton. (LERU CICOARE)_
MAMELE NOASTRE LA SFINȚIREA CATEDRALEI MÂNTUIRII NEAMULUI
Li-i drumul spre altar barat c-un rec.
Nu li se iartă-n viață ce păcate,
Că prin altarul mântuirii smernic trec
Întâia oară nediscriminate? (LERU CICOARE)
FARISEII USERIȘTI LA SFINȚIREA PICTURII CATEDRALEI
Ei, ce huleau lăcașul și Scrptura,
Un sfanț nedându-l pentru Catedrală,
Tartuferia camuflându-și-o și ura,
La ora - primii-s – inaugurală! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DE CE NU SE IA ÎN CONSIDERARE OPINIA POPORULUI?
A cere de la deputați
Să se reducă la trei sute –
Parc-ai mangli la magistrați
S-accepte pensiile scăzute. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CU-AL SEMENILOR TĂI DE-ACASĂ
Lunar, în euro, biet salariul,
Vreo cinșpe mii i-i anvelopa?
Să nu-mi spui tu că nu e mare
(De spor nu-i loc în comentariu!),
Compară-l nu cu Europa:
Cu sărăcia țării tale! (NICOLAE CRIHĂNEANNU)
SINECURI LA STAT
Când spune-un șef de companíe
Că leafa nu el și-a fixat-o,
Ți-e gându-n zbor la agenție:
Da cine naiba a creat-o? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
GUVERN SABOTAT DE PROPRIILE INSTITUȚII?
Mass-media clama luarea-aminte
Că,-n timp ce nasc măsuri de-austeritate,
Mulți șefi din instituțiile pendinte-și
Cresc lefile de două ori jumate.
Necazul care-i? Târziu depistate,
Bătute-n cuie, nu pot fi schimbate! (NICOLAE CRIHĂNEANU)