TREI ÎNTREBĂRI PENTRU MIHAI HAIVAS
Georgică Manole: Sunteți, la origine, botoșănean.Să vorbim despre locurile natale, despre Botoșani și Dorohoi, dar mai ales despre cum au influențat ele devenirea lui Mihai Haivas, pentru a urma desantul în Iași.
Mihai Haivas: Născut fiind pe meleaguri dorohoiene, în satul Cristinești, în plin război mondial (1941) urmat de un stalinism ucigător și greu de uitat pentru mine, copilăria și adolescența în special au fost puternic marcate de lipsuri materiale determinate, mai ales, de cotele aberant de mari din acea perioadă nefastă pe care trebuiau să le predea la stat părinții mei, declarați „chiaburi” pe nedrept.Cu toate acestea, prin sacrificiile lor, parcursul meu școlar (gimnazial, liceal și universitar) nu a avut întreruperi. În urma unui concurs de admitere cu nota maximă ( 5 - în sistemul rusesc de notare de atunci!) am devenit elev al Liceului nr.1 Dorohoi.Adus de părinți la o gazdă, am avut, după câteva săptămâni, două tentative de a părăsi liceul, dar care nu s-au finalizat datorită intervenției mai hotărâte dar încurajatoare a tatălui meu.Prestigioasa îndrumare a colectivului de cadre didactice de care dispunea această școală au constituit totdeauna prilej de mândrie și satisfacție pentru mine. Pasiunea pentru matematică ivită încă din școala generală a găsit aici terenul propice de dezvoltare. De asemenea, sub coordonarea profesoarei noastre de suflet, Maria Zaiț, am jucat în piese de teatru, fiind coleg de „scenă” cu viitorul actor îndrăgit al Teatrului Național din Iași, Dionisie Vitcu.
În urma unui concurs destul de greu cu probe (scris și oral) la matematică și fizică am fost admis (1959) la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității „Al.I.Cuza” din Iași ( devenită în 1962, Facultate de Matematică-Mecanică). După absolvirea facultății am revenit în Dorohoi ca profesor de matematică și astronomie la același Liceu nr.1, unde am avut elevi excepționali cu rezultate deosebite la olimpiade, bacalaureate și admiteri în facultăți.
Din dorința de a-mi continua pregătirea profesională am părăsit, după cinci ani, cariera didactică în favoarea cercetării științifice, ajungând (tot prin concurs) la Filiala Iași a Academiei Române (1970), de unde m-am și pensionat (2006).Dar excelenta impresie pe care mi-am format-o despre colectivul de profesori al Liceului nr.1 Dorohoi, a rămas permanent neschimbată.
Cu gândul tot mai prezent la plaiurile natale, mi-am exprimat dragostea față de ele prin poezii publicate în volume sau reviste din care redau câteva versuri.
Din Rondelul locurilor natale , doar prima strofă:
Iată Cristineștii, iată Dămilenii,
Două sanctuare pentru-ai mei părinți,
Trist le e mormântul, unde dorm cuminți,
După griji și lipsuri ce-au durat decenii.
Din Rondelul Dorohoiului, strofa a doua:
Pan Mihail i-a fost chiar nașul
Ce l-a slujit, i-a fost loial,
Acestui târg provincial
Și mai bătrân c-un an ca Iașul.
Cum prima dragoste (matematica) nu se uită niciodată, redau în întregime:
Rondelul profesorului de matematică
Cu mult aplomb el demonstrează
Formule, teoreme, leme,
Aplică fel de fel de scheme
Prin noțiunile de bază.
Se folosește de bareme,
Ținând întreaga clasă trează:
Cu mult aplomb el demonstrează
Formule, teoreme, leme.
Fiind și scriitor de vază,
Compune cronici și poeme,
Dar are de un timp probleme
Că muza nu-l mai vizitează...
Și-atunci mereu el demonstrează.
