În anul 2000 am publicat “Descifrând limbajul inimii”, o carte cu caracter pronunţat ştiinţific, rezultată din teza mea de doctorat în psihologie, urmată de trei antologii cuprinzând realizările unor valoroşi artişti neprofesionişti ieşeni, prima în 2001, “Să ne cunoaştem artiştii în viaţă”, şi următoarele două în 2005, prima fiind “Pagini de artă naivă ieşeană – Naïve art pages from Iaşi”, o ediţie bilingvă, şi a doua “Fragmente de suflet pentru suflet”.
În 2009 am publicat prima carte de epigrame, “Pilule contra devierilor de caracter”, care a obţinut premiul Uniunii Epigramiştilor din România pentru volum de debut, despre care Călin Ciobotari (în Flacăra Iaşului) spunea că: Alergic la prostie, Gheorghe Bălăceanu observă, printre altele, că:
În 2011 apare al doilea volum de proză scurtă umoristică, “Nu rîdeţi, că-i chiar aşa!”, volum despre care Călin Ciobotari (Vatra veche, nr. 7(31), 2011) afirmă că: Centrul de greutate al cărţii este dat, după părerea noastră, de proza „Patronii”, un fel de saga a familiei lui Costel şi a Frosei, locatarii unei „căsuţe de chirpici”, a căror existenţă „la limită” este schimbată de întâmplări neprevăzute, precum fuga de acasă a fiicei Tanţa şi banii pe care îi trimite acasă. Buni locatari ai „tranziţiei”, protagoniştii îşi propun să devină patroni; trecerea de la o condiţie la alta (cu toate întâmplările adiacente, gen mersul la mare, cumpăratul maşinii, candidatura la primărie etc.) este surprinsă de prozator cu mijloace de chirurg, şi pusă apoi sub lupa unei observări atente a comportamentului ridicol până la grotesc. Personajele reprezintă figuri paradigmatice pentru o Românie haotică, fără sens, cu gena afectată de mitocănie, foame de parvenitism şi prostie în formă pură. Atent la dimensiunea pitorescului, Bălăceanu îşi presară naraţiunea cu nume neaoşe precum Catinca lu’ Ouatu, Savastiţa lu’ Pârlitu, Burduhosu, Clăpăugu, „voci” ale unei lumi în degradare şi liber picaj: lumea satului românesc. […] În „Nu râdeţi, că-i chiar aşa!”, avem deja un demers programatic, o metodică şi o vocaţie asupra căreia nu mai există îndoieli: vocaţia autorului de ridendolog, capacitatea sa de a developa poveşti, realităţi, personaje şi de a le pune în slujba cititorului.
În 2012 ies de sub tipar încă două volume de proză. Referindu-se la primul dintre ele, “Din sertarul cu amintiri”, este remarcabil comentariul lui Mihai Batog Bujeniţă (Aşii români, Germania, 04.03.2015): […] Am putea spune chiar că actualul volum este o scriere de maturitate creativă dacă luăm în seamă celelalte cărţi […] Cartea de faţă însă abordează […] cu un zâmbet de multe ori amar, diferite experienţe de viaţă, fără îndoială dintre acele prin care am trecut cu toţii, însă profesiunea autorului (doctor în psihologie) dă acea subtilitate necesară naraţiunii, devoalând în cuvinte puţine, uneori doar prin sugestia unui gest, ori a unei atitudini, dedesubturile caracteriale ale personajelor care evoluează în text. De la copiii din rural care imită toate relele apucături ale celor “mari” până la uimirile făţarnice ale acestora din urmă exprimate cam astfel: cum de este posibil ca un copil să fie atât de natural integrat fără să fie nevoie de vreun efort special în acest sens. Dialogurile din carte evită, lucru chiar de admirat, livrescul şi se pliază pe categorii de personaje de la profesorul universitar până la mătuşa Mica dintr-un cartier rezidenţial, ori de la Dorin Bobîrnă, un pictor cu talente speciale în ale învârtelilor, talente care-l favorizează numai pe el, punându-i în dificultate pe toţi ceilalţi, până la un imaginar avocat care pledează cauza perdantă a unui student.
În ce priveşte următorul volum, “Viaţa-i complicat de simplă”, Călin Ciobotari (Vatra veche, nr. 8, 2012) considera că: Bălăceanu s-a impus, treptat, ca unul dintre puţinii umorişti ieşeni „cu program”. Tocmai de aceea, un volum precum cel în discuţie, oximoronic intitulat „Viaţa-i complicat de simplă”, reprezintă o schimbare destul de hotărâtă de ton şi, implicit, o devoalare a unei alte faţete auctoriale.
Tot referitor la acest volum, merită amintit şi comentariul lui Val Andreescu (Meridianul”, 19.07.2012), în care remarca: un nou volum al apreciatului scriitor ieşean Gheorghe Bălăceanu. Inspirat intitulat “Viaţa-i complicat de simplă”, volumul prezintă […] un conţinut amplu şi profund în care autorul împrăştie lumină şi experienţă şi la modul “complicat de simplu” ne poartă către adevărurile mari despre lume şi viaţă. Surprinde la modul pozitiv utilizarea unui limbaj accesibil fără a diminua caracterul literar al cărţii. Simplificat putem spune că […] este o carte de învăţătură plină de întrebări şi răspunsuri surprinzătoare, plină de frumuseţe şi bucurie, o carte care se citeşte cu plăcere şi cu interes. (VA URMA)
DIRECTOR DE SUCCES
PREŞEDINTELE ŞI