"În fiecare iunie, la Mainz, în Germania, au loc sărbătorile Sfântului Ioan. Momentul culminant este pe 21 iunie, când se organizează botezul noilor tipografi. În plină Ludwigstrasse, aceştia jură credinţă profesiunii lor şi sunt botezaţi prin scufundarea într-un hârdău plin cu apă de Rin". Sunt cuvintele cu care Fernando Trias de Bes îşi începe cartea "Cerneala", a cărei acţiune se petrece la începutul anilor 1900, în Mainz. În acelaşi Mainz, cu jumătate de secol mai devreme, Gutenberg revoluţiona tiparul.
"Cerneala" lui Fernando Trias de Bes este o metaforă nu pentru că te poartă sisific prin chinul-facerii-de-carte, nu pentru că zdrobeşte nemilos destine şi înhaţă din fiecare personaj hălci întregi de viaţă.
"Cerneala" este o o carte-metaforă pentru că te curăţă. Te face să dai jos tot de pe tine şi să ai curaj să te purifici prin iubire (librarul), prin foc (matematicianul), să ştii când să eliberezi norii (corectorul), să joci totul pe o singură carte (tipograful), să ştii să îţi controlezi şi să îţi stăpâneşti obsesiile (editorul). Şi rămâi în sine, descoperit ca o pagină albă scrisă cu cerneala care dispare pe măsură ce citeşti, singura cerneală care explică motivul tuturor lucrurilor inexplicabile. Pe măsură ce afli răspunsul cuvintele nu mai au rost. Taina se absoarbe precum ochiul de apă în deşertul fierbinte al plăcerii. Dar înlăuntru nu se face vid, nici întuneric. Cerneala nu dispare în neant, ea continuă privirii, se dedă inimii. "Cerneala" este o carte scrisă cu apă. Iar povestea acestei cărţi este călătoria pe care fiecare dintre noi o facem atunci când nu mai încăpem în propriile suferinţe, când căutăm justificări în afara noastră pentru că rănile, tragediile nu au sens. Cartea lui Fernando Trias de Bes ne oferă ceea ce nu credeam că vom găsi vreodată: paginile albe în care ne aşezăm confortabil vieţile pentru ca, asumându-ni-le, să învăţăm de unde începe acceptarea.
"O carte care promite imposibilul, dăruind, în joacă, lucrul cel mai important: plăcerea inimitabilă a literaturii", spune Nuria Barrios. Dincolo de toate, "Cerneala" este un elogiu adus tiparului.
Despre Cartea cea de toate zilele!
Cu puțină vreme înainte de a marca Ziua Națională a Culturii (15 ianuarie, ziua nașterii lui Mihai Eminescu), am așezat "Cerneala" drept hotar de la care putem iniția, chiar dacă doar în mediul virtual, o discuție despre literatură și plăcerea de a citi, despre cât și cum mai citim, despre cât de dicifil/facil ne mai este astăzi să procurăm o carte tipărită sau dacă – dimpotrivă – am renunțat la filele ei pentru a derula cu un click pagini electronice.
Sunt voci care spun că viitorul cărții, în plină și rapidă eră a tehnologiei, este sumbru. Al cărții tipărite, cu osebire. O disperare care nu este, însă, unanim acceptată. Mircea Cărtărescu, de pildă, este de părere că, în România, ar exista 20.000 de oameni care cumpără carți, dar cu toate acestea "cartea nu este în pericol". Literatura, zice scriitorul nominalizat la Premiul Național de Poezie "Mihai Eminescu" - Opera Omnia, ce se va acorda peste puține zile la Botoșani, "a trecut prin revoluţii industriale, prin epoca lui Gutenberg şi va trece şi prin revoluţia noastră tehnologică şi mediatică pentru că oamenii au nevoie au nevoie de poveşti, legende şi cuvinte" (cf. News.ro, 8 oct. 2016).
Cartea a supraviețuit comunismului, și ne aducem aminte aventura de zeci de ani a editării unui volum, cenzura și anii de încăpățânată așteptare la care era dispus un scriitor care nu voia să schimbe un cuvânt, expresie, un înțeles.
