O SUTĂ DE PAGINI DE ADEVĂRURI
David Valentin este perceput ca unul din marii epigramiști ai acestei națiuni. Nu a rămas doar la specia epigramei, o creație care pune în evidență misiunea civică pe care și-a impus-o, el adaugă epigramei și fabula. S-a aplecat cu o intensă preocupare asupra acestei forme particulare de apolog care se oprește la orice poveste cu tentă moralizatoare. Astfel că, celor trei volume mai vechi, „Fabule de trei…morale” (2021), „Judecata necuvântătoarelor”(2021) și „Fabule trimorale”, 2023), se adaugă un al patrulea, „Bestiarul cu trei morale” (Editura „Castrum de Thymes”, Giroc, 2025). Ca și în celelalte trei volume, în loc de un cuvânt al autorului, David Valentin publică „Fabula moralei”– „O fabulă, frumos elaborată,/ Privea oglinda, foarte intrigată:/ Deşi aproape terminată, parcă,/ Tot semăna cu o pisică bearcă./ De la distanţă, toţi puteau să vadă/ Că avea cap, dar trist, nu avea coadă,/ ba se mai ridica câte-un satrap/ Ce-o acuza, mai grav, că n-are cap./ Deşi avea în versuri epitete,/ Metafore, nu vorbe desuete,/ Şi-un dialog ce logic se lega,/ Se observa că tot lipsea ceva./ Se duse deci la critic, de îndată,/ Să-i dea părerea autorizată./ Căci se îmbolnăvise-n mod fatal, / De-atâta zbucium existenţial. / Cu ochii săi miopi, clipind cam des, / Acesta o privi cu interes, / O-ntoarse şi pe faţă, şi pe dos / În timp ce respira anevoios. / Şi-apoi pe nas, punându-şi ochelarii, / Trecu urgent şi crud la represalii”. Dacă în primul volum „Fabula moralei” continua cu o caracteristică a acelui moment („Creaţia divină, cu păr blond,/ Era de fapt o formă fără fond,/ O sferă aurită, însă goală/ Şi se-apucă să-i facă şi morală./ Morala 1 – Necazurile pot veni-n cascadă, / Când nu ai cap, dar şi când nu ai coadă!/ Morala 2 – Nu trebuie să fii un Esculap/ Să vezi că cineva nu are cap./ Morala 3 – Şi fabula, şi viaţa personală/ Acuză groaznic lipsa de morală.”), în acest al patrulea volum finalul suferă modificări rezultate dintr-o armonizare cu prezentul („Deși divină și-și arată nurii,/ O fabulă e neagră-n cerul gurii,/ O divă cu căpșor și forme goale…/ Și trase de urgență trei morale: Morala 1 – Și fabula și viața personală,/ Acuză groaznic lipsa de morală./ Morala 2 – Un moralist cu mintea și cu trupul,/ E cunoscut prin falsitate, lupul./ Morala 3 – Total lipsită de-orișice morală,/ E însăși Curtea Constituțională!”).
Volumul a preluat în titlu cuvântul „bestiar”. Textele ne indică faptul că acest termen respectă explicația dicționarelor, ca un florilegiu de fabule în care predomină povestirile alegorice cu animale, obiecte, concepte. Structurate pe narativă și morală, mesajul lui David Valentin este întărit prin trei morale. Tehnica fabulelor lui David Valentin e una consacrată. Două personaje, unul pozitiv și unul negativ, cu interese divergente, formează un dipol pe care se mulează povestirea, precum găina și armăsarul, mierla și cioara, sepia și caracatița, vipera și șoricelul, găina și rața mută, cățelul și pisica etc. Se poate observa o luptă a scoaterii din mlaștini a unui personaj și a îndreptării lui pe un coridor pietruit. Și fabulele lui David Valentin au un al treilea narator, nimeni altul decât autorul. Poziționat la persoana a treia, el nu numai că ne informează într-un mod artistic ce fac personajele, acționează și ca un judecător care nu se oprește la o singură sentință. După cum spuneam și cu alte ocazii, fiind posesorul unei cerebralizări puternice dominată de autoreflexivitate