Georgică Manole: S-au adunat ceva ani de când v-aţi ataşat toposului prahovean. Ce ar trebui să aflăm despre perioada în care, zilnic, luaţi pe tălpi solul spaţiului natal?
Stelică Romaniuc: Mai întâi de toate, vreau să vă salut pe dumneavoastră şi pe cititorii dumneavoastră şi să vă spun că sunt onorat de găzduirea în paginile publicaţiei dumneavoastră.
Într-adevăr, sunt peste 32 de ani de când trăiesc şi muncesc pe meleaguri prahovene, momentan fiind ofiţer în rezervă sau pensionar, cum spune toată lumea, trăind dintr-o PENSIE, adică:
O sumă dată prin ucaz,
Lunar, de la împărăţie,
Ce îmi produce-o zi extaz,
Iar restul lunii... agonie.
Copilaria mi-am petrecut-o într-o localitate de la graniţa cu fosta URSS, respectiv în comuna Dersca, din judeţul Botoşani. Un loc mângâiat de Dumnezeu, cu oameni harnici, primitori şi respect pentru semeni. Vremurile acelea n-au fost prea generoase cu noi ca români şi, implicit, cu derscanii, deoarece aveam:
TOVĂRĂŞIA RUSO-ROMÂNĂ
Pe rus când foamea îl rodea mai tare,
Ca buni vecini noi ne-am adus obolul
Şi gratis, ani la rând i-am dat mâncare,
Iar el, identic, ne-a luat petrolul.
Cu toate acestea, părinţii noştri – Dumnezeu să-i ierte şi să le fie ţărâna uşoară – au muncit din greu pentru ca noi, copiii, fratele şi sora mea, să nu simţim acele greutăţi. Ne-au transmis cultul muncii şi strădaniei susţinute pentru a ajunge „oameni mari”, cum zicea regretata mamă. Au muncit amândoi părinţii pentru traiul zilnic, iar eu îi voi avea pentru totdeauna în minte ca două:
SEMNE DE PUNCTUAŢIE
Părinţii mei erau la nuntă
Mai drepţi ca semnele mirării,
Dar cocoşaţi de viaţa cruntă,
Azi sunt ca semnul întrebării.
Aşa a fost la noi în familie: tata aducea pâinea, iar mama o înmulţea şi apoi o împărţea. Cu toate că făcuse doar şapte clase, mama avea acea dăruire de ţărancă moldoveancă ce-şi doreşte copiii la mai bine, străduindu-se din răsputeri să ne trimită la şcoli. Atunci, sau cel puţin nu ştiu eu, nu existau ca astăzi acele:
PERCEPŢII
Proverbul spune cum că parte
În viaţă ai când ai şi carte,
Dar astăzi mulţi aşa-nţeleg:
Când nu ai carte... ai întreg!
Am absolvit ciclul de învăţământ gimnazial în comuna natală sub îndrumarea unor extraordinari dascăli, în faţa cărora mă înclin cu smerenie şi le mulţumesc ori de câte ori am ocazia pentru înţelegerea şi răbdarea lor de a mă modela şi a-mi arăta drumul drept în viaţă. Ei mi-au insuflat că:
Limba noastră-i o comoară
Şi îi face mai bogaţi
Pe acei ce n-o „omoară”,
Pe ceilalţi... nişte rataţi.
Acum foarte mulţi dintre ei sunt pensionari, trăind din pensii indecente stabilite arbitrar de nişte imbuibaţi sau sunt plecaţi în lumea celor drepţi, iar eu le aduc de câte ori am ocazia, în stil propriu, un meritat omagiu:
TUTUROR DASCĂLILOR
Deşi bătrâni, le vezi grimasa
Acestor blânzi pensionari,
Că i-au trecut din milă clasa
Pe foarte mulţi parlamentari.