Ne aducem aminte cozile la carte, cu emoția și cititul gâfâit până în vârful degetelor, goana după sopârlițele strecurate de autor printre rândurile tipărite. "Cartea românească devenise un pericol pentru staliniști", iar "clasicii redeveniseră un pericol pentru "conducătorul suprem". Cărțile se croșetau", scrie Magda Ursache ("Alt jurnal din deceniul ciumei", în "Noi vrem cuvânt! sau alte feluri de cenzură", Editura Eikon, 2015).
Cu toate acestea, în libertate fiind, cartea riscă să devină marginală și din ce în ce mai prăfuită. Cu cât sunt mai pline rafturile, cu cât mai bogată oferta, cititul își găsește greu loc printre activitățile zilnice. Un sistem de învățământ care nu încurajează creativitatea, goana după citate motivaționale și bagajul-pretențios-al-formulelor-miraculoase-de-reușit-în viață, mirajul rețelelor de socializare care ne așază în prim-plan…, autosuficiențele de tot soiul, comunicarea prin emoticoane și atât de des invocata lipsă a timpului, toate acestea ne ocupă tot mai mult din spațiul intim al existenței, în detrimentul lecturii și al simplității vieții.
Și totuși, de fiecare dintre noi depinde dacă și ce anume mai citim. Doar de noi, de fiecare în parte, depinde cât ne raportăm la educație și cât ne asumăm din ceea ce suntem în spațiul public. Constantin Noica spunea că "ai atâtea vieţi câte cărţi ai citit".
Un chestionar și mai multe răspunsuri!
Desigur, s-a scris și se va scrie mult despre carte și viitorul tiparului, despre cât de scumpe sau de accesibile sunt cărțile, despre literatura de internet și transferarea în online a tiparului. Nu dorim să facem o analiză exhaustivă asupra acestui subiect. Însă am vrut să aflăm dacă se mai cumpără cărți și de unde. Dacă formatul electronic – de cele mai multe ori gratuit – cucerește și marginalizează tiparul. Dacă biblioteca mai reprezintă o opțiune, dar și câți bani este dispusă o persoană să aloce achiziției de carte tipărită într-o lună. Într-un timp comprimat și niciodată de ajuns, am crede că librăriile rămân insule pustii.
Concluzia unui scurt chestionar adresat mai multor persoane cu profesii diferite, din orașe diferite, a scos la iveală că principala sursă de achiziție a cărții rămâne librăria. Cu toate acestea, cele mai multe dintre persoanele interogate au răspuns că aleg și varianta magazinelor online. A treia opțiune se întreaptă către anticariate, urmată de cea a cărților în format electronic. Pe ultimele locuri se situează biblioteca publică, apoi biblioteca personală sau a prietenilor.
Și sumele pe care o persoană le alocă, în medie, achiziției de carte, diferă foarte mult, de la 10-30 de lei la 100-300, ocazional chiar 400-500 (sumele sunt influențate, de cele mai multe ori, și de profesiile repondenților).
Ultima întrebare a chestionarului vine să lămurească - și să justifice – de ce cumpărăm o carte. Cât din prețul cărții îndreptăm – chiar dacă fără să conștientizăm anume – către distribuitor, dacă un preț mare ne duce cu gândul la efortul creatorului/autorului de carte. După cum se va vedea, prețul nu este un criteriu important atunci când cititorul vrea să ajungă la cartea dorită.
Interesante și nuanțate au fost răspunsurile la toate cele trei întrebări, motiv pentru care am ales să le prezentăm integral. Ele ar putea motiva un scriitor, ar putea inspira un librar sau ar ajuta în politicile de marketing ale editorilor de carte.
Vă prezentăm mai jos chestionarul și răspunsurile invitaților noștri (în ordinea în care au fost trimise):
1.Atunci când procurați o carte, apelați la:
-comandă de pe site-uri/librării online
-cumpărare direct din librărie
-anticariate
-citit pe internet (formatul electronic)
-împrumut bibliotecă
2.Câți bani cheltuiți, în medie, pe lună pentru procurarea cărților?
