Petru Ioan Gârda
Georgică Manole: Vă urmăresc intervenÅ£iile, cu precădere cele de pe facebook, admirând umorul fin care, adesea, le domină. De unde a pornit în lume Petru Ioan Gârda ÅŸi unde a ajuns azi?
Petru Ioan Gârda: M-am născut în comuna Cătina, jud. Cluj È™i am ajuns în Cluj-Napoca. ☺ Am moÈ™tenit talentul de a versifica de la mama È™i ironia, mai mult sau mai puÈ›in tăioasă, de la tatăl meu. Am făcut studii de inginerie mecanică È™i am lucrat ca inginer, apoi ca profesor de specialitate. Azi sunt în pragul pensionării. Am scris poezii în È™coala generală, apoi prea puÈ›in până 40 de ani mai târziu, când am găsit mediul propice: îndrumători, încurajare, apreciere.
Am scris câteva cărÈ›i È™i voi mai scrie. De epigramă, poezie umoristică, poezie lirică, haiku, proză scurtă.
G. M.: SunteÅ£i membru al cenaclului „SATIRICON” al epigramiÅŸtilor din Cluj-Napoca. Care este aportul acestui cenaclu la impunerea epigramei ca specie literară?
P. I. G.: Cenaclul SATIRICON a avut un aport esenÈ›ial la dezvoltarea È™i răspândirea epigramei, prin înfiinÈ›area cenaclului în 1979, prin marile sale valori umane, creatori de epigrame, autori de manuale, câÈ™tigători la concursurile de profil, prin concursurile organizate în ultimii 30 de ani, prin publicarea în antologii È™i reviste de specialitate.
G.M.: Anul 1989 a adus o schimbare în tematica abordată de epigramiÅŸti?
P. I. G.: Înainte de 1989 satira È™i umorul erau chemate să condamne tarele indivizilor, abaterile de la morală, lenea, nemunca etc., în spiritul societății de atunci. Se strecurau È™i È™opârle politice, unele trecute de cenzură, altele nu. După 1989, când libertatea de exprimare a devenit deplină, s-au dezinhibat È™i autorii de orice fel, epigramele au devenit mai îndrăzneÈ›e în ceea ce priveÈ™te atitudinea față de responsabilii politici, abordarea sexului etc. FireÈ™te, unele teme se reiau la nesfârÈ™it sub diferite forme. Tipul de societate s-a schimbat, moravurile mai puÈ›in. Iar nevoia de râs este dincolo de orice orânduiri sociale.
GM.: Cum a ajuns Petru Ioan Gârda la haiku? Åži mai interesant ar fi dacă ne-aÅ£i explica cum o astfel de formă literară poate include acel gram de umor.
P. I. G.: Am ajuns la haiku după ce am ajuns la epigramă, descoperind un site literar, cenaclu online, adevărat laborator de creare È™i formare a scriitorilor de orice fel: agonia.ro sau poezie.ro. Acolo am întâlnit epigramiÈ™ti de valoare ca Nicolae Bunduri, Ion Diviza, Ioan ToderaÈ™cu, Sorin Olaru, Florin Rotaru, Viorel Vrânceanu, Petronela Vali Slavu, Carmen Chioinea, alias Aropa Belladona, Dan Norea etc. Dan Norea (nu numai el) scria È™i haiku, respectiv senryu, forma umoristico-satirică a haiku-ului. Pe partea de haiku l-am avut drept instructor pe Corneliu Traian Atanasiu, pe un alt site literar, un împătimit È™i un cunoscător al liricii nipone.
Ei bine, cine are umor poate scrie foarte bine È™i senryu. Altfel spus, dacă ai umor, poÈ›i scrie senryu, dar nu-i sigur că poÈ›i scrie epigramă. Aici e nevoie de talent în versificare. Pare uÈ™or, dar nu mulÈ›i îl au. Dar orice ai scrie, trebuie să citeÈ™ti mult înainte, să îi respecÈ›i pe înaintaÈ™ii de valoare, cunoscându-le opera. Altfel riÈ™ti să te crezi mare scriind ce ei au scris deja.
G.M.: O întrebare pe care o pun majorităţii interlocutorilor mei: v-a ajutat Eminescu în actul de creaÅ£ie a epigramei?
P. I. G.: Vă spuneam că am moÈ™tenit talentul de a versifica de la mama, mare rapsod popular, dar cred că poezia lui Eminescu mi-a instalat definitiv ritmul în sânge, pentru că în adolescență, atunci când sufletul e deschis la maximum spre romantism, m-am îndrăgostit de poezia lui Eminescu È™i am învățat pe de rost un întreg volum de poezie al genialului poet. Nu este minut în care să nu-mi vină în minte un vers de Eminescu, în funcÈ›ie de conjunctura în care mă aflu sau care se creează la un moment dat. (SFÂRÅžIT)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
REMARCÄ‚
Fac o remarcă ce mă doare:
În funcÅ£ie de conjunctură,
Când doi stăpâni românul are,
De poate, pe-amândoi îi fură.
