Umblu, de ceva vreme, încolo şi încoace prin volumul ca o bucată de ciocolată al lui Vasile Larco: "Oameni ca… lumea" (Editura „Pim”, Iaşi, 2015). Cu un îndemn perfect pretabil „Caietelor lui Degus”, „Zi-i lume şi te mântuie!”, volumul de dimensiuni 11/8 centimetri, conţine epigrame („Epigramistul”: „El face două mari servicii, / Subtile, chiar interesante: / Şi săpături să afle vicii / Şi altoiri cu fine poante”) şi analecte („În op sunt şi epigrame publicate anterior”: „Ca persoană dichisită / Le-am cernut prin ciur întruna / Dacă foloseam o sită / N-ar mai fi trecut nici una!”). Cititorul ar trebui să înceapă cu banda detaşabilă de pe care află profilul autorului, fie şi numai dintr-o simplă „Confesiune”: „Când îmi făcea-ntr-o bună seară patul, / Îmi zise-n taină măiculiţa mea: / „Să laşi băiete,-n urma ta ceva!” / Şi am lăsat de-atunci în urmă satul. // Călăuzit fiind mereu de-o stea / Am tot umblat, alături de tot natul, / De-a lungul ţării noastre şi de-a latul, / Dar scumpa mamă-ntruna priveghea. // Gândindu-mă curat spre viitor / Eu sfatul dânsei, iată, l-am urmat / Şi-n urmă de o vreme am lăsat // O spuză de satiră şi umor / prin cărţile prin care le-am lansat / Cu gând curat spre dragul cititor”.
Trei tipuri de slăbiciuni acuză, cu preponderenţă, epigramele lui Vasile Larco: a) individuale („Haina face pe om”: „Marea diferenţiere / E la apogeu ajunsă: / Haina este la vedere, / Omenia e ascunsă”; „Omul, evoluţie-involuţie”: „Maimuţa coborî din pom / Şi-a devenit prin muncă, om, / Iar banul, nedorita piază, / În timp îl dezumanizează”; „Unui ambiţios”: „De cum a fost numit ca şef / Lupta enorm, cu frenezie, / Să iasă mult în relief / Şi azi e-un munte…de prostie.” etc.); b) sociale („Apreciere rurală”: Cum „veşnicia s-a născut la ţară”, / Cu certitudine se poate spune, / Că satul românesc e o comoară… / Din care se tot ia şi nu se pune”; „Emigrare”: „Bătrânul când copil era / Purta opinci în ţara sa. / Azi are ghete în picioare, / Dar, din păcate, ţară n-are”; „Confruntare”: „La multe neştiind măsura / Azi omul ager sau greoi, / Se luptă zdravăn cu natura / Dar e mereu pe locul doi.”; „Problema demografică”: „Cu vocea-i foarte sigură şi calmă / A spus un senator în Parlament: / Când fusta se scurtează cu o palmă, / Natalitatea creşte cu-n procent.”; „Cucerire la bar”: „Cercei avea, păr lung pe spate, / Flirtam, ea se lăsa curtată, / Târziu, spre seară, din păcate, / Văzui că e băiat, nu fată.” etc.); c) generale („Constatare religioasă”: „Sunt credincioşi în ţara noastră dragă / Ce ştiu cum să profite de prefaceri / Şi-l vezi că în biserică se roagă, / Iar în bisericuţe fac afaceri”; „Completare”: Viaţa noastră, bunăoară, / Ar fi mult prea liniară, / De nu s-ar lupta întruna / Adevărul cu minciuna.”; „Pomul vieţii şi atenţionare”: „Spre vârful pomului te sui / Cu mari speranţe şi-amăgiri, / Dar e ştiut, spre vârful lui / Sunt crengile tot mai subţiri.” etc.).