3.Atunci când cumpărați o carte, prețul vă trimite cu gândul la:
-câștigul distribuitorului (care nu este același cu editorul de carte)
-recompensa pentru autor
Pr. Daniel Dascălu (preot, profesor dr. – Botoșani)
1. În general, cărțile le procur din librării și din anticariat (mai ales din orașele mai mari, nu din Botoșani). O parte mai mică din cărți le procur de pe internet, ca necesitate pentru unele studii, cărțile negăsindu-se în librării. Din păcate, tot mai puțin am împrumutat în ultimii 5 ani de la bibliotecă.
2. Aproximativ 100-150 ron.
3. Când cumpăr o carte nu mă gândesc la cine are de câștigat de pe urma ei, în afară de mine, ca cititor. Prețurile cărților sunt importante, însă cred că se justifică în fiecare caz în parte, prin particularitățile lor. Cele mai multe cărți nu sunt ieftine, dar cine vrea să citească poate accesa foarte ușor bibliotecile. Astfel, prețul e un element secundar, atunci când vrei cu adevărat să citești.
Alexandru Negrescu (asistent universitar – București)
1. Cumpărare direct din librărie
2. 50 de lei
3. Recompensa pentru autor (mă gândesc la recompensarea lui, însă sunt conştient că totul este privit ca o afacere de unele părți)
Gellu Dorian (scriitor – Botoșani)
1. -comandă de pe site-uri/librării online: rareori sau numai atunci cînd nu mai găsesc cartea în librării sau anticariate.
-cumpărare direct din librărie: da, prefer să mă uit la carte în gondolele librăriilor, să o pipăi, să o răsfoiesc...
-anticariate: şi din anticariate, uneori; dar la Botoşani nu mai sunt anticariate, nici buchinişti...
-citit pe internet (formatul electronic): doar cînd editez o carte şi nu am posibilitatea printului.
-împrumut bibliotecă: am biblioteca mea personală, dar, cînd e cazul, mai şi împrumut. Dar a trecut mult timp de cînd n-am mai împrumutat o carte de la bibliotecă.
2. Am cheltuit mulţi bani pe cărţi. O mai fac şi acum. Dar mai rar. Nu am făcut socoteli de acest fel.
3. Câștigul distribuitorului (care nu este același cu editorul de carte): Nu (poate doar la cîştigul meu).
-recompensa pentru autor: Nu (ca autor român, ştiu prea bine cît cîştigă un scriitor în România - nu invidiez pe nimeni).
Mircea Oprea (scriitor – Botoșani)
1. Când am nevoie de o carte şi n-o găsesc în biblioteca mea, apelez la toate formele menţionate de dvs. pentru a o găsi, a o cumpăra şi, în plus, o caut şi la bibliotecă, inclusiv prin împrumut inter-bibliotecar. Dacă nu reuşesc să-mi găsesc cartea dorită nici aşa, n-am încotro – mi-o scriu singur (vai, ce-mi plac glumele mele)! Pentru mine, site-ul elefant.ro e o afacere bună. Apoi, descarc multe cărţi de pe scribd.com (sute de cărţi!), în format electronic. În Botoşani cumpăr din cele două librării iar când ajung în alte oraşe, Bucureşti, Iaşi, altele, nu evit anticariatele pentru că umblu cu lista după mine…
2. Cheltui (aş prefera să spun că investesc!) lunar, pe cărţi, 100 – 300 lei (poate şi mai mult), după cum apar cărţile, dar nu în fiecare lună cumpăr Cartea roşie a lui Jung.
3. Nu, când cumpăr o carte nu mă gândesc neapărat la câştigul altora. Bineînţeles, ca la oricare altă marfă (şi cartea-i o marfă!), câştigul cel mare e al vânzătorului (dar asta-i altă discuţie când ar trebui să vorbim şi despre cheltuielile librarului…), riscuri mari are şi editorul (cel cinstit doar…), iar autorul ar câştiga mai bine dacă ar traduce-o dintr-o limbă străină. Cum mulţi îşi publică opera în regie proprie, a face literatură acum e pacoste curată!