G. M.: Când v-ați dat seama că epigrama poate intra, la nivel de creație, în viața dumneavoastră?
M. H.: După pensionare, dispunând de mai mult timp liber, am început să particip (la sugestia unui prieten), ca spectator, la ședințele Cenaclului de umor Academia Liberă Păstorel din Iași (ALPI), ascultând recitaluri de epigrame și poezii umoristice cu formă fixă (rondel, sonet ș.a.). În același timp am procurat cărți de teoria epigramei, încercând să-mi pun la punct prozodia acestui gen de literatură. Dar , impulsul a venit din partea celui mai bun coleg al meu de facultate, Ioan V. Maftei (trecut acum în lumea umbrelor) care cocheta deja cu poezia în general și epigrama în special.Acesta mi-a trimis un număr mai mare de catrene, ce se doreau a fi epigrame, rugându-mă să le corectez prozodia în special. Atunci a trebuit să mă pun mai bine la punct cu regulile după care se construiește o epigramă (ritm, rimă, accent, măsură, etc) pentru a-i corecta manuscrisul trimis.Cred că rigoarea matematică face casă bună cu o prozodie corectă a epigramei.Dar pentru partea mai delicată a epigramei, adică POANTA, a trebuit să citesc sute, poate mii de epigrame ale confraților cu mai mare experiență și vechime. Dacă prozodia este apropiată de matematică prin regulile stricte ale ei, poanta ține mai mult de inspirație, de talent dar și de experiența câștigată atât prin lecturi bogate cât și prin participări la festivaluri și concursuri de umor. Acum stăpânesc destul de bine prozodia unei epigrame, observ chiar prea repede greșelile de prozodie dar și poantele deja învechite sau cele preluate (similitudini) de la alții.De mare ajutor în formarea mea ca epigramist mi-a fost prietenul meu, scriitorul Vasile Larco, cel care m-a și determinat, pentru prima dată, să citesc în public din creația proprie.De câțiva ani mergem împreună la festivaluri, la unele dintre ele fiind amândoi în jurii ( Vișeu, Vama, Alba Iulia).Ca semn de prețuire redau mai jos două epigrame din volumul „Tangoul poantelor în pas de vals” prefațat de Vasile Larco:
Lui Vasile Larco autorul volumului „În așteptarea iluminării”
Dup-o așteptare lungă
S-a ivit și luminarea.
Dar când n-are bani în pungă,
Parcă-i beznă cât e zarea!
Lui Vasile Larco, autorul volumului „Un popas pe aripa timpului”
Prea obosit de-atâta scris
Vasile Larco a decis:
Popas să facă un minut
Pe-aripa timpului... pierdut.
G. M.: Cincinat Pavelescu a fost invitat de Liviu Rebreanu, pe atunci președinte al Societății Scriitorilor Români, să susțină o conferință cu tema: „Ce este o epigramă și cum se face?”. Vă întreb, domnule Mihai Haivas, ce este o epigramă și cum se face?
M. H.: Intrînd direct în subiect, precizez că s-au dat zeci de definiții ale epigramei, mai mult sau mai puțin cuprinzătoare. În termenii proprii teoriei literaturii, epigrama este specia literară în mod preponderent lirică, exprimată în mod frecvent prin catren, cu prozodie ce-i conferă calitatea de bijuterie literară, în interiorul căruia există un preambul, o tensiune/ciocnire de (mecanismul epigramatic) ce pregătesc finalul, cu o încheiere surprinzătoare, numită poantă.Referitor la echivalența catren-epigramă, folosită uneori abuziv, cel mai iubit epigramist român, Al.O.Teodoreanu (Păstorel), ne avertizează prin:
Dueliştilor
Le amintesc un mic refren
De care-i rog să țină seamă:
De-i epigrama un catren,
Nu tot catrenu-i epigramă.
Matematic vorbind (ca orice profesor de această disciplină, uneori hulită!), cele trei condiții necesare și suficiente ale unei epigrame valoroase sunt: prozodia corectă a catrenului ( rimă,ritm, măsura versului, accente corecte), mecanismul epigramatic și poanta.
Dacă prozodia poate fi ușor măsurată, celelalte două condiții, supunându-se altor receptări (spiritul, gustul, inteligența cititorului), nu se pot măsura. Privitor la titlul epigramei (care „poate lipsi într-o epigramă valoroasă”- după cum apreciază Mircea Trifu), acesta nu trebuie pus în legătură cu poanta ci cu mecanismul epigramatic, conturat în primele trei versuri ale catrenului.
Cred că una dintre cele mai frumoase definiții ale epigramei este cea dată de Florin Iordăchescu (1939), în trisilabicul ritm, amfibrah:
Scânteie puțin indiscretă,
Un vârf ascuțit de floretă,
Dantelă spumoasă și fină
Țesută cu ac de albină.