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
EXEMPLU DE BUNÄ‚ VECINÄ‚TATE
Contează dacă ai un bun vecin
Åži-un sprijin la nevoie de-acordat;
Noi i-am avut pe ruÅŸi, ce-au protejat
Tezaurul, ce ÅŸi acum îl Å£in…
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
POLITICIENII NOÅžTRI
Aplică-aceeaşi stratagemă
Şi ne oferă, cu emfază,
Discursuri, fără nicio temă,
Soluţii, fără nicio bază.
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
PRESIMÈšIRE
Pe soacră-mea înmormântată
Cu toate cele funerare,
M-aştept s-o văd, ca altădată,
Pe listele de la votare.
(STELICÄ‚ ROMANIUC)
ÎN STAÈšIUNEA BALNEARÄ‚
Aici suntem tratați
Cu grijă şi iubire
Şi-am fost urgent băgați
La cură ... de slăbire.
(STELICÄ‚ ROMANIUC)
ÎNTÂLNIRE DE FAMILIE
El a plecat în deplasare,
Iar soața-n satul ei natal
Åži s-au găsit, din întâmplare,
A doua zi pe litoral.
(STELICÄ‚ ROMANIUC)
LA VÂRSTA A TREIA
Dai sănătăţii-ntâietate,
EÅŸti copt ca bobul dintr-un spic,
E vârsta când le ÅŸtii pe toate,
Dar nu poţi face mai nimic.
(VASILE LARCO)
HOÅ¢UL ÅžI MOARTEA
Ani mulţi şi buni un hoţ trăieşte,
I-e vraful anilor cât casa,
Căci moartea îl tot ocoleÅŸte
De frică să nu-i fure coasa.
(VASILE LARCO)
FRUCTUL OPRIT
În viaÅ£a asta prost croită,
Cu frumuseÅ£i în evantai,
Te duc atâtea în ispită,
De nu ai cum s-ajungi în Rai.
(VASILE LARCO)
AI CARTE, AI PARTE
Nimic de preÅ£ – un dascăl îmi spunea –
Nu poÅ£i să ai, decît mai multă carte;
Am învăţat ÅŸi chiar dreptate-avea...
Că de nimic acuma nu am parte.
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
EFECTELE REFORMEI SANITARE
Efecte bune sigur o să aibă,
Dar cu răbdare − dubii nu încap −
Că n-ai cum să tratezi ca pe o zgaibă,
O boală gravă ce-o avem... la CAP!
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
LA GROAPA COMUNÄ‚ A EPIGRAMELOR,
DUPÄ‚ UNELE CONCURSURI
Chiar de ritm şi poantă au avut,
Zeci sau sute – spun la-ntreg poporul –
Zac aici fiindcă n-au ştiut
Să-şi aleagă bine şi-autorul.
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
CONDUCÄ‚TORILOR NOÅžTRI
Luptând în fiecare zi
Cu sărăcia, pas cu pas,
S-o-nvingeţi v-ar mai trebui
Puţinul ce ne-a mai rămas!...
(GHEORGHE BÂLICI)
UNUI PARLAMENTAR
În Parlamentul care-i o cetate
Noi ţi-am deschis cu toţii undă verde,
S-avem în el un pic de demnitate
Şi-un om ce ştim precis că şi-o va pierde.
(GHEORGHE BÂLICI)
INFLUENÅ¢A POLITICÄ‚ A UNEI DOAMNE
Azi influenţa-i, implicit,
Mai lasă ziua de dorit,
Iar noaptea, după cum se spune,
Ajunge la perfecÅ£iune…
(GHEORGHE BÂLICI)
CONDUCÄ‚TORULUI IUBIT
Abil e domnul preÅŸedinte
Åži toÅ£i îi admirăm figura;
El niciodată nu ne minte,
Ci numai când deschide gura.
(ION DIVIZA)
ÅžI DACÄ‚…
Åži dacă guvernanÅ£ii ne înjură
Că nu mai scoatem ţara din nevoi,
Avem motiv să spunem că ei fură
Mai repede decât producem noi.
(ION DIVIZA)
ASTA-I SITUAÅ¢IA!
În guvernul nostru-ncap
Doar miniştri fără cap,
Fi`ndcă cei mai sclipitori
Sunt mereu cu capu-n nori.
(ION DIVIZA)
O NOUÄ‚ TAGMÄ‚ DE SCRIITORI
Scriu penali în puÅŸcării,
Despre ce făcură-n viaţă,
Dând ÅŸi altora povaţă…
Cum să facă noi hoţii.
(ELENA MÂNDRU)
COMPARAÅ¢IE
Se potriveÅŸte o lansare
Cu un botez adevărat:
Copilu-i pus în scăldătoare,
Volumul e…în vin scăldat!
(ELENA MÂNDRU)
METAMORFOZÄ‚
Tipa blondă, durdulie,
Tinerică, elegantă,
Doar acasă e soţie,
De cum pleacă e amantă.
(ELENA MÂNDRU)
EVOLUÅ¢IE
La început, doar secretară,
Apoi un intim curier,
Azi mi-e soţie, o comoară,
Dar ÅŸi un dur trezorier.