Comentariu suplimentar: Oricum, marile averi după ’89 nu din cărţi s-au făcut, nici din scrisul, nici din editarea sau vânzarea lor. Când transferul unui fotbalist de duzină se discută pe milioane de euro, iar Premiul Nobel pentru Literatură (ca şi în celelalte secţiuni) ajunge doar la un milion de dolari, e uşor să-ţi dai seama în ce lume trăim şi cum va arăta ziua de mâine.
Mihaela Arhip (profesor limba română – Botoșani)
1.-comandă de pe site-uri/librării online
-cumpărare direct din librărie
-anticariate
-împrumut bibliotecă
2. 50-100 lei
3. Mă gândesc doar la bucuria mea de a o citi şi nu îmi las timp să mă gândesc nici la câştigul distribuitorului, nici la recompensa pentru autor. Pentru unii, cartea a devenit o afacere, ca toate celelalte, nu? Pentru mine, defineşte doar starea aceea de nedescrisă fericire, simplă şi rară, pe care o ai când ţii o carte în mână sau când o dăruieşti.
Marius Petrescu (fotograf, jurnalist - Dorohoi)
1. -cumpărare direct din librărie
-anticariate
2.Uneori trece o luna..., doua... si nu achizitionez nici o carte... dar sa spunem 30 lei o medie lunara
3.Nu ma gandesc la castig sau recompensa... o cumpar pentru ca vreau sa o citesc
Carmen Macovei (profesor limba română – Botoșani)
1. În prezent, cumpăr cărți atât din librării, cât și de pe site-uri on-line. În studenție, cele mai multe cărți le achiziționam din anticariat. În format electronic nu obișnuiesc să citesc o carte.
2. Nu pot spune exact câți bani dau pe cărți într-o lună, deoarece sunt perioade în care cumpăr mai multe cărți și perioade în care cumpăr mai puține. Dar, în medie, cam 50-60-70 lei.
3. Când cumpăr o carte, prețul nu prea mă interesează. Vreau cartea și atât. O achiziționez fără să stau prea mult pe gânduri. Ceea ce mă bucură este faptul că am reușit să determin părinți, și nu puțini, să cumpere cărți pentru copii. Chiar ieri am făcut comandă pentru un elev, la Editura Univers Enciclopedic Junior, de setul DEX+ DOOM.
Ștefan Teișanu (antreprenor cultural – Cluj)
1. Eu cumpăr cărți direct din librărie, arareori din anticariat, niciodată online. Mai mult, mi-am impus regula de a cumpăra cărți numai duminica, recunoscând că am o problemă de autocontrol la intrarea în librării.
2. 150 de lei.
3. Mă gândesc numai la mine :) și la ce bucurie o să îmi aducă.
Nadia Tătaru (director general radio pentru copii – București)
1.-comandă de pe site-uri/librării online
-cumpărare direct din librărie
-citit pe internet (formatul electronic)
-împrumut de la prieteni
Cumpăr și la anumite conferințe sau centre de educatie, de la standurile lor speciale, târguri de carte, uneori din ceainarii/cafenele
2. in medie 150 lei
3.-câștigul distribuitorului = rețea de distribuție în librării
-costul cu producția
-recompensa mică pentru autor
Delia-Georgeta Dumitras (cercetător dr. – București)
1. O cumpar direct din librarie, rasfoind-o la inceput!
2. In jur de 100 - 200 lei. Aici se pot incadra una, doua, uneori trei carti dar de cele mai multe ori ne orientam catre atlase.
3. Recompensa catre autor.
Vasile Baghiu (scriitor – Neamț)
1) toate variantele;
2) 50 lei;
3) ambele variante.
Cristian Lazarovici (Uniunea Armenilor din România – Botoșani)
1.-comandă de pe site-uri/librării online
-cumpărare direct din librărie
-anticariate
2. O medie de 40-50 lei/luna
3. Câștigul distribuitorului (care nu este același cu editorul de carte)
Cătălina Constantinovici (profesor, doctorat în muzică – Botoșani)
1-cumpărare direct din librărie
2. 30 lei.