Pentru epigramele cu trimitere directă, Vasile Larco alege mari personalităţi. Se întâlnesc nume precum Ştefan ce Mare, Păstorel, Eminescu, Brâncuşi, Ţepeş Vodă, Sadoveanu sau Caragiale. Ultimului îi dedică epigrama „Lui I. L. Caragiale”: „Spun analiştii cei din noul val, / Văzând matrapazlâcuri româneşti: / Ce-ai publicat e-atât de actual, / Că mulţi şi azi te caută-n Ploieşti”. Ştiu eu ce să zic? I-aş răspund aşa: „De nu-i acolo, nu-i un bai, / Pân` la Ploieşti eu tot mă duc / Şi-ţi zic şi ţie să nu stai, / Că îl găsim pe… Romaniuc”.
L-am ascultat pe Vasile Larco citindu-şi epigramele în diferite situaţii. Are o seriozitate intelectuală completată de un surâs abia perceptibil, semn că şi acesta vine dinspre aceeaşi zonă a gândirii critice inteligente. Dacă vreodată se va găsi vreun om de ştiinţă român care ar dori să cerceteze cu seriozitate ştiinţa râsului şi a umorului, e obligatoriu să-l includă şi pe Vasile Larco într-o listă restrânsă. Fiindcă epigramele din acest volum, şi din celelalte, reprezintă literatură critică. Eu sunt atras, pe această discuţie, şi cred că ar merita o tratare aparte, de multitudinea de epigrame cu caracter reflexiv („Contemplaţie”: „Zis-am în mai multe rânduri, / Nu fac fapte de bravadă: / Erudiţii cad pe gânduri, / Restul n-au pe ce să cadă.”; „După eşec”: „Ratând mereu râvnite ţinte, / Cum optimismul nu se curmă, / S-ar învăţa românul minte… / Cu mintea lui cea de pe urmă”. Închei printr-o altă concluzie a mea: „Mă străduiesc să spun atât: / Nici prea lungă, nici prea lată, / Cartea-i ca o ciocolată / Ce multora va sta în gât”. (Georgică Manole)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
DE ZIUA TINERETULUI
Sunt cluburile „full” la mare
De tineri supli sau bondoci,
Ce, beţi, dau noaptea din picioare,
Iar dimineaţa ... la boboci.
(STELICĂ ROMANIUC)
VISE
Am stat mulți ani cu ochii-n rouă
Dorindu-ne democrație
Şi-am inventat o eră nouă:
Capitalism de cumetrie.
(STELICĂ ROMANIUC)
ANTREPRENORIALĂ
Mă sâcâie şi azi nevasta
Să las paharul că-s falit,
Dar cum să-i fac plăcerea asta
La cât de mult am investit?
(STELICĂ ROMANIUC)
DUPĂ NOUA ORDINE POLITICĂ
Eroii în istorie-s pierduţi,
Uitate-s galbenele file,
Când în fotolii sunt necunoscuţi,
Recunoscuţi doar după vile.
(VASILE LARCO)
DEFECTE ŞI CRITICII SEVERI
Aflând cum criticii-şi menţin fervoarea
Spre hibe doar, te-apucă-un râs homeric:
La toţi le caută cu lumânarea,
Iar pe-ale lor le ţin la întuneric.
(VASILE LARCO)
„HIPISM” NAŢIONAL
Un dictator când mic era
Pe cal mereu se cocoţa
De-un timp, făcând pe gentilomul,
Ar vrea „să-ncalece” şi omul.
(VASILE LARCO)
PROMISIUNI ELECTORALE
În campanii de alegeri,
Este-o îmbrânceală mare:
Candidaţii ţin prelegeri
Cu promisiuni…hilare!
(ELENA MÂNDRU)
UNUI BEŢIV
Ca prieten bun al vinului,
Are-i stare-acum nasoală:
A băut în sănătatea lui,
Până când a dat în boală!
(ELENA MÂNDRU)
JURIDICĂ
Mulţi nu vor a înţelege,
Că pot fi oricând suspecţi:
Una e s-aplici o lege
Şi-alta este s-o respecţi!
