Gheorghe Bălăceanu
Georgică Manole: Vă propun să faceţi o tratare din perspectivă psihologică a politicianului român de azi şi din trecutul apropiat, ştiut fiind că este una dintre ţintele predilecte ale epigramiştilor.
Gheorghe Bălăceanu: Faptul că dintre cele mai frecvent vizate ţinte ale epigramiştilor, politicienii sunt cei care oferă practic un izvor nesecat de inspiraţie, are desigur şi o explicaţie psihologică. Fie că vorbim despre politicienii de azi sau din alte vremuri trecute, mai toţi cei care ajung în vîrful spadei epigramiştilor sunt “loviţi” de aceeaşi “boală”, şi pentru cei care eventual nu ştiu, există texte care surprind prin asemănarea izbitoare atât a necazurilor pe care a trebuit sau trebuie să le suporte un popor, cât și a modului de a gândi:
SOLUŢIILE ANTICRIZĂ
La cât de mare-i handicapul,
În depăşirea crizei, paşii
Au fost profund gândiţi cu capul
Cu care... şi-au creat urmaşii.
Și asta deoarece nu-i interesează altceva decât propriile interese. Cuprinși parcă de o cecitate mentală, politicienii noştri nu realizează care este rolul pe care trebuie să-l joace şi cât de importantă este imaginea lor publică. Unii ar spune că nu văd mai departe de lungul nasului, dar mai bine zis, mulţi politicieni nu văd mai departe de câştigurile pe care le visează şi pentru care s-au zbătut să intre în politică şi să ocupe o poziţie care să le permită să-şi satisfacă “pohta ce-au pohtit”. Aş face o mică divagaţie. În una din cărţile mele spuneam că în contextual actual în care a crescut foarte mult nivelul cunoştinţelor care au pătruns până la oamenii obişnuiţi, deşi vedem mulţi tineri făcând cruce în dreptul unor biserici sau mergând la slujbe, în fapt religia în loc să câştige teren real în rândul oamenilor, nu reuşeşte să convingă, din cauza discursului care a rămas acelaşi, care nu a evoluat, nu a încercat să se ridice la nivelul actual al informaţiei captate de populaţie. Astfel, aparenta “religiozitate” nu e susţinută de convingere, ci este efectul nesiguranţei, a spaţiului de incertitudine al dictonului “crede şi nu cerceta”, aşa încât omul “se pune bine” cu divinitatea, crezând că dacă face cruce şi merge la biserică la slujbe, e suficient, şi de fapt, e departe de esenţa lucrurilor. Exact la fel se întâmplă şi în politică. Discursul politicienilor a rămas acelaşi, fără o viziune pe termen lung, gândind numai pentru scurta perioadă de timp în care sunt “la putere”, la strategii care să le faciliteze câştigul personal pe orice cale, uneori chiar vânzându-şi ţara sau devenind unelte ale celor care sunt interesaţi să ne spolieze de ceea ce încă mai avem. Sigur că nu putem să generalizăm, deoarece:
UNII ALEŞI
Atât se simt de ataşaţi
De ţara-mamă ’ncît regret
Să spun că par neînţărcaţi,
De sug şi-acuma… din buget.
Chiar dacă psihologic vorbind, politicienii se prezintă în faţa poporului cu o mască, cu o imagine falsă, trebuie să înţelegem că pentru a-şi putea duce la îndeplinire măreţele realizări pe care şi le-au propus, în prealabil, pentru a obţine voturile, mai ales pentru cei de la talpa ţării, sunt nevoiţi să facă şi câte o:
PROMISIUNE ELECTORALĂ
Cum n-aveţi bani tractorul să-l plătiţi,
Un bou la plug v-ar prinde foarte bine;
Ei bine, dacă boul vi-l doriţi,
Îl veţi avea... de mă votaţi pe mine!
Şi dovada că nu trebuie să ne închipuim că prin astfel de promisiuni i-ar lua cumva de fraieri, o putem lesne remarca din:
REPLICA MOŞULUI
LA PROMISIUNEA CANDIDATULUI
Noi te-nţelegem că te dai erou
Acuma cînd eşti ditai candidat;
Ca mine însă-s mulţi la noi în sat
Şi nu ne-ajunge doar un singur bou!