spirituală, sancțiunile finale se raportează la sistemul „p-adic” (p =2; 3; etc.), în cazul de față p= 3 (morale). Pot exemplifica apelând la oricare fabulă, dar mă voi axa pe cea intitulată „Curajul și prudența”. Cei doi protagoniști s-au întâlnit la un concurs de mers pe sârmă. Curajul, un „fanfaron și-un repezit”, luând în derâdere prudența, se grăbește și încearcă să-și arate măiestria numai că „În dansul grațios fără egal…/ Dar ce avu deznodământ fatal,/ Căci n-a văzut că la mijloc de sfoară,/ Cu mult tupeu s-a ușurat o cioară,/ Iar mândrul concurent în dansul său,/ Chiar temerar s-a prăvălit în hău.” Atunci, respectând regula davidiană a poziționării moralei, prudența vine în epimitio cu cele trei morale:
„Morala 1 – Degeaba ai curaj și mult tupeu/ De nu ai zile de la Dumnezeu!; Morala 2 – Să ai curaj în viață-i lucru bun,/ Dar nu și-atunci când e curaj nebun.; Morala 3 – Curaju-i calp, norocul floare rară,/ Când calci absent pe-un găinaț de cioară!” Cel de-al patrulea volum de fabule trimorale scrise de Valentin David pe o sută de pagini de adevăruri, ia în serios ironia înclinând spre meditație, ca o modalitate perfectă de a amenda cu putere insuficiențele morale. Suportul iconografic este dat de o succesiune de tablouri care armonizează cu narativele textelor cărora li s-au atașat. În final vin cu o propunere pentru autor: multitudinea moralelor din cele patru volume ar putea alcătui un volum separat care să le conțină doar pe acestea.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
ÎNGERI ȘI DEMONI (dactilic)
Dintre mai multe opinii
Vine și-o clar-afirmație:
Diavoli ar fi, spun creștinii,
Îngeri căzuți în dizgrație! (MIHAI HAIVAS)
„MECI DE BOX” CONJUGAL..(amfibrahic)
Întors de la slujbă, ea-l strânge cu ușa
Și-amor vrând să facă, devine-o poruncă:
Soția focoasă, i-aruncă mănușa,
Bărbatul, cam groggy... prosopu-i aruncă! (MIHAI HAIVAS)
UNUI TURNĂTOR (anapestic)
Din arginții trădării -
Preaslăvindu-i pe draci -
Permanent tu îți faci
Zeci de salbe-ale-ocării! (MIHAI HAIVAS)
LA COTNARI
În cramă n-arunc vorbe-n van,
Dar pe măsură ce trec anii,
Pe Chardonnay nu dau un ban…
Ci cu plăcere-aş da toţi banii! (VASILE LARCO)
EPIGRAMISTUL
Firul gândului îşi toarce,
Epigrame de-i citeşti,
Vezi, prin poante, că te-ntoarce…
Cam aşa ca la Ploieşti! (VASILE LARCO)
PARADOX
Ştim – prostia-i infinită,
Dar avem destule date
Că e, totuşi, împărţită
În ediţii limitate. (GRIGORE COTUL)
SOLIDARITATE DE ALEGĂTORI
Coalizaţi spontan
De-ambiţii chiar frivole:
Când ei sunt la ciolan,
Ne batem pe fasole. (GRIGORE COTUL)
PRIVATIZARE
După ce-a muncit afară,
Tot umblând din creangă-n creangă,
A deschis un bar, în țară,
Singur-singurel… c-o rangă! (IOAN MAMAISCHE)
DISPUTĂ POLITICĂ
Mulți aleși – mai mmari, mai mici –
Se acuză ori se-njură,
Că-s neghiobi, escroci, că fură…
Și n-ai cum să-i contrazici! (IOAN MAMAISCHE)
POLITICIANISTĂ (dactilic)
Bossul se crede prea mare
Vrând ca să facă senzație:
Dacă mereu e călare
Pe situație! (EUGEN DEUTSCH)
PROBLEME FINANCIARE (amfibrahic)
Noi taxe pândesc oropsiții
Ce-nalță spre ceruri o rugă;
Nu dau totuși bir cu fugiții,
De biruri încearcă să fugă! (EUGEN DEUTSCH)
MĂSURA ÎNȚELEPCIUNII
(Joc de cuvinte!)
După mintea lui, convins,
Omul minte ca-nainte,
Dar, văzând cum s-a aprins,
Mă-ndoiesc că are ... minte! (MAX OPAIȚ)
COMLPEX
Stând grămadă într-o ladă
Rătăcită-ntr-un dulap,
Cuiu-i minte mai năroadă,
Fi`ndcă toți îl bat în cap! (MAX OPAIȚ)
GRIJA APROAPELUI
Când o fi la pat să cadă,
(Fi`ndcă s-a mai întâmplat!)
