Născut pe 17 mai 1944 în localitatea Măgurele (Ungheni) şi, din păcate, decedat pe 8 decembrie 2015, Efim Tarlapan se aliniază celor mai performanţi exponenţi ai genului satirico-umoristic din spaţiul românesc („Fiind satiric, lesne-i să constaţi, / După efectul celor publicate: / În ţara cu analfabeţi bogaţi / Există o prea dură legitate- // Satira, fie ea oricât de mare, / Luptând cu răul ce scufundă barca, / E tot atâta de „folositoare” / Ca-ntr-un bordel…sonete de Petrarca!”). Firul vieţii i-a fost presărat de o multitudine de momente care au pus in evidenţă personalitatea lui Efim Tarlapan: debutul (1974) s-a produs cu volumul de versuri satirico-umoristice „Scuzaţi pentru deranj”; în 1976 devine membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova; în 1994 este numit membru de onoare al Uniunii Epigramiştilor din România; obţine, în 1996, titlul onorific de „Maestru al Literaturii”; în 2010 i se conferă „Ordinul de Onoare al Republicii Moldova”; a organizat primul Festival Naţional de Epigrame la Chişinău; în 2014, la „Concursul Internaţional de Aforisme” de la Torino, va fi premiat pentru aforismul „Poporul care îşi uită Istoria rămâne chiar şi fără Geografie”; în decembrie 2015 organizează un simpozion în onoarea lui Daniel Ciugureanu, prim-ministru al Basarabiei în anul 1918, omul care a contribuit din plin la înfăptuirea Marii Uniri din 1918; în 1994 este ales membru al Uniunii Scriitorilor din România; municipiul Cluj-Napoca îi conferă titlul de Cetăţean de Onoare. Tuturor acestora li se adaugă peste 50 de premii la diferite concursuri de gen. Efim Tarlapan a scris aproape tot ce poate avea atingere cu creaţiile ce intră în sfera satirico-umoristică: parodii, fabule, epigrame, rondeluri, aforisme. Lor li se alătură cărţile pentru copii, antologiile de umor, memorialistica, traducerile şi pleiada de eseuri tragi-comice. De fapt, ca o idee lămuritoare, Efim Tarlapan spune: „Scrisul meu este satiră directă la adresa răului din bine şi odă indirectă la adresa binelui din rău”. Despre omul Efim Tarlapan şi creaţia sa au scris aproape toţi contemporanii săi: Mihai Cimpoi („Este un poet dotat cu umor şi capabil a beneficia de contrastul dintre esenţă şi aparenţă, dintre spiritual şi mecanic – binecunoscutul izvor al râsului”); George Corbu („Satiric de prim plan, umorist în plan secund (termenii pot fi inversaţi, în cazu-i, fără consecinţe majore, din raţiuni de ordin hermeneutic, Efim Tarlapan ilustrează cu autoritatea oferită de o operă nu numai întinsă, ci şi viguroasă sub raport artistic, încrengăturile a ceea ce Adrian Marino admitea prin nominaţiunea gen comic”); Arcadie Suceveanu („A fost o figură aparte, care a dat culoare generaţiei sale”); Petru Cărare („Efim Tarlapan ştie să imite în stil umoristic poeţii pe care şi i-a ales, spiritul inventiv şi hazul fiindu-i mereu buni însoţitori”); Gheorghe Bâlici („Un adevărat bărbat al neamului, care a luptat chiar şi prin epigramele sale tranşante cu toţi „strâmbii” şi „tarii” acestei societăţi, pentru că nu suporta nedreptatea şi impostura”); Constantin Zărnescu („Efim Tarlapan ne apare printre creatorii îndrăzneţi şi profunzi ai genului artistic, umoristic şi aforistic, asprimea sa conformându-se întru totul legilor esteticului, într-o limbă românească, fie tăioasă şi ţepoasă, fie usturătoare şi ascuţită, edificând un univers remarcabil de idei, înălţate din durerile celor două Românii”).
Din vasta operă a lui Efim Tarlapan, ca o inflorescenţă cu câteva zeci de petale, am ales una singură: „Zâmbete pentru export” (editura „Labirint”, Chişinău, 2010, prefaţa: George Corbu).
Înglobând satire, fabule, epigrame şi aforisme, de remarcat atitudinea autorului faţă de personajele, faptele şi subiectele alese în creaţiile sale, care nu este una vagă, doar aluzivă.