Ceea ce înseamnă că nivelul de informaţie al populaţiei este cu mult superior comparativ cu impresia pe care şi-o fac politicienii despre acest nivel. Şi asta pentru că, din păcate, continuă să creadă că oamenii pot fi la fel de uşor manipulaţi ca și până acum, cu dezinformări, cu minciuni despre care cred că le-au construit “cu abilitate”, când, de fapt situaţia nu mai este deloc cum cred ei. Aşa că, fiind adesea surprinşi de faptul că mulţi îşi dau seama de “strategiile” la care apelează, se trezesc tot mai des nevoiţi să mintă, să găsească justificări cât de cât logice pentru acţiunile lor fără logică, determinându-i să aibă şi un discurs dezlânat, să devină agresivi când sunt contrazişi, să apeleze la invective, să se comporte în moduri în care apar pur şi simplu caraghioşi, sau chiar penibili. Şi nu e de mirare că oferă “pe tavă” nenumărate surse de “poante” pentru epigramişti, care, par a face haz de necaz, dar de fapt dau glas nemulţumirii generale a populaţiei într-un mod inteligent, penetrant şi cu impact imediat și în plus, epigramele au aşa o mare priză la public, încât am fi tentaţi să credem că și politicienilor le plac și ar putea deveni chiar:
FANII EPIGRAMEI
În sfere-nalte – de-unde-şi ia izvorul –
Sunt fani ai epigramei într-atât,
Că pur şi simplu-ar devora umorul...
Dar simt cum poanta le cam stă în gât!
Dar ei au preocupări cu mult mai serioase, dorind să facă tot posibilul pentru a afla cele mai adecvate căi:
PENTRU EVITAREA ABUZURILOR
Guvernu-adoptă, eficace,
Pe-o perioadă foarte lungă,
Măsuri menite a ne face
Să n-avem nici un ban în pungă.
Deci, oameni buni, ăştia mulţi, care nu prea înţelegeţi cam cu ce se mănâncă politica, sunteţi cam des tentaţi să-i cam blagosloviţi cu vorbe nu prea binevoitoare, în loc să apreciaţi strădania lor şi să manifestaţi:
PUȚINĂ RECUNOȘTINȚĂ!
Ar trebui să-i lăudaţi
Când savuraţi un muşchi gustos,
Pe bieţii noştri candidaţi
Ce luptă doar pentru un os!
Fiindcă atunci când nu ne convine cum acţionează politicienii, e mai indicat să procedăm aşa cum adesea suntem sfătuiţi, ţinînd cont de ceea ce ne-a demonstrat de atâtea ori experienţa, că soluţia e la urne, când:
VOTĂM SCHIMBAREA
Dorind s-avem o altă viaţă,
Votând schimbarea, nu cu hoţii,
Progresul s-a văzut pe faţă,
C-am devenit livizi cu toţii.
Aşa stînd situaţia, oricît am fi noi de înţelegători, de toleranţi, mai devreme sau mai tîrziu, tot ne vine în minte o:
ÎNTREBARE LEGITIMĂ
Oricum am face-aprecierea,
Mereu ce vrem se tot amână!
Păi, noi la vot le dăm puterea,
Ca ei să stea... cu ea în mînă?!
Şi atunci trebuie să fim şi noi înţeleşi că simţind nevoia de a ne mai descărca tensiunile, e explicabil că la necaz, mai:
VORBIM ŞI NOI…
Pe noi săracii, ne alină
Că tot vorbind uităm de greu;
Bogaţii tac, au gura plină…
Cu ce le-o umplem noi mereu…
De aceea, nu de puţine ori stârnim, pe bună dreptate:
CURIOZITATEA ALEŞILOR
Cînd văd votând atâta gloată,
Ar da orice să înţeleagă,
De ce-ntr-o zi se zbat să-i scoată
Şi-apoi vreo patru ani... îi bagă!
Şi pentru a nu mai face greşeala de a vota pe cine nu trebuie, aşa cum încercarea moarte n-are, un test original ar putea să fie util:
LA CONFRUNTĂRI PREELECTORALE
De vrei să afli cui să nu dai votul,
Scoţi osu-n faţă-n toiul confruntării
Şi candidatul care pune botul,
E clar că suge din avutul ţării!