Am dat și eu o definiție sub titlul: Ce este epigrama?
Că mult de ea s-a tot vorbit,
Pe nimeni astăzi nu surprinde,
Eu spun că e un foc mocnit,
Iar când nu te aștepți, s-aprinde.
La întrebarea „Cum se scrie o epigramă?”, epigramistul E.Donar, răspundea, cu următorul catren:
Ai subiectul și atunci
Scrii trei versuri (că te scurmă),
După care-ncepi s-arunci
Cu „picioarele” din urmă.
O „rețetă” pentru a scrie versuri bune și fără erori într-o epigramă, ne-a fost recomandată de Păstorel:
Din coadă versul ca să sune
Așează-l bine pe picioare
Adaugi patru rime bune
Și nu uita să pui și sare!
Există mai multe subspecii ale epigramei, dinte care amintim: epigrama satirică, epigrama umoristică,epigrama aforistică ( tot mai prezentă acum),madrigalul, epitaful, fabula epigramatică, epigrama-calambur (destul de criticată), epigrama pe rime date, epigrama la temă,epigrama-definiție, ș.a.Construcția unei epigrame se face invers față de construcția unei case, dacă stabilim următoarea corespondență: fundație-poantă;parter și etajele superioare - mecanismul epigramatic (cele trei versuri) plus ,eventualul titlu („asimilat” cu un posibil acoperiș). Deci, având în vedere poanta finală, epigramistul compune întâi primele trei versuri ( cu sau fără titlu) și apoi vine poanta din versul al patrulea ( adică lasă la sfârșit fundația). Din păcate, multe dintre primele trei versuri sunt „de umplutură”, sau „lipite” artificial, nepregătind temeinic și în mod subtil surpriza (poanta) finală.Există o întreagă dispută între teoriticienii epigramei privind importanța poantei în raport cu prozodia corectă, tendința fiind de a se acorda un coeficient mai mare poantei și mecanismului epigramatic. Eu, ca matematician riguros, nu am premiat ( când am fost în jurii) epigrame cu grave erori de prozodie, deoarece haina epigramei trebuie să fie elegantă și nu „ruptă pe la coate”. În acest sens iată o epigramă de-a mea:
Pledoarie pentru prozodie
Când pontele-s doar ca un terci,
Confrate drag, ascultă-mi glasul :
Aș vrea ca, cel puțin, să-ncerci
Cu prozodia să ții pasul!
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
SCUZE PENTRU ABUZURI
Îţi răceşti degeaba gura
Şi pe pace poţi să stai:
Nu ai cum să-ntreci măsura,
Dacă nici măcar n-o ai! (VASILE LARCO)
TRATAMENT BALNEOCLIMATERIC
Prin tratamente medicale
La beneficii te aştepţi;
De vii încovoiat de şale,
Ajungi în lumea… celor drepţi! (VASILE LARCO)
D'ALE CĂPȘUNIADEI (dactilic)
Fata s-a-ntors, cum fac unii români,
Dar, măritată de trei săptămâni
C-un bogătaș, ce-ar muri în trei luni...
N-a mai plecat la cules de căpșuni! (MIHAI HAIVAS)
„AJUTOR” SURPRIZĂ (amfibrahic)
Când soțul s-a-ntors, pe neve, cu mașini
El nu găsit niciodată bărbați
În șifonier, ce să fie stăini,
Căci toți îi erau buni amici devotați.(MIHAI HAIVAS)
PSEUDOFABULĂ(anapestic)
Importanță nu da către-un bou
Ce se crede, adesea, un taur,
Ci din contra, cu el în birou,
Să-l tratezi cum ar face-un balaur! (MIHAI HAIVAS)
PARADIGMĂ
Afacerea-i ca o capcană;
Ea prinde-abil investitori,
Ce într-o lume mitomană,
Trag fiecare... alte „ sfori”! (MAX OPAIȚ)
MĂRTURISIRE
Dac-o fi să cad la pat,
Cât mai suntem tinerei,
Bine-ar fi ( dar în „ păcat” !)