(ELENA MÂNDRU)
EVITAREA APOCALIPSEI
Elita lumii e preocupată
Cu planuri mari ce nu ne dau uitării,
Să nu murim cu toţi aşa deodată,
Ci calculat, conform planificării.
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
OCHEADĂ LA CABINĂ
Ştiind că agrea orice culoare,
Priveam furiş – deşi-s un om integru –
La trupu-i alb ce degaja savoare
Şi tresălta, acoperit... de negru.
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
DIN CRIZĂ DE LOCURI DE MUNCĂ
Cîştigă bine-n lei sau în valută –
La negru, nelegal – ea însă pare
Moral în sinea ei, satisfăcută...
C-o face totuşi cu... ruşine mare!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
IAŞUL FĂRĂ CITITORI
În „capitala culturală”
Cu-atâţi poeţi şi scriitori,
Gândesc că-i stare anormală
Să mai găseşti şi cititori!
(MIHAI HAIVAS)
VALOAREA UNEI CĂRŢI
De volumul tău
Nu-i nimic de zis.
Că e bun sau rău,
Focul a decis!
(MIHAI HAIVAS)
JUDECATĂ ÎN FAMILIE
Dreptate soţul nu-şi mai cată,
E condamnat pe veşnicie,
Cu-aşa complet de judecată
Format din soacră şi soţie.
(MIHAI HAIVAS)
MAGIE RUSEASCĂ ÎN
REPUBLICA MOLDOVA
Rusul, dacă se implică,
E un vrăjitor sadea:
Şi din ţara cea mai mică
Poate face câte vrea!...
(GHEORGHE BÂLICI)
GRIJĂ DE SECOLE
Chiar de suntem ţară mare
Şi în UE am intrat,
Rusu-i tot pe la hotare,
Ca să ne mai dea vreun sfat!...
(GHEORGHE BÂLICI)
RĂZBUNARE
Când am intrat cu-ntreaga ţară
În UE, ca popor rebel,
Noi fundul l-am lăsat afară,
Duşmanii să ne pupe-n el!...
(GHEORGHE BÂLICI)
INTEGRARE EUROPEANĂ
LA CHIŞINĂU
Înregistrăm, cu noul parlament,
Succese mari pe arii mai extinse:
Moldova a ajuns în Occident…
La depărtarea unei mâini întinse.
(ION DIVIZA)
GEOPOLITICĂ
De la Don la Eufrat,
Din Balcani la Magadan,
Cel mai mare diplomat
Este tancul lui Ivan.
(ION DIVIZA)
APEL
Urlu cât mă tine gura
În Sahara românească:
Oameni, apăraţi natura
…De natura omenească!
(ION DIVIZA)
DE SĂRBĂTORI
În’ ăst ajun, de sărbători,
Din pensie am cumpărat,
Soţiei, un buchet de flori
Şi ajun fiind... am ajunat...
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
ÎN DIRECT LA T.V.
O fată tânără, sprinţară,
Plângând a spus că-şi face felul!
Luase-o gripă aviară,
Jucându-se cu cocoşelul...
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
FACTURILE LA GAZE SUNT MARI,
ÎN CASĂ ÎNSĂ ESTE FRIG
Pe când o invita în pat,
Privindu-i critic nişte faze,
Nevastă-sa a suspinat:
Nu-i ca factura de la gaze...
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
FIECARE CU ALE LUI
Plănuind precum la Yalta
Apărarea şi asaltul,
Ei vorbesc de una, alta,
Ele... tot de unul, altul...
(MIHAI SĂLCUŢAN)
IUBIREA
Iubirea e o provocare
Şi pe moment eşti fericit,
Dar te căieşti de-i faci prinsoare,
Iar de-o ignori... ajungi la schit !
(MIHAI SĂLCUŢAN)
GRIJA CREATORULUI
Puse noaptea după zi –
Pentru aventuri frumoase –
Nu că ziua ar lipsi,
Dar sunt doamne... ruşinoase.