Cele 22 de satire reflectă punctele de vedere hotărâte, fără menajamente ale autorului, atitudinea negativă faţă de personajele alese fiind predominantă: „Cotropitor fiind, vecine, / Îmi ceri, pe ton poruncitor, / Să fac abstracţie de tine / În scrisul meu demascator. // Alogic şi lipsit de tact / Ai fost şi eşti, bătu-te-ar sfântul! / Cum pot să te tratez abstract / Când tu, concret, îmi furi pământul?...”(„Vecinului de la est”) ; „Deseori, trădat de Vest / Şi de Est prădat, acest / Neam al meu voinic, frumos, / Gârbov azi, de chin, ca scoaba, / E ca un Iisus Hristos / Între Iuda şi Baraba…”(„Destin daco-roman”).
Prin cele 9 fabule, Efim Tarlapan ne obligă să descifrăm şi partea serioasă, de regulă ascunsă, a umorului: „Caz uluitor! Un critic / Mi se plânge, autocritic: / „Am „ros” cărţi de poezii / Poate sute, poate mii // Din întregul Univers, / Dar nu pot compune-un vers…” // Critic, tu, cu multă şcoală, / „Ronţăie” şi o morală: / Deşi pânză bagă-n rânză, / Molia nu face…pânză!” („Morală fără fabulă”).
Umorul din epigramele incluse în volum are o calitate specială: ia foarte în serios ironia. Dispare acea calitate a umorului de a privi subiecţii cu oarecare simpatie, antipatia insinuându-se pas cu pas cu scopul de a-şi educa cititorii: Curcile: „Curcile,-n conflict cu câinii, / Seamănă cu noi, românii - /Au un imn, ca noi, şi ele: / „Somnoroase păsărele…”; Statele: „Chişinău şi Bucureşti - /
Două State româneşti, / Ar fi foarte fericite, / De-ar fi…STATELE UNITE!”; La scoaterea lui Stalin din mausoleu: „L-am plâns, ca unii ruşi, şi eu / Pe Stalin, regretând / Că n-a rămas în mausoleu / Să-l …scuip din când în când!”; Urna: „Cum pot să fac aici, la voi, / Spre propăşire saltul, / Când, dat afară, un gunoi, / E-nlocuit cu altul?...”; Femeii: „Îţi iert, femeie, tot: păcate, / Minciuni şi infidelitate; / Un lucru nu ţi-l iert, o, nu! - /Că şi pe proşti îi naşti tot tu…”.
În aforisme, ca şi în DENS (Dicţionarul Enciclopedic Satiric), întâlnim un umor încruntat, izvorât dintr-o profundă meditaţie, tentaţia moralizatoare fiind evidentă: „Istoricii pot falsifica trecutul; profeţii…viitorul.”; „Adevărata glorie a scriitorului nu e când critica îl laudă, ci când criticii încep să se laude cu el.”; „Apropo de Unire! Conducătorii celor două state româneşti şi-au strâns mâinile. Până la îmbrăţişări mai este…”; „Palavre! America n-a fost o descoperire. A fost o invenţie…Diabolică.”; „Patria e în pericol! La apelul ei răspund…trădătorii.”.
Peste acest volum, ca peste întreaga operă a lui Efim Tarlapan, coboară satira care radiază o atitudine în general negativă faţă de subiectele alese, umorul simpatic şi ironia instructivă. Şi, ca la mai toţi epigramiştii basarabeni, e prezentă „durerea celor două Românii”. Opera lui Efim Tarlapan este şi un imens experiment cu românismul. Ca om care a cunoscut apăsarea cizmei sovietice, şi-a impus ca toate creaţiile sale să atingă inima şi simţirea românului din interiorul ţării şi din exteriorul ei. Există, din această perspectivă, o folosire specială a cuvintelor, un anumit fel şi o anumită cadenţă a ritmului, încât triada satiră-umor-ironie, printr-o undă de disperare şi un ton apăsat, să revitalizeze latentul filon patriotic. Inteligenţa lucidă care l-a stăpânit toată viaţa i-a dat şi o libertate a folosirii cuvântului potrivit la locul potrivit. Voi încheia cu epigrama „Teiul”, una care a fost evidenţiată de academicianul Mihai Cimpoi: „La Eminescu versu-mi place, / Dar şi-acel tei nemuritor, / Căci ştiu: nicicând nu se va face / Din ramu-i…coadă de topor.” (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
