Zosinul – cu bisericile sale – este un amestec de ieri și azi, de vechi și nou, de blândețe și rigoare. De la o icoană din vremea străbunicii la modernismul șlefuit cu migală, de la lemnul tradițional la zidul bogat ornamentat, de la liniștea pădurii la pacea rugăciunii. Între trecut și prezent, pasul calcă ușor sau apăsat, inima tresaltă și tot ea se împacă de-a dreapta și de-a stânga, într-o Treime care leagă cer cu pământ și pe amândouă le adună în icoană.
Cine vrea să cunoască Zosinul întreg, în copleșitoarea lui spiritualitate, trebuie să coboare în istorie. Drumul trece, ca o sfielnică închinare, pe lângă zidurile mărețe ale lăcașului cel nou al mănăstirii, coboară pe lângă valea îmbrăcată în copacii pădurii răcoroase, câteva sute de metri de la drumul naţional care curge dinspre Botoşani spre Iaşi. Jos, în spațiul verde, se află Biserica închinată Adormirii Maicii Domnului.
Prima și cea mai veche Mănăstire Zosin, aruncată acum aproape trei secole în raiul pădurilor ocrotitoare, a fost zidită în 1740. La început o biserică mică, înlocuită apoi de una din nuiele, pictată în 1834 direct pe lutul care acoperea nuielele. Din 1779 se înfiripă aici obştea de călugări.
Pământul a aparţinut boierului al cărui nume mănăstirea îl poartă, pământ pe care l-a donat ulterior şătrarului Tudorache Başotă, care a construit aici un mic schit din furci de lut şi acoperit cu draniţă. Bisericuţa s-a păstrat aşa până în urmă cu vreo 10 ani, când exista pericolul prăbuşirii deoarece apa se infiltrase foarte mult în clădire. S-a construit un nou lăcaş monahal păstrând forma sa iniţială, dar cu temelie din beton şi fier forjat, iar pereţii din lemn de stejar. ”Mănăstirea nu a fost una voievodală, ci un schit boieresc mai sărac, mai izolat. Pe timpul lui Alexandru I. Cuza a fost închis din lipsă de vieţuitori, fiind reînfiinţat în 1990, ca schit aparţinând de Mănăstirea Cozancea”, spune Arhim. Teodosie Pleșca.
După 1989, la Zosin au răsunat din nou sfintele clopote. Părintele Pimen Chirilă a slujit doi ani de zile, timp în care a construit chiliile vechiului schit, plecând apoi la Schitul Oneaga. În locul lui a venit, în 1991, părintele Firmilian Ciobanu care pe 29 ianuarie 1997 a murit într-un tragic accident.
Tinereţea şi iubirea de Hristos l-au ajutat pe stareţul Firmilian să zidească Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, catapeteasma, stranele şi tâmplăria fiind lucrate de grija fratelui său. A ridicat apoi case pentru călugări, bucătărie, magazii, clopotniţa de piatră. În 1993, Î.P.S. Mitropolitul Daniel al Moldovei şi Bucovinei a oficiat slujba de sfinţire a bisericii. Peste trei ani s-a pictat biserica. În 1994, părintele Firmilian s-a înscris la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ. Însă Dumnezeu a hotărât că tânărul stareţ trebuie să primească plată pentru multa-i şi folositoarea osteneală, chemându-l la El mult înainte de vreme.
La numai 29 de ani, în 1997, un tragic accident rutier curmă viaţa pământească a călugărului ivit din satele Suliţei.
Au urmat apoi alţi doi stareţi care au condus Mănăstirea, fiecare câte un an.
Pe 1 august 1999, ajungea la Cozancea tânărul monah Teodosie Pleșca, transferat aici de la Mănăstirea „Sf. Nicolae” Popăuţi.
Istoria nouă a Mănăstirii Zosin
Începând din 1999, Mănăstirea Zosin este păstorită de Arhim. Teodosie Pleşca. Născut pe 16 august 1977 în oraşul Darabani, judeţul Botoşani, starețul de la Zosin este astăzi unul dintre cei mai căutați duhovnici.
Zidirea cea nouă a Mănăstirii – cu Hramul Izvorul Tămăduirii, aproape de drumul asfaltat, primește în fiecare săptămână sute de creștini care participă la slujbe. ”Patriarhul Daniel a venit cu ideea să mutăm Mănăstirea pe un teren mai stabil. Am cumpărat o parte din pământul pe care se construieşte acum noul lăcaş de cult, iar altă suprafaţă de teren ne-a fost donată de credincioşi. Pe 24 aprilie 2006 am sfinţit acest loc, iar pe 17 aprilie 2007 am început construcţia propriu-zisă. În doi ani de zile am construit Biserica, atât cât să putem sluji în ea, iar apoi Casa cu toate utilităţile necesare. În paralel, am început construcţia Clopotniţei cu mai multe dependinţe, precum un Pangar, Muzeu şi un Paraclis în care să slujim iarna, deoarece Biserica este mare şi e mai greu de încălzit”, a mărturisit starețul Mănăstirii Zosin.
Jos, dincolo de pădurice, la fel ca odinioară, oaza de linişte pare desprinsă din alte tărâmuri. Dealurile înşirate în jur, sprijinite domol de păduri, oferă pelerinilor sentimentul spaţiului liber de frământările veacului nou.
Ca în fiecare an, în ziua de 15 august, când creștinătatea prăznuiește Adormirea Maicii Domnului – ”mutarea din viaţă la viaţă” a Maicii lui Dumnezeu – Mănăstirea Zosin își serbează hramul istoric.
Programul liturgic al sărbătorii a început în seara zilei de 14 august, când s-a săvârșit Privegherea alcătuită din slujba Vecerniei și a Utreniei în cadrul căreia s-a cântat Prohodul Adormirii Maicii Domnului. Vineri, 15 august, se săvârșește Slujba Aghiasmei, urmată de Ceasuri și Acatistul Praznicului, iar de la ora 09:00 Dumnezeiasca Liturghie Arhierească.
Sâmbătă, 16 august, când Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sfinților Martiri Brâncoveni, la Mănăstirea Zosin rugăciunea continuă la altarul de vară – aghiasmatar – închinat acestor sfinţi, în care este adăpostită o părticică din moaștele Sf. Voievod Constantin Brâncoveanu. Este un moment unic din an în care credincioșii se pot închina la sfintele moaște, începând din după-amiaza zilei de 15 august şi până în seara zilei de 16 august, deoarece ele sunt scoase în procesiune spre închinarea credincioșilor care participă la sfintele slujbe ce se vor săvârşi în cinstea Sfinţilor Brâncoveni.
Foto: Știri Botoșani / Florin Timofte