3. Recompensa pentru autor
Theodor Damian (preot dr., scriitor – New York)
1.Cel mai mult comanda on line si cumparare din librarii
2.Media de 20$ lunar ( e-books sunt mult mai ieftine; cele cateva carti, 2-3, pe care le primesc saptamanal in posta pentru a le citi si recenza in revista Lumina Lina sau a le prezenta in Cenaclul M. Eminescu, nu le pun la socoteala).
3.Cand cumpar o carte ma gandesc doar la motivul pentru care am cumparat-o, subiectul care ma intereseaza.
Mihaela Nistorică (actor, consilier dezvoltare personală – Brașov)
1.Eu comand online pentru ca fac economie de timp. Sunt informata prin email despre noutatile si reducerile de la mai multe edituri si site-uri de specialitate si imi este usor sa iau decizia de cumparare.
-In librariile mari si cu concept nou de vanzare si prezentare de carte este o mare placere sa iti petreci timpul. In Botosani nu avem asa ceva si prefer sa evit contactul cu vanzatoarea de carti..., prefer sa platesc taxa de transport.
-Apelez la anticariat doar daca nu gasesc o carte anume si nu pentru ca pretul este mai mic.
-Nu citesc pe internet. Exceptie cand nu gasesc o carte decat in format electronic (pe scribd am gasit o carte rara mult cautata)
-La biblioteca nu merg. Cred ca bibliotecile sunt bune pentru a adaposti colectii de carti si sa fie transformate in muzee ale cartilor.
2.Cumpar 3 carti pe luna in medie ...deci 100 lei
3.Cartea e pretioasa pentru continut. Ma gandesc la autor ca merita recompensat. In bani si recunostinta. O carte iti poate schimba viata. Editorul si distribuitorul fac asta pentru un castig firesc. Altfel cartea nu ar ajunge la mine. Toti isi merita banii.
Andrei Ciopec (actor – București)
1. Cel mai des imi cumpar carti online. Din librarie imi cumpar doar daca ies la plimbare si mai clatesc ochii prin Carturesti sau la Libraria Sophia. De la anticariatele vanzatorilor ambulanti de la metrou cumpar ori de cate ori imi atrage atentia vreo carte din mers. Nu imi place sa le citesc de pe internet, dar daca sunt nevoit, fac si asta. Recent am fost nevoit sa downloadez o carte si o citesc in format electronic. Imprumut carti de la Biblioteca scolii dar destul de rar, ce-i drept... in general carti de specialitate - actorie. Cel mai des in ultima vreme cumpar carti de la pangarele bisericilor.
2. In medie 50-100 de lei pe luna, dar sunt luni in care ajung si la 400-500 de lei sau mai mult....acele luni cand imi fac rezerve pentru ca am obiceiul de a citi mai multe carti in paralel.
3. Ma duce cu gandul la faptul ca investesc in mine. Fiecare carte citita de mine ma pune in postura de a putea cere mai multi bani pentru ceea ce fac in meseria mea.
Sorin Andronache (jurnalist – Botoșani)
1.-comandă de pe site-uri/librării online - elefant.ro
-cumpărare direct din librărie - libraria 8
-anticariate - foarte rar
-citit pe internet (formatul electronic) - niciodata
-împrumut bibliotecă - rar
2. 100 ron
3.Atunci când cumpărați o carte, prețul vă trimite cu gândul la: ce sarac sunt
Alexandru Ovidiu Vintilă (scriitor - Suceava)
1. O carte o cumpar fie direct din librarie, fie o comand de pe unul dintre site-urile specializate. De asemenea, anticariatele sunt o alta sursa de unde imi procur anumite titluri de carte. Insa mai rar in ultima perioada. In format eletronic, in integralitatea lor, carti ample, nu lecturez. Doar fragmentar si, in general, poezie sau texte relativ scurte. In ceea ce priveste imprumutul la biblioteca, da, intr-adevar, apelez la acest mijloc de procurare a cartii. Biblioteca este o institutie esentiala pentru mine si, la un moment dat, a fost formatoare.