Nu pot uita prima zi de şcoală şi bucuria de a mă reîntâlni cu educatorii şi colegii, dar şi regretul că s-a cam terminat cu joaca, începe regimul spartan impus de dumnealor (jur că astăzi nu-l mai regret) şi împăcarea cu sine că:
A SUNAT CLOPOŢELUL
De facem bine socoteala,
Descoperim o discordanţă:
De azi încep elevii şcoala,
Iar toţi părinţii iau vacanţă.
Albert Einstein spunea că „Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor”, dar după marea „îngrămădeală” din decembrie ‘89 lucrurile s-au schimbat prin reforme de dragul schimbării în fiecare domeniu, iar educaţia este, după părerea mea, unul dintre cele mai afectate sisteme, alături de sănătate. Astfel că:
Reforma-n şcoli arată net
Un salt de-a dreptul colosal,
Că până şi-un analfabet
A devenit... funcţional.
După plecarea iubiţilor mei părinţi la cele veşnice, trec mai rar prin sat, în special să pun o floare şi aprind o lumânare la mormânt, dar nu pot să observ că satul a îmbătrânit, deoarece majoritatea tinerilor şi-au căutat un rost prin alte părţi ale lumii. Situaţia derscanilor este la fel cu:
STAREA NAŢIUNII
Din raţiuni de stat oculte
Sau poate dintr-un stil excentric,
Noi am schimbat în ţară multe,
Doar chinul a rămas identic.
Acum, satul este înfloritor, se găsesc aproape toate facilităţile dintr-un orăşel mai mic, iar acest fapt se datorează zecilor de derscani care, din cauza lipsei locurilor de muncă şi aşa insuficiente înainte de 1989, au fost nevoiţi să muncească în străinătate, situaţie ce se prezintă cam aşa la un:
BILANŢ
Pe toate le-am privatizat,
Urmând a Vestului poruncă
Sau alte raţiuni de stat
Şi-am devenit privaţi... de muncă.
Vizitând Italia, ţara unde s-au stabilit fratele şi sora mea, şi discutând cu mulţi români care au emigrat despre viitorul lor în satul natal, majoritatea mi-au indus aceste:
SENTIMENTE
Prin lumea largă călători,
Mânaţi de doruri sau ocară,
Ai noştri educaţi feciori
Se-ntorc... din drumul către ţară.
În Dersca am trăit şi primele iubiri adolescentine petrecute în vacanţe, când mă întorceam de la Liceul militar din Câmpulung Moldovenesc sau Şcoala militară de ofiţeri din Braşov. Amintite după atâţia ani, le-am tratat cu umor şi îmi doresc, pe cât se poate, să fie trăite fără:
RESENTIMENTE
Pe-al tinereţii mele drum
Mai multe dame am curtat,
Dar una nu mă iartă-acum
Că eu atuncea le-am... iertat.
„Destinul nu este legat de noroc; este mai degrabă legat de alegere. Nu este un lucru pe care trebuie să îl aştepţi, este mai degrabă un lucru care trebuie realizat”, spunea William Jennings Bryan. Cum viaţa este, după credinţa mea, o sumă de alegeri mai mult sau mai puţin inspirate, unii dintre colegii sau amicii mei derscani au mers spre triumf, iar alţii spre:
DECĂDERE
Dormea chircit pe-o bancă-n gară
Şi am rămas profund uimit:
Ştiam ca banii-l dau afară,
Dar nu credeam c-au reuşit.
În popor se spune că „ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus”, iar unele dintre frumoasele noastre au reuşit să-şi influenţeze destinul şi se descurce ca în catrenul adresat:
UNEI POLIGLOTE
S-a descurcat prin lume bine
Şi satul o bârfeşte-ntruna,
Că ştie multe limbi străine,
Dar foloseşte numai una.
Şi eu am avut ambiţii mai mari sau mai mici, unele s-au îndeplinit, altele dimpotrivă, dar tratându-le cu ironie, pot spune că am avut şi o ascunsă:
DORINŢĂ
Vă recunosc, deşi n-am chef,
Că nu-s vreo somitate-n ţară,
Dar vreau să fiu ca alţii - şef,
Că-mi place mult o secretară.