M-AM NĂSCUT LA 7 LUNI
Tăticul meu a fost surprins
Că două luni n-avui răbdare,
Dar tare bine, zău, mi-au prins
La vârsta de pensionare! (VASILE LARCO)
DULAPULUI DE HAINE
De-i intri în intimitate,
E bine ca să-ţi iei calmantul:
Că hainele stau răsfirate,
Şi-atât de ghemuit amantul! (VASILE LARCO)
LA EXAMENUL AUTO
Eu frică n-am avut, vă jur,
Ştiindu-mă şi norocos,
Dar m-a respins din primul tur,
Că prea vorbeam…politicos. (VASILE LARCO)
BRAMBUREALĂ POLITICĂ (dactilic)
Tot ni se-oferă de sute de ori
Scene cu-aleșii lipsiți de-orice fler:
Celui ce umblă cu capul în nori,
Altu-i ia locul, căzut... ca din cer! (MIHAI HAIVAS)
DIRECTOR CU SOȚIE TÂNĂRĂ (amfibrahic)
Bătrân, ulceros, dar cu vilă,
Știind doar atât: să semneze,
Cu-o soață trăind pe-a lui speze,
Arată, de-i plângi chiar de milă. (MIHAI HAIVAS)
A ADUNA... ADUNARE (anapestic)
De la Stat, până ieri, zâmbitor,
A furat, adunând un sac plin,
Dar fu prins de-un abil procuror
Și-adună mai mulți ani...plini de chin! (MIHAI HAIVAS)
STATUL ZILELOR NOASTRE
Reclamă lumea statul paralel,
Că-s mulți în frunte astăzi fără carte;
Revolta-i clară, însă, într-un fel,
Mai rău la noi e ... statul deoparte! (MAX OPAIȚ)
STAREA NAȚIUNII
Românul e din nou în criză,
Că toate parcă merg hai-hui;
Investitorii sunt în priză,
Că LEUL nu mai face ... „pui”! (MAX OPAIȚ)
SEMNAL
Multă lume recunoaște
Că în viață-i ca-n război
Și că un necaz te paște,
Când e „carul” tras de... boi! (MAX OPAIȚ)
PĂSUIRE
În chirie… am o fată
Ce n-a achitat de-o lună,
Dar, deși e rea de plată,
O mai țin… că-i tare bună!(IOAN MAMAISCHE)
ANALIZĂ INSTITUȚIONALĂ
Pe baza unui soft modern,
Ion – robotul exigent –
A constatat că la govern
E singurul… intelligent! (IOAN MAMAISCHE)
PERSPECTIVA CE ÎNGHEAȚĂ (dactlic)
Nu-i de glumit cu natura,
Chiar și în lumea reală,
Când vom primi și factura
Pentru-ncălzirea globală! (EUGEN DEUTSCH)
IMNUL POMPIERILOR (amfibrahic)
Prin apă noi focul învingem,
Aceasta ne este lozinca;
Pe urmă noi setea ne-o stingem
Cu apa de foc ce-i palinca.(EUGEN DEUTSCH)
RECLAME, RECLAME...
Mă întreb, nedumerit,
Când e puiul fericit
Când se lasă jumulit
Sau pe grill când e gătit???? (ȘTEFAN BAȘNO)
ÎNVĂTĂMÂNT PROGRESIST
Școala ca un loc de joacă
Poate fi și pe toloacă,
Unde-nveți cu mult folos
Bâza, leapșa , lapte gros... (ȘTEFAN BAȘNO)
ÎNTRECERE
Concert în lumea păsărească,
Iar iepurii se-ntorc în luncă,
Pe când, în țara românească
Prezentă-i .... fuga cea de muncă. (CONSTANTIN PROFIR)
POLITICIENII NOȘTRI
Mulți, cu ochii pe plăcintă,
Lasă munca în uitare,
Dar nu uită să ne mintă
Și să-și umple buzunare! (CONSTANTIN PROFIR)
DEFINIȚIA... EPIGRAMEI
Dac-ar fi de definit
Epigrama, ca idee,
E un foc bine-ntețit
Concentrat intr-o scânteie… (DUMITRU MONACU
COMPANIEI E.ON, DATORITĂ
ÎNTRERUPERILOR
Vă cer scuze, spun pardon
Însă am și eu un of:
N-ați putea ca din… E.on
Să vă schimbați în E.off? (DUMITRU MONACU
NICIO MASĂ FĂRĂ PEȘTE
În cluburi cu program până la cinci
Ar fi normal, ar fi firește
Să se-afișeze iar lozinci
Cu…"Nicio masă fără… pește!" (DUMITRU MONACU
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO
NEBULOASĂ
Ce să-nţeleg, la vârsta mea,
Când o superbă fetişcană
M-ademeneşte şi ar vrea:
E aventură sau pomană? (STELICĂ ROMANIUC)
Sunt tentat să cred, Stelică,
Nu-i curaj și nu e milă
Mai degrab' acea fetiță
E puțin gerontofilă. (ȘTEFAN BAȘNO)
DIN PĂCATE, RATEZ ȘANSA VIEȚII
Recent, Nicole a divorțat
Și este liberă de-acum!