2. Nu pot sa estimez o suma pe care o dau pe carti. Am momente cand cheltui mai mult si alteori aloc sume mult mai mici pentru carte. Evident, sunt si perioade cand nu cumpar nicio carte.
3. Cand cumpar o carte ma gandesc doar la carte in sine. Din pacate, stiu ca piata cartii nu este reglementata cum ar trebui in Romania. Stiu ca librarii castiga cel mai mult, desi munca lor pentru o carte este minima. Stiu ca autorul castiga cel mai putin. Nu sunt lucruri normale, insa asta e. Mergem mai departe si speram intr-o lume mai buna. De asta profit acum de ocazie si va urez un an nou cat mai bun!
Al.D.Funduianu (profesor, scriitor – Botoșani)
1. Cumpăr cărți, prin toate mijloacele: direct din librării, din anticariate (în special când mă aflu în orașe mari, centre universitare, dar nu numai), prin comenzi etc.
2. Depinde! Suma nu e nici fixă și nici dinainte destinată / planificată. Sunt mulți factori de luat în seamă. Oricum, e între 100 și 300 lei.
3. Cu toate că e important, nu prețul mă determină să cumpăr o carte! Nu mă interesează cât câștigă distribuitorul, nu știu ce beneficii are autorul. Dacă tematica / problematica / subiectul cărții îmi trezește interesul, atunci o cumpăr!
Elena Lorena Matei (absolventă Psihologie - Botoșani)
1. Anticariate
2. 10-100 lei
3. Recompensa pentru autor
Laura Tocariu (director instituție de cultură – Botoșani)
1 -comandă de pe site-uri/librării online
-cumpărare direct din librărie
2.Aproximativ 100 -120 lei/lunar
3.- recompensa pentru autor
- modul in care se va regasi in plus valoarea cunostintelor/ conceptiilor / principiilor /atitudinilor pe care ar trebui sa le formeze la nivelul intelectului/ constiintei / conduitei cititorului
Iulia Modoranu (doctor în sociologie – București)
1. comandă de pe site-uri/librării online
2. 30-50 lei
3. recompensa pentru autor
Bogdan Federeac (scriitor - Sibiu)
După ce ani de zile m-am "hrănit" din Biblioteca Orășenească din Săveni, a fost o perioadă în care biblioteca personală a regretatului Lucian Alecsa a fost locul din care îmi alegeam ce să citesc. În facultate eram client fidel al Bibliotecii Universitare, dar și al filialelor de la Litere, Istorie și Filosofie. În perioada facultății rar ajungeam să-mi cumpăr cărți din librării (mi se păreau prea scumpe), cel mai des căutam cărți în anticariatele de pe Lăpușneanu și în cel de pe Cuza Vodă. După ce m-am mutat în Sibiu nu mi-am făcut permis de biblioteca, iar anticariatele am observat că lipsesc cu desăvârșire. Dar am ajuns să lucrez într-o librărie. Mulți ar crede că lucrând într-o librărie nu mai cumperi cărți, că le citești la locul de muncă. Adevărul este că abia acum a "explodat" biblioteca. Împreună cu soția cumpărăm lunar cărți de cel puțin 400 de lei (uneori de suma aceasta nu sunt nici zece titluri). Destul de des se întâmplă se primim cadou cărți de la prieteni scriitori sau editori. Uneori, destul de rar, o dată la două-trei luni, ofertele de pe internet sunt prea tentante și nu ne putem abține și le comandăm la prețuri speciale (reducerile din online sunt uneori mult mai mari decât rabatul comercial pe care îl practică librăriile).
Dacă aș spune că în momentul în care cumpăr o carte mă gândesc la câștigul autorilor, eu aș fi primul mințit. Piața editorială din România este încă prea mică pentru a ne gândi la scriitorii care trăiesc din scris. Scriitorii și oamenii care scriu și câștigă bine din urma scrisului și vânzării de carte pot fi numărați lejer pe degetele de la mâinile mele și ale soției. Mulți scriitori sunt nevoiți să își plătească tirajele sau să cumpere un procent din exemplare tipărite pentru a-și putea vedea numele pe o copertă. Prețul final al cărții este o struțocămilă formată din prețul tiparului, costurile cu redactarea (tehnoredactor, grafician, corector, salariile altor angajați în editură), drepturile de autor și rabatul distribuitorului. Dacă și acum ni se par ridicate prețurile cărților, să nu uităm că prețul mediu este undeva la 30 de lei, echivalentul a două pachete de țigări.