Ce-am povestit aici e doar o frântură din amintirile mele despre „satul dintre dealuri”. Mai multe, poate cu altă ocazie, dacă aceasta se va mai ivi. Să mă ierte consătenii mei că nu am dat nume, dar riscam să uit pe cineva şi făceam o nedreptate. Cum vremurile sunt după oameni, am să închei răspunsul la întrebarea dumneavoastră cu:
CONCLUZIA REVOLUŢIEI
Pentru sfânta libertate
Ne-am luptat cu dictatura
Şi-am schimbat în ţară toate,
Mai puţin... nomenclatura. (VA URMA)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
ROMÂNII ȘI GLOBALIZAREA
La cât se pleacă, fără glume,
Eu cred că-n ordine firească,
Vom altoi întreaga lume
Cu gena noastră, românească.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
SPECIFIC NATIONAL
Românii râd: la ochi, la guri,
Li-s altfel trăsăturile;
Se-aude râsul şi-n păduri
...Cât or mai fi pădurile.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
CELUI CARE NE IMPUNE CULTURILE
Când dealurile sunt pustii,
Sub ordinele tale seci,
Plantăm tot felul de prostii...
De ce nu vii? De ce nu pleci?
(PETRU-IOAN GÂRDA)
SALT CALITATIV
Având succes, de niște ani,
În operă, cu arii grele,
Mi-am strâns o groază de dușmani;
De-acuma pot să cânt manele.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
GÂSCA PRIN APĂ
De-ai căpătat o diplomă – o coală,
Dar pregătirea-ți este la pământ,
Rămâi, dacă-ți dispare coala-n vânt,
Ca regele din basm, în pielea goală!
(PETRU-IOAN GÂRDA)
SPIRITUALITATE
Trăim, paradoxal, sceneta
A unei vieţi în plin tumult:
Cu cât s-a încălzit planeta,
Cu-atâta ne-am răcit mai mult.
(STELICĂ ROMANIUC)
NUANŢE
Albu-i alb şi negru-i negru,
Pentru omul cel integru!
Pentru un parlamentar,
Negru-i albul mai murdar!
(STELICĂ ROMANIUC)
ORÂNDUIRI
Dictatura grea, nedreaptă,
Te-auzea vorbind şi-n şoaptă;
Vremurile-s azi mai crude:
Strigi şi nimeni nu te-aude.
(STELICĂ ROMANIUC)
DEGEABA
Soacră-mea a fost la mare
Pe durata estivală
Şi oricât s-a copt la soare,
Tot mai are o acreală.
(STELICĂ ROMANIUC)
ELECTORALĂ
De naiv ce eşti, mai porţi
Teama vechilor peceţi:
Cu „potcoave de cai morţi”
Şi „cai verzi de pe pereţi”
(VASILE LARCO)
ALEŞII, DUPĂ INUNDAŢII
Sfaturi dau cu ochii rouă
Guvernanţii laolaltă,
Semn că nu se fac că plouă…
Numai că o lasă baltă.
(VASILE LARCO)
CREŞTEREA PENSIILOR
Recalcularea este bună,
Pensionarul să-nţeleagă:
Doar cu ce ia el într-o lună
Trăieşte şi o… zi întreagă!
(VASILE LARCO)
UNUI CRITIC LITERAR
Lovind cu fraze ca de bice
Şi-n scriitorii cu talent,
Eşti nemilos cu toţi, amice…
Cu tine numai…indulgent!
(MIHAI HAIVAS)
INFLAŢIE DE SCRIITORI
“Românul e născut poet”,
S-a spus demult şi nu-i secret,
Dar azi ce văd, mă trec fiori:
Se nasc pe bandă…prozatori!
(MIHAI HAIVAS)
CONFRATE PERFID DIN CENACLU
C-un zâmbet discret studiat,
Apare tiptil pe la noi
Şi-n vârful picioarelor moi
Ne calcă pe nervi…delicat!
