Un fenomen probabil unic la Botoșani, în istoria ultimelor decenii. Când suferința unei familii devine durerea unei comunități, pentru ca apoi să se transforme într-un demers civic fără precedent. O revoltă a flăcării nestinse, un protest tăcut împotriva indiferenței, îmbrăcat în spaima nerostită a fiecărei femei că, astăzi sau mâine, ar putea fi ”Alexandra”.
Lacrimi amare au curs pe trotuarul din fața Maternității timp de 200 de zile. În soarele dogoritor al lui august. Apoi puținele ploi de toamnă s-au amestecat cu frunzele îngălbenite de sub pașii trecătorilor grăbiți. Zăpada iernii, scurtă și aruncată în sărăcie peste Botoșaniul încă plâns, s-a amestecat și ea cu durerea înghițită în gol. Și s-a făcut primăvară, cu dorul ei de soare și de mame care nu mai pot să înflorească. Vară, toamnă, iarnă, primăvară… De 200 de zile, ”flacăra” Alexandra arde neîncetat, zi și noapte, în soare sau furtuni…
Alexandra a fost fiică, soție, soră, prietenă. Alexandra a fost mamă a trei copii. Al patrulea, cel pe care îl purta în pântece, i-a devenit înger păzitor pe drumul către veșnicie.
De 200 de zile, din răsărit până în apus și din nou în răsărit de soare, la poarta Maternității din Botoșani arde flacăra speranței. De 200 de zile, medici și asistente, viitoare mămici, oameni tineri sau bătrâni, bogați sau săraci trec pe lângă lumânările aprinse în memoria tinerei mame care s-a stins pe 18 august 2023, în Maternitatea Botoșani.
Lumânările care ard vorbesc lumii despre empatie, sacrificiu, jertfă. Despre atitudine, jurământul lui Hippocrate, profesionalism, onestitate, respect. Despre dreptate!
De Ziua Mamei, copiii Alexandrei vor rămâne cu mâinile întinse, tânjind după îmbrățișarea pe care nu o vor mai simți niciodată. Felicitările altădată scrise cu emoție sunt anul acesta ”arse” în gândurile triste, chinuite de dorul neostoit. Florile nu mai au miros, soarele și-a pierdut strălucirea.
Doar lumânările sunt vii. ”Alexandra” nu ar trebui să fie un război, ci dragostea de care avem atâta nevoie. ”Nu am aer”, au fost cuvintele care au trezit România. De aceea, fiecare lumânare aprinsă este astăzi o luptă câștigată împotriva indiferenței.
8 Martie este și despre mamele care se sting. Cu prunci în pântece sau nu. Este despre copiii orfani de dragoste. Despre femeile care continuă să trăiască în fiecare flacără, în toate privirile triste de pe pământ.
.jpg)