M-aș prezenta drept candidat,
Păcat că nu am bani de drum. (PETRU IOAN GÂRDA)
Se rezolvă astă dramă!
Îi trimiți o epigramă
Și dac-o citește bine,
Vine dânsa după tine! (ȘTEFAN BAȘNO)
AM FOST CONCEDIAT
Bolnavă-i Șefa, la Spital,
Iar eu i-am scris, în grabă mare,
"Ești bine", dar mi-a fost fatal,
Că n-am pus semnul de-ntrebare. (CRĂCIUN L. ALBA)
Pricepuși, dragă Axente,
Că în loc de întrebare
Erau mult mai pertinente
Flori și un cadou mai mare... (ȘTEFAN BAȘNO)
UNOR CONFRAȚI (într-ale epigramei)
Să o spun, eu nu m-avânt,
Că-s o apă și-un pământ...
Dar, cum merii nu-s ca prunii,
Nici epigramiști ca unii! (AL. D. FUNDUIANU)
Ca să-ți spun un adevăr
Nu doresc să fiu un măr,
Mai degrabă mă văd prună
Ca să fac o țuică bună! (ȘTEFAN BAȘNO)
RAŢA
O raţă e o simplă zburătoare
În care, evident, mistere zac;
Ea este-ndrăgostită de o floare
Şi-o strigă toată ziua: Mac! Mac! Mac! (JANET NICĂ)
Crezi că-i ursul lângă tine
Când auzi gemând mor mor?
Poa' să fie foarte bine
Și-o partidă de amor! (ȘTEFAN BAȘNO)
ATENȚIONARE PRIETENEASCĂ
Pe-un ton ușor, deloc strident,
Mi-a spus un tânăr, plin de har:
"Te rog, măi nene, fii prudent,
Că oamenii... nu sunt ce par!" (AL. D. FUNDUIANU)
"Oamenii nu sunt ce par"
Sfatul este în zadar
Pentru un epigramist
Foarte blând și altruist! (ȘTEFAN BAȘNO)
·
ADEVĂRUL E… ÎN VIN?
Băutori din tică-n muică,
N-am ştiut că, har divin,
Adevărul e în vin...
Căci băurăm numai ţuică. (JANET NICĂ)
La băută tu te pui
Cu băieții din Vaslui?
Dacă e o confruntare,
Samahoanca e mai tare! (ȘTEFAN BAȘNO)
DE SCHIMBAT NUMELE DAT DE ITALIENI
Se întreabă toată țara,
Cum l-au botezat Barbara?
Ciclon ce-a sporit amarul,
Mai bine-i zicea Barbarul. (DUMITRU BUJDOIU)
ȘAPTE ECHIPE DE POLIȚIȘTI
VS UN…FĂCĂLEȚ*
Om cu “fluturi”, certăreț,
A luptat cu-n făcăleț;
Înarmații, să-l dea gata,
Puteau chema NATO,- Armata. (DUMITRU BUJDOIU)
*Industria de armament se poate inspira și relansa din
acest scandal ciudat, semnalat de Opinia Timișoarei.
PUSEU DE TUSE
Eu spun că e convulsiv,
Ea: e tuse măgărească!
- Mai și râzi, ai un motiv?
- Ca să ți se potrivească. (DUMITRU BUJDOIU)
REÎNTÂLNIRE LA 40 DE ANI DE LA BAC
- Soțul tău e fumător?
- O țigară după-amor.
- E mult, chiar dacă-i vegan;
- Eah, trei-patru țigări pe an… (DUMITRU BUJDOIU)
DOI SOȚI DESPRE RECLAME SEXUALE
-“ Lungire de sex”, citește,
Șapte centimetri crește;
- La minciuni cine-i întrece?
- Poate-ajungi și tu la…zece. (DUMITRU BUJDOIU)
UNEI EX-POLTICIENE DIN UE,
CARE AR VREA SĂ MAI TULBURE APELE
După ce c-ai spălăcit
Al UE, splendíd, covorul,
Te-ai mai apucat de-albit,
Antitetic, și-agresorul? (NICOLAE MĂTCAȘ)
UNA DIN DOUĂ
Drone ne tot dau târcoale
Să ne pună la-ncercare:
Ori ni-s nervii mult prea tari,
Ori jelim niște biștari... (NICOLAE MĂTCAȘ)
RUȘINEA ȚĂRII CÂT S-O MAI RĂBDĂM?