O vecină-ar vrea să-l vadă
Tolănit la ea în ... pat! (MAX OPAIȚ)
MIOARA, ROMÂNCA PITOREASCĂ
Femeie minunată
Din plin dotată
C-un picior… de plai
Şi-o gură… de rai! (DUMITRU MONACU)
DIALOG
Imitându-l pe Macron,
Nicușor se dă clapon
Și îl hămăie pe rus
Însă cam de jos în sus... (ȘTEFAN BAȘNO)
FRICĂ
Ne-ngrijorăm că vine-un rus
Ca să ne fure fel de fel,
Dar n-are ce, că totu-i dus
De multă vreme la Bruxelles... (ȘTEFAN BAȘNO)
DIALOG RURAL
Foaie verde de sulfină
Hai Catrină și-mi arată
Cum să ajung în grădină
La privată... (DUMITRU MONACU)
RECOMPENSĂ
Citind voi catrenul acesta, al meu,
O pânză cu rimă de geniu cusută,
La bancă să mergeți să-mi puneți un leu
În contul curent...înmulțit cu o sută. (AXENTE IUGA)
CELEBRITATE
Mă cunoaște cartierul
Ca poet de mână primă
Ce-și iubește premierul
(...Pentru rimă). (AXENTE IUGA)
ÎN PRAGUL IERNII
Când vine iarna, cu zăpadă
Și ger, de primării implori,
E cea mai grea, ca perioadă,
Să procreăm copii din flori. (AXENTE IUGA)
DURA LEX, SED LEX!
După proces, la închisoare,
Se-ntrebau două tinerele:
De ce la moravuri ușoare,
Se dau pedepse foarte grele? (NAE BRĂDĂȚEANU)
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO
SENTIMENT DE CONSERVARE
Nici nu știu dacă-i rău sau bine,
Că din câmpiile române
Se cară oștile străine…
Dar mă-ngrozesc de ce rămâne! (NELU MATER)
Eu cred, maestre,mai degrabă,
Că dacă ne-am vedea de treabă
Și nu ne-am da atât cocoși
Am fi la cap mai sănătoși! (ȘTEFAN BAȘNO)
IGNORANȚĂ
Suntem atenți şi ne captează
Tot ce-i „cancan” sau e ocult,
Dar, muți și nu ne deranjează…
Când ne conduce vr’un incult! (NELU MATER)
Dacă vrei să fii la modă
Mintea e cam incomodă,
De ești prost dar și obraznic
Loc în față ai la praznic! (ȘTEFAN BAȘNO)
S.U.A. vor retrage o parte din militarii aflați în România
Îi cheamă Trump definitiv
Și se retrag, pe rând, ostașii,
Dar nu întregul efectiv,
Că mai rămân aici urmașii! (LIVIU SERGIU MANOLACHE
Le suntem recunoscători
Că și acești copii din flori
Chiar dacă sunt mai colorați
Sporesc poporul din Carpați! (ȘTEFAN BAȘNO)
CONSECINȚE
S-a spus mereu că ne atacă rușii,
Că vine Putin neînduplecat,
Încât s-au speriat și bebelușii
Și-americanii-n grabă... au plecat. (GEORGE EFTIMIE)
Lasă bre, vine Macron
Și ne-aduce-un tomberon
Că și-așa, la el în țară
Îl cam dau ăia afară! (ȘTEFAN BAȘNO)
LUCIDITATE
Luminarea are-un cost
Foarte greu de subminat -
De-ți dai seama că ești prost...
Totul este terminat! (AL. D. FUNDUIANU)
Asta e o utopie,
Niciodată n-o să fie
Prostul să îi dea de rost
Cât e el de mare prost! (ȘTEFAN BAȘNO)
ÎN IANUARIE ‘90
Iliescu a greșit,
Că Moldova n-a-ntregit,
Ruptă de un act tâmpit;
Frații au de pătimit. (DUMITRU BUJDOIU)
UN ELEV CĂTRE PROFESOR
- Noi zicem limbă maternă,
Nu e mai cinstit, paternă,
Că sunt mai mulți bărbați? V-ascult…
- Păi, cine vorbește mai mult? (DUMITRU BUJDOIU)
SOȚ GHINIONIST
O-mbârligată poveste,
L-au trișat patru neveste;
A schimbat casa, orașul,
Dar, vinovat e amorul:
Două-au rămas cu poștașul,
Două-au fugit cu masorul. ( DUMITRU BUJDOIU)
O BLONDĂ ÎN PARC
Un bătrân a urmărit-o:
- Ați uitat pe bancă geanta,
- Poate alta e căscata,
Pe-a mea, cred că am pierdut-o. (DUMITRU BUJDOIU)
NU-L MAI ÎNJURAȚI PE BOLOJAN
Bârfim politic pe stradă,
De guvern, de marmeladă;
Scumpă este, dar nu este,
Deci, inflația-i poveste. (DUMITRU BUJDOIU)