A absolvit Liceul "A.T.Laurian" Botoșani, apoi Facultatea de Ziaristică București, promoția 1976.
A activat în diverse domenii, primul loc de muncă, cu care se È™i mândreÈ™te, fiind cel de metodist la Biblioteca Raională BotoÈ™ani. Urmează o perioadă ca funcÈ›ionar la Uniunea JudeÈ›eană a Cooperativelor de Consum BotoÈ™ani, după care ocupă posturi de lucrător la Oficiul PoÈ™tal BotoÈ™ani È™i merceolog la Întreprinderea Textilă Moldova.
Cariera jurnalistică ocupă, însă, un loc aparte in viaÈ›a lui Mircea Oprea. Este redactor, redactor de rubrică, iar după 1989 redactor-È™ef adjunct È™i redactor-È™ef la ziarul Clopotul (devenit după 1989 Gazeta de BotoÈ™ani), apoi director la SC Vega (editorul Gazetei de BotoÈ™ani). PărăseÈ™te o vreme jurnalismul, pentru a activa ca metodist pe domeniul cultural la Casa Tineretului, dar îl regăsim apoi pe funcÈ›ia de redactor-È™ef la Curierul de BotoÈ™ani. Botoșănenii îl cunosc È™i din perspectiva administrativă a BotoÈ™anilor postdecembriÈ™ti, Mircea Oprea fiind consilier al preÈ™edintelui Camerei de ComerÈ›, Industrie È™i Agricultură BotoÈ™ani, consilier al primarului în cadrul Primăriei BotoÈ™ani, precum È™i consilier al prefectului, în cadrul Prefecturii judeÈ›ului BotoÈ™ani. În prezent este pensionar.
Este membru al Uniunii ZiariÈ™tilor ProfesioniÈ™ti, al Societății ZiariÈ™tilor din România È™i al AsociaÈ›iei JurnaliÈ™tilor de Turism din România.
A debutat în presă în anul 1971, în ziarul Clopotul. În anul 1990 a publicat aforisme în "Revista de filozofie", îar în 1999 semnează pagini de proză în revista Hyperion.
Debut în poezie în anul 1971.
Publică volume: GravitaÈ›ia lumii (poezie, Ed. Litera, 1988), Polul Est (versuri, Ed. Litera, BucureÈ™ti, 2010), Mirarea de mine (eseuri, Ed. Limes, 2010), Mirarea de voi (eseu, Editura Conta, Piatra NeamÈ›, 2012), Să dai mâna cu preÈ™edintele (proză scurtă, Ed. Axa, 2012), Împăcarea cu lumea – Jurnalul de CurteÈ™ti (proză, Ed. Zona Publishers, 2013).
Ultima sa carte, Împăcarea cu lumea – Jurnalul de la CurteÈ™ti, a fost lansată la BotoÈ™ani în urmă cu câteva zile, bucurându-se de aprecierea criticii literare, editorul său, Paul Gorban, neezitând să o considere Cartea VieÈ›ii lui Mircea Oprea.
Un jurnal atipic - am spune, în absenÈ›a unei minime cronologii-, cartea lui Mircea Oprea capătă, mai degrabă, dimensiunea unei cronologii personale, o aÈ™ezare în timpul fiinÈ›ei, pentru care autorul manifestă o înÈ›elegere pe care o transmite È™i celor din jur.
Chiar dacă menÈ›ine temelia unor rigori convenÈ›ionale, Mircea Oprea reconstruieÈ™te fără a dinamita sau măcar È™ubrezi structura de rezistență a noÈ›iunii de jurnal, jurnal căruia îi conferă, însă, vibraÈ›ia stilistică È™i metaforică a unui mecanism care se desfășoară în sinele scriitorului, dar È™i al cititorului deopotrivă.
Cu toate acestea, există o autenticitate a concretului imediat care se dezvăluie prin creaÈ›ie, în care fiinÈ›a vie, scriitorul, este expusă unor radiografii dure, un suflet aflat în perpetuă evoluÈ›ie, o continuă mirare, cu toate spaimele È™i descoperirile ce se nasc ulterior.
Transpare din Jurnalul de la CurteÈ™ti nevoia de împăcare cu lumea a lui Mircea Oprea, dar È™i o solitudine orgolioasă fără să fie mândră (cel puÈ›in nu în sensul creÈ™tin al mândriei de sine), un scriitor cu un discurs presărat de abia simÈ›ite obsesii, precum È™i gânduri pe care nu le expune gratuit, chiar dacă le conturează în notaÈ›ii simple, rostite amplu ca în niÈ™te desfășurări de armată pe timp de pace, cu acel răgaz cadenÈ›at purtat prin deÈ™ertul unui război care întârzie tocmai pentru că, odată pornit, ar dezvălui o risipă de inimi.
Mircea Oprea oferă 350 de pagini lipsite de stridenÈ›e, fără rostiri patetice, o carte care se aÈ™ază în preajma cititorului înfășurându-l nevăzut ca într-un claustru intelectual.
Pentru că Jurnalul de la CurteÈ™ti nu te incomodează, dar nici nu îÈ›i lasă tihna parcurgerii fără surprinzătoare piedici.
Aerul CurteÈ™tilor din cartea Împacarea cu lumea are, pe alocuri, nuanÈ›e pronunÈ›at meditative întâlnite în Călătoria lui Natsume Soseki. IniÈ›iatic fără povara povârniÈ™ului ascetic, filosofic doar în structura meditativă È™i voit demonstrativă, deÈ™i stârneÈ™te nostalgii intelectuale de anvergură, Mircea Oprea are meritul de a-È™i invita cititorul părtaÈ™ la propria existență, un egal fără de care el, autorul, nu îÈ™i află menirea.
(Florentina Toniță)