Dar nu de-aceea că ne-au tras pe sfoară
Și nici că-n jeb ni-i hacul mult prea micu,
Ne amuzăm de gafele lui Nicu
Și plângem de penibilul din țară. (NICOLAE MĂTCAȘ)
DIVULGARE DE INFORMAȚII DIN DOSAR
Plimbi rechizitoriu-n lume?
Unde-așa s-a mai văzut
Să dai vinovat un nume
Când procesul n-a-nceput? (NICOLAE MĂTCAȘ)
PE LÂNGĂ INTUIȚIE ȘI PRESUPUNERI, SE MAI CER ȘI DOVEZI
O dronă-ți calcă cerul a felină
Și cam pricepi de unde vine ea?
Una-i să spui probând că e străină
Și alta-i să declari că-i a cuiva. (NNICOLAE MĂTCAȘ)
JENANTA LIPSĂ DE COMUNICARE
Vă arde agasarea-ne buiastră
Cu deficitul țării cum rămâne?
Când ați tăiat din sărăcia noastră,
Câtor săraci le-ați dat un colț de pâine? (NICOLAE MĂTCAȘ)
IAR CEI CARE-AU COMIS RISIPA UNDE-S?
La timpuri noi postați ca șefi tot ei,
Ne-au fript pe noi, firesc, la buzunar.
De ce, fărtați, să nu-l plătească cei
Ce și-au permis dezmățul bugetar? (LERU CICOARE)
PÂN’ LA REFORMĂ-I CALE LUNGĂ
Tevatură bulbiformă,
Dată ca mare reformă,
Nu-i reformă, Marco Polo,
E ciupit de ici, de cólo. (LERU CICOARE)
DE CE CCR NU POATE REDUCE PENSIILE SPECIALE
Pensiile speciale
Le reduci – și-atuncea-ți iese –
Când instanțele morale
N-au conflict de interese. (LERU CICOARE)
SĂ-ȘI TAIE CRACA DE SUB PICIOARE
De fapt, Curtea cum să taie
Pensiile speciale,
Punând, astfel, la bătaie
Chiar veniturile sale? (LERU CICOARE)
UNDE-AU FOST MAGISTRAȚII LA PACHETUL 1?
Un drept, spun toți, câștigat
Nu mai poate fi luat.
De ce, dar, n-a crâcnit nime
Când l-au smuls de la prostime? (LERU CICOARE)
MAI COLEÁ CĂMAȘA TA
DECÂT HAINA ALTUIA
Pus la vot pachetul unu,
Contra nu-s, să dai cu tunul.
Vine cum pachetul doi,
Scut făcut-au. Harț. Război.
Ce cusur are pachetul?
Lor le taie berechetul! (LERU CICOARE)
BANII N-AU NICI MIROS, NICI LIMITE
S-anulezi certificatul
Că te naști, botezi, te-nsori,
Divorțezi, trăiești și mori?
Nu mai bine-aplici tăiatul
Luxului că ești holtei
Ori fată nemăritată;
Că porți coamă de ponei
Și-n urechi cercei de fată,
Că mustăți ai de motan,
Barbă de monah montan;
Pune-i pe hogeac, pe fum,
Pe mărgele, ghiul, parfum,
Ba mai pune-l, nu fi fraier,
Pe miasmă și pe aer.
Pentru bune încasări
Pune-l și pe-nmormântări. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ECONOMISIRE CU ORICE PREȚ?
Un ministru – de cultură! –
O tâmpie-a scos pe gură:
Toți actorii să purceadă
În concediu fără plată!
Când au prins să se crucească:
D’apoi cine-o să-i hrănească,
Întreținerea s-evite,
Ratele la bănci s-achite,
Șeful lor, și grof , și graf,
A rămas pe dată paf. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
METODĂ PENTRU A REDUCE DEFICITUL BUGETAR
Inspectorii din ANAF
Au primit stricte comenzi
Să dea firmelor amenzi,
Că, de nu, -i va face paf. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNDE-I RELANSAREA ECONOMICĂ?
Vedem astăzi, ca și ieri,
În modul de guvernare
Doar pachete cu tăieri,
Zariște de relansare. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
FONDURI EUROPENE – SALARII EUROPENE
Primărașii, pragmatiștii,
Într-un caz nu sunt vocali:
Funcționărași locali
Cu salariu de miniștri. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
APA MINERALĂ ÎN CANICULĂ
O sticluță de alpină -
Cât trei litri de benzină.
Prețul apei are haz:
Mai că-ți vine să bei ...gaz! (NICOLAE CRIHĂNEANU)