Gheorghe Bălăceanu
Georgică Manole: Cum vede Gheorghe Bălăceanu prezentul, privit chiar cu „mânie” de epigramist?
Gheorghe Bălăceanu: Oricine ÅŸtie că, atunci cînd vrei să formulezi o părere despre prezent, e nevoie să ai un termen de comparaÅ£ie ÅŸi, de vreme ce viitorul este incert, e normal ca termenul de comparaÅ£ie să fie trecutul. Sînt convins că mulÅ£i dintre noi au auzit, nu o dată, cum unii oameni pe care viaÅ£a îi confrunta cu vreo întîmplare neplăcută, îÅŸi acceptau necazurile ca fiind inerente ÅŸi se autoliniÅŸteau spunîndu-ÅŸi: „Asta-i viaÅ£a! Ce să facem? Mergem înainte… că înainte era mai bine!” Åži fără să vreau îmi amintesc ÅŸi de vorbele lui Ion Creangă, care, cu umorul ÅŸi hazul de necaz specific românilor, afirma că: „sărac aÅŸa ca în anul acesta, ca în anul trecut ÅŸi ca de cînd sunt, niciodată n-am fost!" Fiindcă de-a lungul timpului, cam acesta a fost ÅŸi este prezentul nostru, al celor mai mulÅ£i dintre români, pentru care, aÅŸa cum tot cu umor se spunea că „venitul e ceea ce creÅŸte ÅŸi nu se vede”. Cam aÅŸa simÅ£eam cei mai mulÅ£i dintre noi, evoluÅ£ia nivelului de trai ÅŸi cum am fost mereu nevoiÅ£i să alegem între rău ÅŸi mai rău, făcând comparaÅ£ia prezentului cu trecutul, nu văd de ce ne-am mira aÅŸa de mult că pentru mulÅ£i parcă înainte era mai bine, cel puÅ£in din unele puncte de vedere, puÅ£ine, dar din păcate foarte importante. Sigur că nu mă refer la cei favorizaÅ£i în regimul trecut. E foarte adevărat că acum ne-am redobîndit libertatea de exprimare, poate cel mai mare, dacă nu chiar singurul câÅŸtig resimÅ£it după 1989, deoarece se È™tie bine că înainte:
Erai mereu atent la ce vorbeÅŸti,
Că libertate nu era prea multă.
Dar azi poţi spune liber ce doreşti,
Oricum, de-o vreme, nimeni nu te-ascultă!
Dar cel puÈ›in nu ne mai prefacem că muncim ÅŸi, chiar dacă ei se prefac în continuare că ne plătesc, măcar avem libertatea de a pune stavilă hoÅ£iilor ÅŸi de a ne „croi” singuri (prezentul sau viitorul, cine ÅŸtie!) impunîndu-ne cu hotărîre punctul de vedere la alegeri, deoarece ni se pare că:
Să ne furăm noi singuri? Nu-i normal!
Åži ca să nu se fure la-ntâmplare,
La patru ani alegem fiecare,
Pe cei ce ştiu să fure-n mod legal.
Degeaba se tot strofocă unii că treburile merg prea încet, că nu prea se văd rezultatele la care ne aÅŸteptam, fără a lua în seamă că aleÅŸii noÅŸtri au avut ÅŸi ei nevoie să parcurgă niÅŸte stadii:
În stadiu-ntâi s-au instalat,
În cel de-al doilea, s-au certat,
Åži-acuma sunt în stadiul trei,
Când toÅ£i... se fură între ei.
Dar nu putem nega că încet, încet, puÅ£in cîte puÅ£in, poate că au ÅŸi reuÅŸit să contribuie la implementarea (mamă, ce-mi place acest termen!) unui echilibru între bine ÅŸi rău, căci:
Se ştie-n ţara asta, zău,
Că e un echilibru-n fine:
Bogaţii n-o pot duce rău,
Săracii, n-o pot duce bine!
AÅŸa că, hai să nu fim cîrcotaÅŸi, deoarece totuÅŸi treburile merg mult mai bine pentru unii (că doar nu sîntem în comunism, ca să ne meargă bine la toÅ£i, aÅŸa cum se credea pe vremea aia) ÅŸi se demonstrează în fine că înÅ£elegeam greÅŸit felul în care ne consideram pe atunci ca fiind toÅ£i egali, deoarece:
Face parte din accepturi,
Că-i problemă de sistem:
ToÅ£i suntem egali în drepturi,
Dar nu toţi... le şi avem!