(MIHAI HAIVAS)
SOMNUL RAŢIUNII ELECTORALE
Când doarme raţiunea toată
Şi la scrutin o dăm în bară,
Se nasc mulţi monştri câteodată,
Dar şi conducători de ţară!
(GHEORGHE BÂLICI)
LAŞUL POLITIC
Omul, suportând dresajul,
Ce din toate se înfruptă,
Pentru c-a avut curajul…
De a renunţa la luptă.
(GHEORGHE BÂLICI)
OPORTUNIŞTII ŢĂRII
Trăind din dragostea de ţară,
Atâţia se încrâncenează
Îndrăgostiţi de ea să pară,
Chiar dacă doar… o violează.
(GHEORGHE BÂLICI)
SFÂRŞITUL UNUI BOSS PARTINIC
Ortacii cu elan mormântu-i sapă,
Căci şeful va lua spre mângâiere
Păcatele partidului în groapă,
Lăsând pe mal întreaga sa avere.
(ION DIVIZA)
BOLŞEVICII LA PARADĂ
Îi văd în piaţă defilând:
Ei sunt o forţă de temut
Având în cap un singur gând,
Căci două n-ar fi încăput.
(ION DIVIZA)
FIULUI AVANSAT ÎN POST
Fii cu ochii pe escroci
Şi pe indivizii duri:
Ai intrat în horă, joci!
Şi la guvernare, furi!
(ION DIVIZA)
ODĂ FEMEII
Femeia, ştim prea bine,
Se zbate ca un val;
SE-neacă-n unde line
Şi-adesea chiar la mal.
(ELENA MÂNDRU)
FRUMUSEŢEA ŞI PROSTIA
LA O FEMEIE
Pe faţă dai cu fond de ten,
Dar mintea-ţi pierde-ncet teren;
Cu timpul, prima se-ofileşte,
Iar cea de-a doua…înfloreşte!
(ELENA MÂNDRU)
DEZILUZII FEMININE
Îl credeau că-n pat e “taur”,
Dar s-au prins de şiretlic:
Inimă, avea de aur
Însă-n cont, n-avea nimic!
(ELENA MÂNDRU)
NIMIC NU SE PIERDE
Se-ntâlneau cei doi mereu
Într-un han de la şosea...
El venea ceva mai greu,
Ea pleca ceva mai... grea!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
EVOLUŢIE
Pe mal la Pontul Euxin
El a făcut întâiul pas:
I-a dat parfumul cel mai fin
... Acum îl duce ea de nas.
(MIHAI SĂLCUŢAN)
FEMEIA NUD
Goală, cum se-arată mie
Ea atât de mult îmi place,
Că ar fi o nebunie
Să-i iau straie să se-îmbrace!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
AUTOSTRADA SIBIU-NĂDLAC
Pus fiind pe măsurat
Mi-am spus că sunt într-o dungă
Când uimit am constatat
Că-i mai lată decât lungă!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
EXPLOATĂRI PRIN FRACTURARE
La exploatări cu fracturare
Deşi o facem noi pe calmii
Am constatat cu-nfrigurare
C-au fracturat întâi jandarmii!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
VINUL ŞI APA
În cramă, la degustare,
Am făcut o constatare:
Dacă vinu-i bun, îndată
Ţi se face gura apă.
(NAE BRĂDĂŢEANU)
UNUI AMIC
Pentru mine orice vin
Este rău dacă-i puţin;
La tine, când vin cu graba,
Este rău că…vin degeaba!
(NAE BRĂDĂŢEANU)
RUGĂ PENTRU BUCOVINA
Mă rog din obcini să dispară
Chiar toate uscăturile
Şi-n plus mă rog ca să apară
Cât mai curând pădurile!
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
REALITATE AZI
Cei din fruntea guvernării,
Jupuind şi morţi şi vii,
Pingelit-au talpa ţării
Cu pingele F.M.I.