(MIHAI SĂLCUŢAN)
UNUI NETOT
De eşti nerod, să nu disperi,
Chiar dacă starea-ţi se conservă;
Cum mulţi ca tine-s, poţi să speri
Că sunt puţini cei ce te-observă!
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
ÎN LUNA MARTIE
Când vine martie în zbor,
Guvernul, eu cinstit vă spun,
O să ne dea un mărţişor,
Făcut din sfoară şi săpun.
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
CREDINŢĂ
Sunt credincios şi zi de zi mă-nchin,
Mă rog pân’ m-or petrece în mormânt
Ca Domnul să se-ntoarcă pe pământ
Şi să transforme toată apa-n vin!
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
NE PETRECEM…
Dacă moartea-i veşnicie
Şi viaţa scurtă e dată,
Hai să tragem o beţie,
Din scurtă…s-o facem lată!
(NAE BRĂDĂŢEANU)
A-ŢI DA ARAMA PE FAŢĂ
Dacă ar durea prostia,
Minciuna, ori lăcomia,
Ai vedea oameni mergând
Şi la orice pas…gemând!
(NAE BRĂDĂŢEANU)
POLITICA PE CANICULĂ
Ne aşteaptă infernul,
Viaţa va fi sumbră
Pentru că tot Guvernul
Va lucra... în umbră.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
OPINIE
Astăzi, cu mare supărare,
Adevărul voi descrie:
Democraţia noastră are
Un miros de colonie.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
REMANIERE GUVERNAMENTALĂ
Fiindcă-mi stă pe limbă
Azi vorba o îngân:
Miniştri se mai schimbă,
Lichelele rămân.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
BUCUREŞTIUL ŞI CRIZA
POLITICĂ DE LA CHIŞINĂU
Tot făcând game pe clape
Și scăldând-o-n două ape,
Bucureștiu',-n așteptare,
A rămas cu ochii-n soare.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
PROASPĂTUL PREMIER AL RM
O curtează - Penelopa -
Prinți din SUA, Europa...
Ea pe unul pune preț:
Un voinic din Soloveț.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
PREMIERUL ŞI PREŞEDINTELE RM
Ca să-și treacă puntea sacul,
Ea s-a înfrățit cu dracul,
Numai că și dracul vrea
Să scoată dracii din ea.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
CUPLUL IDEAL:
EA DOCTORIȚĂ, EL PREOT
Filozofic e perfect:
Vezi cauză și efect;
Totdeauna medicii
Dau marfă bisericii.
(DUMITRU BUJDOIU)
DUPĂ DIVORȚ
Despărțiți, cu ce-au rămas ?
Ea cu casa și mașina,
Tot ea cardul și grădina…
El cu cordul și-un by-pas.
(DUMITRU BUJDOIU)
HAGI JUNIOR
Pe teren el face lege,
Va ajunge curând “rege”;
Nu e nimic de mirare:
Din stejar, stejar răsare.
(DUMITRU BUJDOIU)
EXAMEN DE MATURITATE
Că bac-ul nu l-ar lua, e-o glumă,
La câte competențe are,
Stând la bar, unde consumă,
Atât cât poate sta-n picioare!
(MAX OPAIŢ)
DILEMĂ
Târziu anunță că se-nsoară,
Firesc, se naște-o întrebare:
La nuntă, tatăl lui coboară
Ca socru mic...sau socru mare?!
(MAX OPAIŢ)
POLITICA...ECONOMICĂ
Politica-i concubinaj
Între putere şi bogați
Bogatul când e-n anturaj,
Alesul parcă-i la... argați.
(MAX OPAIŢ)
OPOZIŢIA ŞI MOŢIUNEA
Ca să ajungă la os
Vor să dea Guvernul jos.
Un lucru este de spus:
Cum dai jos când n-a fost sus!.
(ADRIAN TIMOFTE)
UNUI SCRIITOR SCATOLOG
Voind să pari original,
Ne spui c-odat-ai fost hamal.
Nu te jura! E inutil,
Se recunoaşte după stil!
(CINCINAT PAVELESCU)