Åži chiar dacă unii pot fi „mai egali” decît alÅ£ii (ca în bancul acela care explica deosebirea constatată la o raţă, că are picioarele paralele ÅŸi egale, mai ales stîngul), nu putem nega faptul că ÅŸi ceilalÅ£i se simt cu mult mai uÅŸuraÅ£i:
Astăzi, zău că nu vă mint,
Parcă-s mai uşoare toate,
Nu mai spun de libertate:
Drept să spun... eu nici n-o simt!
Åži această uÅŸurare nu poate fi obÅ£inută fără priceperea celor care ne dirijează către noi culmi de civilizaÅ£ie ÅŸi progres, care au dedus secretul rezolvării cu succes a tuturor problemelor prin arta de a conduce, întrebîndu-se pur ÅŸi simplu de ce o fi găsit Domnul de cuviinţă a-i izgoni pe Adam ÅŸi Eva din Rai doar pentru un biet măr:
Fost-a măru-nţelepciunii, sau un măr obişnuit,
Dacă pe Adam şi Eva aspru el i-a pedepsit?
Ori zgârcit fusese Domnul, sau gândea ca ... „Cei de Sus”
Că doar cei săraci cu duhul sunt mai lesne de condus?!
Åži aÅŸa s-a ajuns la concluzia că e nevoie ca în special cei mulÅ£i să aibă satisfacÅ£ie, că e absolut necesar să Å£inem cont de ceea ce vor, de ceea ce le place celor mulÅ£i ÅŸi să nu mai luăm în seamă părerile unor cîrcotaÅŸi care, referindu-se „duÅŸmănos” la adresa libertăţii de care se bucură televiziunile ÅŸi ziarele, încearcînd să demobilizeze prin reflecÅ£ii de genul:
Întreb, că-s prezentate-n fală
Doar nonvalori pe întrecute:
Să fii deştept e o greşeală?
Sau să fii prost e vreo virtute?
Åži culmea, îndrăznind chiar să aducă în discuÅ£ie politicile care încearcă să ne ridice acel nivelul (mă abÅ£in să spun care anume!) insinuînd că e tot mai rară prezenÅ£a oamenilor de valoare în mass-media:
Pe la TV de-un timp, se pare,
Predomină anomalia:
Deşteptăciunea dă valoare,
Iar rating mare, doar prostia!
Că aÅŸa-i românul, critică mereu! Nu contează pe cine, important e să fie mai ales dintre cei care se străduie să facă ÅŸi ceva bun în Å£ara asta, că uite-aÅŸa vor ei să se dea mari, nu ca ăia care nu fac nimic ÅŸi ascund cu eleganţă ce intenÅ£ii favorabile au (pentru ei ÅŸi pentru cei care-i susÅ£in!). Ba unii dintre noi chiar se pare că înÅ£elegînd cumva greÅŸit atitudinea multor moderatori de emisiuni, care ni se adresează cu nepoliticosul „voi”, uitînd parcă (sau poate chiar de aceea?!) că ei se străduie să pară prietenoÅŸi, pentru a nu se simÅ£i diferenÅ£ele de nivel (care ar fi adesea în favoarea noastră), pare absolut normal să le adresăm o întrebare:
Când ÅŸi la oameni v-adresaÅ£i cu „voi”,
Lăsând nemulÅ£umirea noastră,
Întreb că-s curios: cumva, la boi,
Vă adresaÅ£i cu... „dumneavoastră”?!
Fiindcă, dacă tot se făcea atîta caz că nu sîntem egali, cei care ne conduc par a nu înÅ£elege că de fapt inegalitatea importantă nu se referă la venituri, ci la valoarea individuală ÅŸi din cauza asta se pare că n-avem bani pentru valoare, deoarece tocmai:
Când e să răsplătim pe cei deÅŸtepÅ£i,
Ne plângem toÅ£i ce cruntă-i sărăcia!
Dar bani găsim de unde nu te-aştepţi,
Să cumpărăm la suprapreţ prostia.
AÅŸa că, în acest context în care cei de sus se străduie din răsputeri să satisfacă pe cei mulÅ£i, oferindu-le exact ceea ce le place, adică aÅŸa cum spun răutăcioÅŸii „pîine ÅŸi circ”, e de la sine înÅ£eles că nu prea mai interesează părerile celor în minoritate, ÅŸtiindu-se bine că fiecare om are ÅŸansa lui ÅŸi ca atare:
Deşteptului, cam ăsta-i e norocul:
Persecutat să fie, de nu pleacă,
Odată de colegi, să nu-i întreacă,
Şi-apoi de şef, de teamă că-i ia locul.