Cu vecina de la trei! (MAX OPAIȚ)
SUPERSTIȚIE
Cum alarmă n-am la ceas,
Am să depășesc impasul
Fi`ndcă-atât cât a rămas,
Nu aș vrea să-mi „ sune ceasul”! (MAX OPAIȚ)
1 DECEMBRIE
Avem o zi națională,
Așa am învățat la școală,
Dar eu întreb, cu grație:
Oare avem și nație? (ȘTEFAN BAȘNO)
ZIUA TORTULUI
Tortul ar fi în perspectivă
Antecesorul la colivă
Ar fi ceva modificări
La numărul de lumânări... (ȘTEFAN BAȘNO)
BAR PE DOROBANȚI
Aicea dai cincizeci de lei
Pe-o cafă la compresie,
Dar nu contează când ești gay
Și vrei să faci impresie! (ȘTEFAN BAȘNO)
UNDE-I LEGE, NU-I TOCMEALĂ
De acum, legea te arde
Dacă-n prag de sărbători
Vrei să umbli cu petarde
Sau cu pocnitori... (DUMITRU MONACU)
ORNITOLOGICĂ
"Importat" din colonii,
Papagalul vorbitor
Azi trăiește-n colivii
Sau în...dormitor. (DUMITRU MONACU)
EROARE DE APRECIERE
Am crezut c-așa i-i firea:
Timidă, fără tupeu,
Că și-a coborât privirea
În jos...înspre șortul meu! (DUMITRU MONACU)
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO
URMĂRI BENEFICE
(după ce am citit cartea domnului Stefan Basno,
"Pamflete vesele și triste")
M-am străduit și nopți și zile
Ca să slăbesc vreo cinșpe kile
Cum însă râsul mult îngrașă,
Nu îmi mai vine o cămașă.
Așa că, maestre, eu te rog,
(Nu că aș fi un biet milog),
Să îmi trimiți de Anul nou
Și niscaiva cămăși cadou. (AUREL DRĂGUȚ)
Nicio problemă, Aurele,
Ba îți trimit niște bretele
Dac-a rămas cureaua scurtă
Și nu te-ajunge peste burtă! (ȘTEFAN BAȘNO)
RECIDIVĂ C.L.U.B.
N-a fost doar un foc de paie
Ce se stinge fără vlagă,
Uite, că o fac de oaie…
Și mai născocesc o „Șagă”! (NELU MATER)
Dacă-i bal, să fie bal!
O să facem noi din „Șagă”
Nu un mini serial
Ci ceva de-o viață-ntreagă! (ȘTEFAN BAȘNO)
SACRIFICII
În cariera-i de succes
S-a dedicat, cum se cerea,
Și-a trebuit, destul de des…
Să dea și haina de pe ea! (NELU MATER)
Doar nu vrei să stea în casă
Îmbrăcată-n haină groasă!
Las-o, bre, să se dezbrace,
Nu te uiți dacă nu-ți place! (ȘTEFAN BAȘNO)
REGULĂ DE VIAȚĂ
Am învățat de la destin,
Că, de ești mare sau mai mic,
Sifonu-i bun de pus în vin
Și nicidecum… să-l faci amic! (NELU MATER)
Sifonu-i apă cu bulbuci
Ce face-un șpriț acidulat ,
Dar asta dacă nu te-apuci
Să bei un vin ... nebotezat(ȘTEFAN BAȘNO)
ANOMALIE
Tot încerca să tălmăcească,
De când i-a zis iubita - nouă,
Că e gravidă și-o să nască:
„Da’, parcă… vipera se ouă”?! (NELU MATER)
Sunt vipere ce au picioare
Și'ntre picioare - păsărică,
Dar nu de aia outoare
Ci crescătoare de burtică! (ȘTEFAN BAȘNO)
A căzut o dronă-n curtea soacrei mele
Şi-au venit geniştii să observe zona;
Trebuind s-aleagă dintre două rele,
Îmi luară soacra şi-mi lăsară drona. (NICĂ JANET)
Dacă ești un patriot
Dăi-o, bre, lui Bolojan
Ca să-i deie peste bot
Neinstruitului Moștean! (ȘTEFAN BAȘNO)
FANTE DE UMOR
Eu sunt umoristul ce are obraz
Şi, drept consecinţă, am admiratoare,
Din care, o mie căzură-n extaz...
Ridică-te, Stano, ridică-te, Floare! (NICĂ JANET)
Mă gândesc, la o adică
Geaba fata se ridică
Mai degrabă, coane Nică
Fă,-o mare pe-aia mică! (ȘTEFAN BAȘNO)
AMBASADORUL RUS, DRONA RĂTĂCITĂ ȘI AVERTISMENTUL NELUAT ÎN SERIOS
Tu-l previi să se oprească,
El o-ntoarce ca la vals:
„Chiar de spuneți că-i rusească,
Ea-i o mască sub steag fals”. (LERU CICOARE)
LA ARMISTIȚIU ARMELE SĂ TACĂ!