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
LA REVELION
Îmi repetă un sătean
Ce i-a spus odată psaltul:
„Începi să bei într-un an
Şi te faci turtă în altul”.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
PROPUNERE CĂTRE GUVERN
Să scăpăm de traiul drastic
Şi de-al vieţii greu tumult,
Faceţi banii din elastic.
Să-i întindem cât mai mult.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
TEMERE
Mai mult decât gustul mătrăgunii
Venit din tărâmul neplăcerii,
Mă tem, azi, de puterea minciunii,
Mai ales, de minciuna puterii.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
UNUIA CARE VREA SĂ STEA
NEAPĂRAT DOAR ÎN CAPUL MESEI
Nu ar fi mare păcat
Să o spun de-a dreptul:
Acolo va sta "deşteptul"
Ce mănâncă mult...!
(GEORGICĂ MANOLE)
DE LA RÂM SAU DIN OMAN
Fără ROM RomTelecom
Și RENEL-ul fără eR...
În ROMÁNIA cât vom
Mai păstra un eR stingher?!
(NICOLAE MĂTCAŞ)
UNUI PRETINS INTELECTUAL ROMÂN
(de origine incertă și cu tupeu de grotă)
Un pic ingrat, nițel impertinent.
„Cu doi de eR vom scrie România!”,
Meneai. Și, mârâind incontinent,
Te-ntorci la grotă-crez: zoolatria.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
OM, ÎN PRIMUL RÂND
Jigniri, tupeu - se ducă pe pustii,
Că-i Românie, Birma sau Indíi...
N-ar fi să fii, întâi de toate OM
Și numai după - bun român sau rrom?
(NICOLAE MĂTCAŞ)
FOTBALUL LOR ȘI AL NOSTRU
Ce finale, ca-n povești,
Doar teamuri englezești!
Noi dăm aut iar un tur,
Lui Burleanu-un șut în cur.
(DUMITRU BUJDOIU)
DRAGNEA ȘI SUMMITUL MOLDOVEI
Vru și el crema la Iași,
Propagandă de pungași,
Strânși forțat, pe îndelete…
Dar era...cremă de ghete.
(DUMITRU BUJDOIU)
(DUMITRU BUJDOIU)
SĂ NE SPUNĂ-O DĂNCIULEASCĂ
Cu cin-să se-nvecinească
România Românească,
Din Estonia spre China,
Cu Videle sau Belina ?
(DUMITRU BUJDOIU)
UNUI POLITICIAN IPOCRIT
Cănd candidatul ascultam,
Prezentând, la miting, planul,
Veni un gând ...netam-nesam:
Cum îl schimbă pe om, banul?!...
(MAX OPAIŢ)
S.O.S. LIMBA ROMÂNĂ!
Senatorul...nu dau nume,
Pe GENUNCHE când munceşte,
Se agită, face spume,
Dar nicicum n-o nimereşte.
(MAX OPAIŢ)
EROARE!
Deşi aleargă în echipă,
Candidând pe-aceeaşi listă,
Descoperă-n ultima cljpă,
C-a alergat ...pe altă pistă!...
(MAX OPAIŢ)
ÎN PARLAMENT
În Parlament, prin definiţie,
Sunt majoritari şi opoziţie…
O hotărâre-i rea sau bună,
Opoziţia e să…se opună.
(ADRIAN TIMOFTE)
SEMĂNĂTORII LA ORA PRÂNZULUI
Observând ce mult au stat,
Şeful îndată a-ntrebat:
- Voi de ce nu semănaţi?
- Păi, dar noi nu suntem fraţi!
(ADRIAN TIMOFTE)
MOŞ TEACĂ ŞI CU-A LUI CONSOARTĂ
Moş Teacă şi cu-a lui consoartă
Visează-n pat, spre dimineaţă:
El – armele care dau moarte,
Ea – armele care dau viaţă.
(CINCINAT PAVELESCU)