Åži poate că nici nu e indicat să se bage unii mai deÅŸtepÅ£i în faţă ca, ferească Sfîntul, să încerce să abată atenÅ£ia celor mulÅ£i de la pîinea ÅŸi circul cu care se delectează pe săturate, către o realitate mohorîtă a problemelor vieÅ£ii zilnice, riscînd astfel să afle că mulÅ£i indivizi mediocri:
Nemeritat, în top mereu prezenÅ£i,
S-ajungă cît de sus vor ei, cutează,
Fiindcă proştii sunt mai insistenţi,
Iar cei deştepţi, de obicei cedează.
Åži ca atare, oricine ai fi tu, române, fii modest, deoarece aÅŸa cum spuneam odată, modestia este necesară ca să se-afirme proÅŸtii mai uÅŸor ÅŸi avînd în vedere că proÅŸtii au în lume fani mai mulÅ£i, ascultă un sfat prietenesc:
Când mai critici fără rost,
Fii atent la formulare:
Una-i să fii mare prost,
Åži-alta e să fii prost… mare!
Din fericire, tineretul este ca de obicei mîndria ţării ÅŸi ne putem lăuda că mulÅ£i sînt chiar maleabili ÅŸi pot fi uÅŸor dirijaÅ£i în acÅ£iuni bine gîndite (chiar dacă nu de ei), dovedind că:
Azi tineri mulÈ›i „de milioane”,
Chiar dacă stau (și nu ascund)
Cu capu-n È™liÈ›uri È™i „balcoane”,
Gândesc mai simplu È™i pro-fund!
Åži de ce nu, chiar ÅŸi prin designul vestimentar, par că ne sugerează ÅŸi o posibilă soluÅ£ie de rezistenţă în perioadele de criză de care nu prea scăpăm:
Cu economii, metoda
Și cu post, e actuală
Și ne ține-n ton cu moda...
Că se poartă... burta goală!
Dar sigur că speranÅ£a moare ultima ÅŸi fără a ÅŸti cu ce probabilitate, s-ar zice că am putea jindui la o schimbare numai dacă am înÅ£elege că:
Cei mulÅ£i simÅ£ind ca un îndemn
Că votul lor, să schimbe poate,
Înlocuiesc un cap de lemn
Cu alte capuri mai... pătrate.
Dar, cu bune, cu rele, asta-i viaÅ£a ÅŸi dacă a fost nevoie să treacă mulÅ£i ani după acea revoluÅ£ie (cum le place unora să creadă), se pare că un folos tot a existat ÅŸi pînă la urmă s-a înÅ£eles (chiar dacă mai greu, mai cu forÅ£a) că totuÅŸi la noi:
Nu e rentabil să produci,
Vând toÅ£i de seara pînă-n zori
Şi-ajunse ţara pe butuci
Sub jugul unor… vînzători.
Åži aÅŸa prezentul nostru în continuă schimbare, ne arată că prin grija celor ce ne dirijează destinele, ne putem bucura deoarece:
Glume proaste, sex, spectacol,
Străluciri multicolore,
Uită toţi ca prin miracol
De problemele majore.
Neatenţi la mici detalii,
Clevetesc şi se distrează;
N-au haz intelectualii!
Nu ne mai interesează!
Atmosfera-i minunată,
Le merg toate ca pe roţi!
N-ai să fii bogat vreodată,
Dar te fac să crezi că poţi!
La un aÅŸa prezent, mai merită să-Å£i baÅ£i capul să încerci a prevedea ce Å£i-ar mai putea aduce viitorul?! (SFÂRÅžIT)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
PSEUDODEMOCRATUL
Luptând cu hoÅ£i ÅŸi mafioÅ£i,
El măştile le-a smuls la toţi
Åži-având atâtea măşti întruna,
Mai foloseÅŸte câte una!
(GHEORGHE BÂLICI)
NOII PATRIOÅ¢I
Ei cuvântează că-ÅŸi iubesc
Din suflet Å£ara lor flămândă
Åži-atât de mult o preÅ£uiesc
Încât îi vezi că vor s-o vândă!...
(GHEORGHE BÂLICI)
TRANSFIGURARE
Când ne prezintă noul rol
Acest neîntrecut artist,
ÎnfăţiÅŸând un rege gol,
Eu pot să jur că e…nudist!
(ION DIVIZA)
DORUL HAIDUCULUI
A iubit pe lumea asta
Calul, vinul ÅŸi femeia…
Uneori ÅŸi pe aceea
Care-l aÅŸtepta: nevasta.
