În timpul împăratului Deciu (249-251), în părÅ£ile de răsărit ale Imperiului Roman, era un dregător pe care-l chema Achilin. Acesta îi persecuta cumplit pe cei ce credeau în Domnul Iisus Hristos.

Într-una din zile, Achilin a adunat în temniţă 370 de creÅŸtini ÅŸi vrând el să meargă în Valsatin, unde avea o vie, a poruncit ca odată cu el să meargă ÅŸi cei întemniÅ£aÅ£i. Dorea acest lucru întrucât, în drum spre Valsatin, creÅŸtinii aveau să treacă pe lângă capiÅŸtea idolului Poseidon ÅŸi astfel voia să-i silească să jertfească idolului. Ajungând în faÅ£a capiÅŸtei idoleÅŸti, îi obligă pe fiecare în parte să aducă jertfă necuratului Poseidon. Însă mărturisitorii lui Hristos nu au putut fi înduplecaÅ£i nici prin făgăduinÅ£e ÅŸi nici prin ameninţări cu chinuri cumplite ÅŸi cu moartea.

CITEȘTE ȘI: "Canibalii si moldoveanul"

 

În acea vreme s-a întâmplat să treacă pe acolo un bărbat curat la suflet, cu numele Paramon (†250), care era creÅŸtin. Văzând el atâta mulÅ£ime de mucenici pregătiÅ£i să îÅŸi dea viaÅ£a pentru Hristos Domnul, a venit înaintea idolului ÅŸi cu glas mare a strigat: „O, atâÅ£ia drepÅ£i fără de vină junghie spurcatul dregător, pentru că ei nu se închină idolilor lui celor muÅ£i ÅŸi fără de suflet”. Åži zicând acestea în auzul tuturor a plecat mai departe în drumul său. Auzind dregătorul aceste cuvinte din gura lui Paramon, s-a mâniat foarte tare ÅŸi a trimis slugile sale să-l prindă ÅŸi să-l omoare.

Paramon nu ÅŸtia de porunca dregătorului ÅŸi mergea liniÅŸtit pe calea sa. Deci, fiind prins de păgâni, mai întâi i-au tras limba afară din gură ÅŸi i-au înÅ£epat-o cu trestii ascuÅ£ite. Apoi, în toate mădularele trupului i-au înfipt trestii ascuÅ£ite, ÅŸi după aceasta l-au străpuns cu suliÅ£ele. Åži aÅŸa, Sfântul Mucenic Paramon ÅŸi-a dat sufletul său curat în mâinile Domnului. În aceeaÅŸi perioadă, ÅŸi cei 370 de SfinÅ£i Mucenici fiind chinuiÅ£i lângă capiÅŸtea lui Poseidon, au fost uciÅŸi pentru mărturisirea lui Hristos.