(MIHAI HAIVAS)
RUGÄ‚
Dă-le, Doamne, de urgenţă
Multora din România
Creier, deci inteligenţă,
Să le-acopere prostia!
(MIHAI HAIVAS)
ÎNDEMN
Scrie-amice-ntruna, scrie,
Teatru, proză, poezie,
Căci hârtia, cum se ÅŸtie,
Rabdă orice neghiobie!
(MIHAI HAIVAS)
MODA
Capriciu fără căpătâi
E moda, poţi să zici un fum,
Când haina Evei cea dintâi
Nu-i demodată nici acum!
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
FUSTA MINI
Dacă e să sari pârleazul
Vezi că e ceva util:
S-o ridici nu este cazul,
S-o cobori, e inutil!
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
PE PLAJÄ‚
La bikinii cât o lamă
De priveÅŸti, cum este datul,
Ai să iei uşor de seamă
Cum se-acoperă păcatul.
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
NU E CE PARE A FI
Tot făcând pe exegetul
La noi în birou,
I-a făcut unul portretul
Şi-a rămas tablou.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
UNUI ÎNGÂMFAT
Zilnic afiÅŸând mândria
Gânduri despre asta torc:
A crescut în el trufia
Ca grăsimea pe un porc.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
UNUI INDOLENT
Plin de euforie
Ne spunea un comesean:
N-am nici o datorie.
Nici măcar ca cetăţean.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
BOTEZ PE STIL VECHI
Ursitoarele, vreo ÅŸapte,
I-au prezis – un om solid.
A ieÅŸit – un om lichid,
Mai precis – un papă-lapte.
(NAE BRÄ‚DÄ‚Å¢EANU)
ÎNDEMN…NEDEMN
Soacră-ta de-i vie
Spune-i ca să vie;
Dacă te mai ceartă,
Las-o şi tu moartă!
(NAE BRÄ‚DÄ‚Å¢EANU)
LA VIZITA SUVERANULUI PONTIF
Se roagă de Sanctitate
Ca s-o ierte de păcate,
Dar, la câte are ea,
Nu-i ajunge Dunărea.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
ÎNDREPTÄ‚Å¢IREA
(DEZ)ORGANIZATORILOR VOTÄ‚RII
Cozi enorme,-n timp nu-ncap...
Știți de unde-i diferendul?
Președintele, pe cap,
Ne-a mai pus și referendul!
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
TROC ÎNTRE FORMAÅ¢IUNI
LA ALEGERI?
Asta face un trăscău:
Le aruncă mintea-n hău.
Le-o veni, poate, la loc,
Dacă nu cumva-i un troc...
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
ȚĂCÄ‚NIT DE „MITRALIERÄ‚”
V-am mărit salariile de-o ciucă,
Pensiile - un È™oarec cât îmbucă
Și totuna nu votați cu noi?!
Ia să daÈ›i voi banii înapoi!
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
UNEIA CARE ȘI-A FĂCUT
UN FUND NOU
Un amorez mai profund,
Într-o noapte i-a È™optit :
- CâÈ›i pe-aici te-au pipăit?
- Lasă bă, era alt fund !
(DUMITRU BUJDOIU)
AMÄ‚RÂTUL,
DUPÄ‚ PLECAREA PAPEI
Geme-nconvoiat de sapă,
Bea un ceai ÅŸi-o È›âră apă,
Și o-njurătură-i scapă :
-Iarăși, Doamne, n-avem papă?
(DUMITRU BUJDOIU)
POLITICIENI DE NIMIC
Că nimicul e nimic,
O ştie și ăla mic;
Chiar o știe fiecare:
Din nimic, nimic răsare.
(DUMITRU BUJDOIU)
OPTIUNE ELECTORALÄ‚
Mare-i Gradina Ta, Doamne!
Dar mă-ntreb cât mai suport,
Omul cu fițe și toane,
Sau ... Mazăre de la import?!...
(MAX OPAIÅ¢)
UNUI FALS INTELECTUAL
Înainte de război,
Tineri studiau în FranÈ›a,
Dar acum, sunt printre noi
Unii care ...ling doar clanța!
(MAX OPAIÅ¢)
TRANZIÅ¢IE
Pe săracul cu suspine,
ÎnÅ£elege-l dacă vrei,
Uneori ar lua ÅŸi pâine…
Da-i mai trebuie...doi lei!
(MAX OPAIÅ¢)
UNORA
Supăraţi pe-acest noroc,
De a-i Å£inti în epigramă,
Îmi fac zilele de foc:
Zic de Dumnezeu şi mamă.
(ADRIAN TIMOFTE)
UNOR GESTIONARI
Despre lipsa la cântar,
Ei se fac că n-au habar.
Însă este-un mare caz:
… Lipsa de obraz.
(ADRIAN TIMOFTE)
UNUI SCRIITOR ANEMIC
Am suferit, iubite domn,
Întotdeauna de nesomn.
Dar, de când cartea Å£i-o citesc,
Sunt vindecat şi-ţi mulţumesc.
(CINCINAT PAVELESCU)