(ION DIVIZA)
ORAÅž PROVINCIAL
Fiind oraş deschis, nu-i rău,
Dar are parte de-o lacună:
Că intră-oricare nătărău
Şi pleacă toată lumea bună.
(VASILE LARCO)
DANSATORI POLITICI
E-o observaţie majoră,
Åži cam aÅŸa e mai tot anul:
La noi corupÅ£ii prinÅŸi în horă,
Dansează cum le cântă banul.
(VASILE LARCO)
REFORMÄ‚ NOUÄ‚
De când la noi ajuns-au stropii
Democraţie-i altă viaţă:
Eram ajunÅŸi în buza gropii…
Åži am făcut un pas în faţă.
(VASILE LARCO)
DONJUAN FIGURANT
Mereu saluÅ£i cu “Bună dimineaÅ£a”,
Să fii luat în seamă, joci ÅŸi teatru:
E greu să dai, amice, piept cu viaţa,
Dar ÅŸi mai ÅŸi…cu dama de la patru!
(ELENA MÂNDRU)
DUPÄ‚ PLAJÄ‚ LA NUDISM
Soţii s-au descoperit
Printr-un mod deosebit:
El pe ea, doar din instinct,
Ea, prin locul lui distinct.
(ELENA MÂNDRU)
AM O SOACRÄ‚ SCRIITOARE
Pretinzând că mă alintă,
Fapte-ncearcă să dezmintă:
Ca să ÅŸtiu că încă-i vie,
Soacra…permanent îmi scrie!
(MIHAI HAIVAS)
NEDREPTATE
La moara ţării,-a noastră-i vina –
O spun deschis, ce hârÅ£a-scârÅ£a:
Doar guvernanţii iau făina,
Iar bieÅ£ii cetăţeni…tărâÅ£a!
(MIHAI HAIVAS)
SCHIMBARE DE STRATEGIE
Mărturii ca să adune,
DNA-ul placa-şi schimbă:
“Orice clopot poat`să sune
Numai când îl tragi de limbă”!
(MIHAI HAIVAS)
AMENDAMENT
LA LEGEA IMPOZITÄ‚RII
O nouă cotă de impozitare
Să fie motivată textual,
Prin faptul că poporul, bună stare
Obţine şi din... actul sexual.
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
DÄ‚RUIRE TOTALÄ‚
Simţea că soarta-l procopsise
Atunci când ea, sublim, feeric,
Sub cerul nopţi-i dăruise
Cam tot ce-avea la ea... veneric.
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
UNUI PICTOR DE PORTRETE
Portrete faci la feţe fine,
De prin politică „mai mari”
Şi văd că-ţi ies chiar foarte bine
Åži când pictezi niÅŸte măgari.
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
PARADOX
Cu femeia, la adică,
Saltul e spectaculos:
Ea e cea ce te ridică,
După ce o pui tu jos!
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
PRIMÄ‚VARÄ‚
La pădure cu-o „fustiţă”
A plecat îndrăgostit,
Åži-au rămas în poieniţă
Pân’ la vremea de cosit!
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
ESENÅ¢A POLITICII CU FEMEIA…
Având figura radioasă,
Bărbatul cel înamorat,
Pe-ai săi genunchi cu o frumoasă
Făcea politică de stat!
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
CADOU DE SÄ‚RBÄ‚TORI PENTRU SOÅ¢IE
Doresc, acum, de sărbători;
Mi-a spus soţia, c-o privire...
Un dar mai scump ÅŸi nu doar flori;
I-am dat factura la-ncălzire.
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
REMANIERE GUVERNAMENTALÄ‚
Prezentă numai pe-o hârtie,
Doar o idee-ar incuba
Miniştri patruzeci să fie,
Ca-n basmul cu Ali-Baba.
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
LOGICÄ‚
Sunt inimos, c-așa-i la noi:
Eu pe vecin l-ajut un pic
Să-i moară capra și apoi
Îi cumpăr varza pe nimic.
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
UTILITATEA BEÅ¢ELOR PENTRU UNII
Chestiune de-adaptare
Să mănânci cu beÅ£iÅŸoare,
Dar mulţi oameni, din păcate,
Åžtiu că-s pentru pus în roate!
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
Å¢ARA CA O VENEÅ¢IE
Parlamentar de-aici (sau de haihui),
Å¢ara ÅŸi-o vrea „VeneÅ£ie” a lui;
Åži-al nostru-i hotărât, nu-i joacă…
A făcut România…o băltoacă!