Dar poate că noi greşim cumva când îi condamnăm, uitînd că e posibil ca la unii oameni, poate chiar la cei care au atracţie către politică, să nu se fi înţărcat obiceiul de a suge cu care au fost deprinşi încă din fragedă copilărie, şi ar fi bine să-l avertizăm pe iubitul nostru politician că similar cu plăcerea suptului, la maturitate poate fi copleşit de:
SATISFACŢIA PUTERII
Eşti membru plin şi chiar de eşti în vână,
Nu-ţi spun de flori de măr amice dragă,
Dar dacă ţii prea mult puterea-n mână,
Ajungi din nou un... membru fără vlagă.
Poate că şi epigramiştii sînt cam prea chiţibuşari, urmărind cu atîta insistenţă greşelile lor încît aleşii noştri să se considere cumva:
POLITICIENI PERSECUTAŢI?
Mai toţi i-acuză de atâtea drame,
Că-s hoţi, perfizi sau n-au destulă carte,
Iar umoriştii-i bagă-n epigrame...
Mai bine i-ar băga în altă parte!
De parcă altă treabă n-au!
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
COCOŞUL
El cântă zi de zi în zori
Și-nconjurat de admiraţii,
Mai sare gardul uneori,
La fel cum fac mai toţi bărbaţii.
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
FEMEIA ŞI JUMĂTATEA EI
În traiul comun când se zbate
Ar vrea ca a ei jumătate
Să fie prezentă-n mod cert,
La toate, măcar pe un sfert...
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
CONJUGALĂ
Ar fi bărbaţii să priceapă
Această faptă drept nefastă:
Uşor prinzi un săpun în apă,
Şi greu amantul la nevastă!
(VASILE LARCO)
BLESTEMUL FEMEII
Urcior la ochi aş vrea să faci,
Să nu te vindece nici zeii,
De ai să spui, în loc să taci,
Tot ce-ai văzut prin borta cheii!
(VASILE LARCO)
ŢĂRANUL ŞI TALPA ŢĂRII...
Fiindcă azi ţăranul nu e
Decît ca o monedă calpă,
Avînd la bază talpa UE,
Mai toţi... am bate-un cui în talpă!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
COMPORTAMENT PREVENTIV
LA POLITICIENI (auzind că 25%
din populaţie ar fi oligofreni...)
Din patru, dacă unul nu-i normal,
Ca ăla să nu fie dintre ei,
S-au hotărît că totuşi, ideal,
Ar fi să umble-n grup de cîte trei.
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
RAPORTUL COMISIEI
În cazul cu aleşii, la prezenta
Acuză că nimic nu vor să facă
Şi teoretic dînşii freacă menta,
Am constatat că practic... chiar o freacă!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
UNUI GINERE PERSECUTAT
DE SOACRĂ
Soacra, când la ea îl cheamă
Vine grabnic şi spăşit,
Însă pleacă necăjit
Pomenind ceva de…mamă!
(MIHAI HAIVAS)
VISARE BAHICĂ
(bacoviană)
„Barbar, cânta femeia-aceea”
Şi-n zgomot dulce de pahare,
Visam mereu la Dulcineea
Capabilă de clipe rare!
(MIHAI HAIVAS)
ANOMALIE
Cred c-avem un mare viciu,
Chiar la limita prostiei,
Dacă ne serbăm “serviciu’”
De ziua ..... epilepsiei.
(IOAN MAMAISCHE)
CONSTATARE
După ce i-a pus cununa,
Adevărul l-a pătruns:
O femeie e ca luna –
Are şi un chip ascuns.
(MIHAI SĂLCUŢAN)
APARIŢIE ÎNŞELĂTOARE
Pe umeri părul îi unduie
Şi pasu-i moale, feminin,
Mânuţa-i fină, de duduie,
Doar sexul este... masculin!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
COSI FAN TUTTE
Ochii negri ca de smoală,
Părul lung până-n pământ,
Mai întâi te bagă-n boală,
După-aceea în mormânt.
(MIHAI SĂLCUŢAN)
CINE-I ŞEFUL?