Loredana Călin (absolventă Academia de Muzică - Cluj)
1. Des - împrumut de la biblioteca; destul de des - cumpărare din librărie; rar - librarii online
2. De obicei cumpăr mai multe cărți cam o data la 4-5 luni și cheltuiesc intre 200 și 300 de lei.
3. Recompensa pentru autor
Cezar C. Viziniuck (scriitor - Botoșani)
1. Cărţile, în general, le cumpăr din librării. Îmi place mirosul de cerneală proaspăt imprimată, de aceea uneori intru și le privesc chiar dacă nu-mi pot permite în acea zi să cumpăr vreo carte. Iubesc cartea clasică. Cea electronică mi se pare fără viaţă. De pe internet n-am comandat decât cărţi de specialitate. Da. Am cumpărat și din anticariate, dar din București, căci în Botoșani nu știu de existenţa vreunuia. Mai împrumut și de la bibliotecă, atunci când nu găsesc în librării.
2. Cât cheltui? Cât de mult pot. Uneori toţi banii. Nu pot face o medie, dar în prezent, cum sunt în străinătate, cel puţin 50 € pleacă lunar pe cărţi.
3. Nu mă gândesc decât la câștigul meu. Acesta e important. Autorii și așa se aleg cu prea puţin.
Florentina Dănilă (profesor pentru înv. primar - Botoșani)
Am iubit cărţile întotdeauna. Şi cea care mi-a insuflat această dragoste pentru cărţi a fost mama, o femeie simplă, cu 4 clase, dar care a ştiut să se descurce şi să înfrunte viaţa. Îmi amintesc şi acum că în fiecare an sub bradul de Crăciun era o carte foarte frumoasă, pe care o parcurgeam cu sufletul la gură. Nu aveau bani prea mulţi, dar pentru o carte bună întotdeauna se găseau. Eram prin clasa a şaptea şi îmi doream un dicţionar. Şi acum îmi amintesc - era în colţul vitrinei "Mihai Eminescu" din centru. Treceam mereu şi mă uitam cu drag la el. O noapte întreagă s-au certat tata şi mama pentru acest dicţionar. Mama voia să mi-l ia, tata nu. Costa 65 de lei, foarte mult pentru o familie modestă care făcea o casă şi avea şi un copil bolnav. Dar până la urmă mama a făcut ca ea: s-a dus şi mi l-a cumpărat. Îl am şi acum. Pentru a avea cartea "Cel mai iubit dintre pământeni," - când a apărut- l-am bătut pe tata la cap şi a apelat la toate relaţiile pe care le avea până mi-a luat-o. Amintiri! Da, cumpăr şi acum cărţi, nu mă pot abţine.
1. De obicei, din lipsă de timp, cumpăr prin comandă pe net.
2. Depinde! Sunt luni în care nu cumpăr şi sunt luni în care investesc destul de mult în cărţi- 100, 200 lei.
3. Nu am răbdare să caut preţul cel mai mic la o carte. Dacă mi-o doresc şi o găsesc la un preţ rezonabil o cumpăr. Nu pot să aleg nici una din variantele dumneavoastră, pentru că nu mi-am pus aşa problema.
Radu Dascălul (Content Marketer si Calator - Tecuci)
1.-comandă de pe site-uri/librării online
-cumpărare direct din librărie
-anticariate
-citit pe internet (formatul electronic)
2. între 20 și 100 de ron
3.-recompensă pentru autor
-încurajarea oamenilor să scrie
-promovarea cărților și a cititului
Chestionarul rămâne deschis. Dacă doriți să răspundeți, sunteți invitați să postați în rubrica de comentarii sau să trimiteți la adresa stiri@botosani.ro opiniile dvs.