Ci dacă toți se jură că vor pace,
De ce mai țin indéxul pe trăgáce?
Ar convoca mai bine un comíțiu,
Ce-ar declara ad-hoc un armistițiu,
În urma căruia beligeranții
Ar neguța ghidați de-aleși: giranții. (LERU CICOARE)
PROTECTOR SAU PRĂDĂTOR?
Știm din cărți, cum e firește,
Că statul ne protejează.
Cel de azi – ce-l dereglează –
Că amar ne jecmănește? (LERU CICOARE)
JALE NI-E DE TINE RĂU
Lacom rău, te ia-n cătare
Ca un hoț la drumul mare.
State-hăi, când n-om mai fi,
Pe cine-i mai jumuli? (LERU CICOARE)
ORDONANȚA ÎNGHEȚĂRII BATE LEGEA INDEXĂRII?
Unde-i lege, nu-i tocmeală -
Nu se pune la -ndoială.
Dar de când o ordonanță
(„Trenuleț”-ul, se-nțelege),
A ajuns, prin consonanță,
Mai tare decât o lege? (LERU CICOARE)
STABILITATEA ASIGURĂ ECHITATEA?
În ce mod stabilitatea
Ne oferă echitatea:
La extrem turtind săracii,
Menajând bugetofagii? (NICOLAE MĂTCAȘ)
FACTURILE NE COCÂRJEAZĂ DIN CAUZA TAXELOR
Facturile-s fantome-ale urgiei,
Dar ia compară cele două axe:
Orizontală – costul energiei
Și verticală – cumulul de taxe,
Și ai să vezi, lua-l-ar necuratul,
Că partea leului o ia tot statul*. (NICOLAE MĂTCAȘ)
_____________________________________________________________________________
*Cheltuielile de producție la energia electrică - 29%, venituri încasate de stat -58% (!); la gazele naturale – respectiv: 18% și 69% (!).
POATE CĂ „HIDROELECTRICA” NE EXPLICĂ MISTERUL
Existau și nici pierit-au,
Căci cristate-s pe răboj,
Companíi care primit-au
Energie pe daiboj. (ICOLAE MĂTCAȘ)
N-A AVUT LOC PE ORDINEA DE ZI?
Că prețul la energie
O problemă e de stat,
Chestia demult se știe,
Dar de ce n-a fost să fie
Dezbătută și în CSAT? (NICOLAE MĂTCAȘ)
AGLOMERAȚIA ȘI-A SCHIMBAT LOCUL
Pline de produse românești,
Piețele din București sunt goale.
Dărâmați de taxele locale,
Fac clienții coadă-n Străulești. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CONTRADICȚII PRIVIND EFECTUL MĂSURILOR DE AUSTERITATE
Optimistul:
Sunt măsuri de redresare,
Care au salvat bugetul.
Pesimistul:
Ba-s măsuri de reprimare
Financiară cât Tibetul.
Realistul:
Nu-i redus nici deficitul,
Doar poporu-i sărăcitul. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
JOCUL CIFRELOR (CARE DEFICIT DIN PIB A SCĂZUT?)
Faptic lămuri-ne-a care scrib
Cum se face c-a sărit din loc
Deficitul ca procent din PIB,
Iar cel bugetar în lei – deloc? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
VREMURILE SE SCHIMBĂ, CRITERIILE RĂMÂN
Credeam că am scăpat de pcr
(Ori pile, cunoștințe și relații),
Da-n actuala-ne conducere
Nu tot așa-s numiți și emanații? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ÎNTR-O ALIANȚĂ POȚI FI CONCOMITENT ȘI PENTRU, ȘI CONTRA?
Aroganța ta, en bref,
Mai s-atingă apogeul:
Să votezi întâi HG-ul
Și să dai vina pe șef! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SURSĂ SIGURĂ PENTRU NECESITĂȚI IMPERIOASE
Să rupi din alocații, pensii, burse,
Din buzunar să iei, flămânde guri...
Să cauți unde alte certe curse
Pentru râvnite-atâtea sinecuri?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)