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
UNEI AVOCATE
Studentă-n drept, seară de seară,
Evolua nudă la bară;
Ca avocată stagiară
Doar pledoaria este goală.
(NAE BRÄ‚DÄ‚Å¢EANU)
UNUI AVOCAT CHEFLIU
Zi de zi, seară de seară,
Se ţinea des de pahar;
Azi, la slujbă, după bar,
Se ţinea zdravăn de bară!
(NAE BRÄ‚DÄ‚Å¢EANU)
NARCISISM
E frumos băiatul mumii?
Care-o fi părerea lumii?
Se întreabă un neghiob
Stând în faÅ£a unui glob.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
POLITICA
Între ÅŸtiinÅ£e sunt dispute...
La toate, însă, scrie-n cartă:
C-aşa-i blestemul ei prin soartă
S-ajungă-n mâini nepricepute.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
SCUZA UNOR POLITICIENI
Cum politica-i un joc
Într-un mediu exploziv,
Mintea, din acest motiv,
Nu le scapără deloc.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
DODON MERGE LA MOSCOVA
SÄ‚ IA BINECUVÂNTARE ÅžI LUMINÄ‚
Merge - când - să ia lucoare
De la steaua moschicească
Cu o bute de licoare
Ca s-o bine-aghezmuiască.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
DEPLASÄ‚RILE…
( lunare ale unui fost ministru
facebook-ist)
Cât a tot tras „la corvoadă”,
N-a fost țară să n-o vadă,
Doar că nu pe banii lui:
Din haznaua statului!
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
DEPLASARE CU ESCORTÄ‚
În voiajul de zăblău
El avea alaiul său:
Unul - să-i traducă mapa,
Altul - ca să-i tragă apa.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
PE CÂT LA STAT ERA DE MIC
(pe-atât de-abil la È™iretlic)
Cel tratat cu simpatie,
La retorici campion,
A-ntrecut prin viclenie
Și perfidul Albion.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
A MÂNCAT PÂN-A CRÄ‚PAT
A postit o săptămână,
Dar de Paști a supt și-a ras
Tot ce i-a căzut sub mână,
Încât i-au ieÈ™it pe nas.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
GREÅžEALA LUI DIOGENE
Când s-a inventat butoiu
S-a produs marea eroare,
De-l consultau pe Bujdoiu
Îl făceau cu mult mai mare.
(DUMITRU BUJDOIU)
CU CE BEM?
Avem cești, avem şi oale,
Åži pahare, ÅŸi pocale.
Unii oameni beau cu ţoiu,
Doar Bujdoiu cu butoiu.
(DUMITRU BUJDOIU)
UNUI PARLAMENTAR...
E unul care în Parlament,
Având È™i el câteva clase,
Ar vrea sa fie repetent,
Să facă patru ani în ... È™ase!
(MAX OPAIÅ¢)
UNUI DEBUTANT
Știu că-ţi dorești, ca scriitor,
Să È›i se împlinească visul,
Dar ce semnezi ca autor,
Cred că n-a văzut Parisul!
(MAX OPAIÅ¢)
UNUI BÄ‚TRÂN
Bătrânelul, cam chefliu,
Toată noaptea stă la bar,
Toate fetele îl È™tiu…
Că-i curg ochii...în pahar!
(MAX OPAIÅ¢)
UNEI BÂRFITOARE
Când o femeie, ( o È™tiu care!),
E depresivă și-n dilemă,
La medic află cu mirare,
Că ...limba ei e o problemă!?
(MAX OPAIÅ¢)
DUMNEZEU DÄ‚, DAR
NU BAGÄ‚ ÅžI ÎN TRAISTÄ‚
Uneori, mirat că soarta,
În loc să-i dea È™i lui ce vrea,
Îi arată unde-i "POARTA",
Dar nu-i dă "CHEIA" pentru ea!
(MAX OPAIÅ¢)
EPIGRAMA
Patru versuri cu o dramă
Poate fi o epigramă;
O condiţie-i firească:
Poanta ei să nu lipsească.
(ADRIAN TIMOFTE)
UNUI DON JUAN ÎN V RSTÄ‚
La femei ai tras mereu,
Åži gândesc: Nu a fost greu.
Azi când crezi că o faci lată,
Auzi: Mai încearc-o dată!
(ADRIAN TIMOFTE)
RÄ‚SPUNSUL LA O EPIGRAMÄ‚
(în care autorul contestă valoarea
volumului meu de poezii)
Tot adâncul unei strofe
Nu oricăruia s-arată:
Orbul nu vede lumina;
Ce-i lumina vinovată!
(CINCINAT PAVELESCU)