E-un coleg ajuns departe
Că ştie să dea din coate,
Iar când coatele îl lasă
Dă tare cu pumnu-n masă!
(NAE BRĂDĂŢEANU)
S-A-NTORS ŞEFUL DIN CONCEDIU
Noi, atenţi la amănunte,
Am făcut o constatare
Că, deşi a fost la munte,
Vine cu-n aer de mare…
(NAE BRĂDĂŢEANU)
RÂSUL CA MEDICAMENT
Râsul e medicament;
N-ai nevoie de pastile.
Cu un mic amendament,
La disfuncţii erectile!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
VOTUL UNINOMINAL
Schimbarea, cred că este-n bine,
Căci înainte-n mod stupid,
Minţea partidul pentru tine.
Acum, minţi tu pentru partid.
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
JUSTIŢIA
O doamnă oarbă ce agită
Un paloş lung cu lama lată,
Confuză, însă fericită
Că este zilnic violată!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
DE CRIZĂ
Nu mai risipiţi paraua
Şi, mai mult decât atât,
Hai, să strângem toţi cureaua!
Şi am strâns-o. Mulţi de gât.
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
DEPUTAŢI PENSIONARI
ÎN MAI MULTE LEGISLATURI
Deși-i sfâșie pelagra
Și se țin de-un fir de ață,
Parc-ar fi luat viagra:
Deputați s-ar vrea pe viață!
(NICOLAE MĂTCAŞ)
NEMULŢUMIŢII FOŞTI DEPUTAŢI
ABSENŢI DE PE LISTE
Li se luminează mintea
Și văd boștura-n partide
Când le râde-n față lintea:
Drumul spre ciolan se-nchide!
(NICOLAE MĂTCAŞ)
TRECUT PE LINIE MOARTĂ
ÎN PROPRIUL PARTID
Leu orbit, fiind la treucă,
Nu vedea că zace-n cloacă.
Cum să știe bietul leu că
Vezi când nu mai ești în groapă?
(NICOLAE MĂTCAŞ)
SOLUŢIE
De vrei ca să-ți trăiești clipa,
Iar muierea-ți face fente,
Du-o, nene, la Antipa…
Dă-i borcanul lui Terente!
(DUMITRU BUJDOIU)
“PUIUL FERICIT”
În galantare-a năpădit
Gras, galben, “Puiul Fericit”.
Mâncați-l fără disconfort…
E fericit, fiindcă-i...mort.
(DUMITRU BUJDOIU)
ILUZII
A fost un deziderat:
Să-l ating pe Cincinat;
Nu am cum cât viețuiesc…
Doar cand o să-l întâlnesc.
(DUMITRU BUJDOIU)
PORUMBOIU,
ARBITRU DE…TEREN
Porumboiu, nume mare,
În fotbal era teroare
Dar, în anii de restriște,
S-a pitit în…porumbişte.
(DUMITRU BUJDOIU)
UNOR PROIECTANŢI
Inechitate este-n lume încă
Şi retribuţiile suspecte:
Toţi iau banii pentru muncă
Doar proiectanţii pe… proiecte.
(ADRIAN TIMOFTE)
UNUIA CĂRUIA ÎI PLACE BEREA
Iubăreţ din fire, cum îl ştim,
După blonde moare, ce sa mai vorbim:
Nu-l interesează naltă, ori mai mică
Preferinţă are… pentru cea la sticlă.
(ADRIAN TIMOFTE)
UNUIA CARE SE LAUDĂ
CU CĂSNICIA
Amicii toţi, râzând, îi spun
Că este soţul cel mai bun.
Soţia însă-l consolează:
- Bun e… numai când visează!
(ADRIAN TIMOFTE)
PE MÂNERUL UNEI SPADE
Epigrama ascuţită
Soră bună e cu scrima,
Căci şi-n ea poetul luptă
Cu ideea şi cu rima.
(CINCINAT PAVELESCU)
UNUI AMATOR
N-aţi epigrama, am citit-o.
Dar, nu ştiu – naiba să mă ia! –
Plăcerea de-a ţi-o-napoia
E singura ce am simţit-o.
(CINCINAT PAVELESCU)
