de Ovidiu Bojan, fost judecător:
Citesc demult postările doctoriței Flavia Groșan din Oradea și multe din argumentele sale mi se păreau logice. Nu sunt medic nu pot aprecia eu eficiența unui tratament și nici nu dau verdicte fără probe, deh deformație profesională. Nu e nici treaba mea nici a altor privitori de pe margine fără pregătire medicală să stabilească eficiența unui tratament. Pot spune ceva doar cei care l-au urmat.
Ce m-a întristat și ce se întâmplă frecvent și în alte domenii este că postările doamnei doctor nu au trezit interesul corpului medical, nu s-a apucat nimeni să verifice cazuistica, însă de cum într-o postare au apărut formulări, poate mai puțin inspirate, un medic a reclamat la colegiul medicilor care rapid s-a apucat s-o ancheteze pe doctoriță.
E eficient tratamentul, au existat într-adevăr cazurile expuse prin postări, a devenit mult mai puțin important - relevant e ce a zis doamna doctor despre alte tratamente. Ce oare e mai important: faptul că un medic salvează vieți, sau că nu se exprimă suficient de „etic” referitor la alții?
E exact atitudinea față de medicul Ioan Alexie din Statele Unite al cărui tratament nu este nici ăla conform protocoalelor dar în spitalul său nu a murit nici un pacient de covid. Există o predispoziție extrem de răspândită la noi de a discredita pe oricine iese din rânduri sau scoate capul.
Mi-a revenit în minte o glumă care din păcate se potrivește . La moartea lui Hitler, ajungând în iad i s-a oferit dreptul de a alege cazanul cu smoală în care să fie băgat. Peste tot lângă cazane gardieni care loveau pe oricine scotea capul, băgându-l înapoi în cazan. În sfârșit vede un cazan fără paznici și întreabă: - Aici de ce nu sunt gardieni ? A, îi zice însoțitorul, aici sunt români ăștia se trag unul pe altul înapoi de cum scoate unul capul.
Strategia aceasta a discreditării este abominabilă. Ancheta colegiului medicilor din acest caz ca și în alte anchete sunt nepublice. De ce? Pentru că acuzația devenită publică afectează imaginea, discreditează un om posibil nevinovat.
Îmi aduc aminte cu tristețe de vremurile când presa era informată când urma să fie audiată sau arestată vreo persoană publică, imaginile cu persoana intrând la audieri sau ieșind cu cătușele la mâini declanșând inevitabil un adevărat linșaj mediatic pentru că la noi prezumția de nevinovăție este o glumă proastă, de fiecare dată acuzația fiind considerată ca dovadă a vinovăției.
Face parte tot din mentalitatea românească faptul că deși există o neîncredere generalizată față de instituțiile statului, când o persoană publică e acuzată, acuzația parchetului, parte a justiției ăleia în care mai nimeni nu crede, devine adevăr absolut și nu lasă loc de nici o îndoială.
Cum naiba putem afirma că justiția din România merge prost și greșește, dar cum e acuzat unul de corupție, tot de justiția românească, gata, suntem ferm convinși că așa este - mi-e greu să înțeleg.
De fapt mint - nu mi-e greu că văd asta zilnic în jurul meu ca și incapacitatea generalizată de a privi lucrurile în ansamblu.
Domnilor medici înainte de a reclama un coleg pentru cuvinte analizați-i faptele, cereți-i date și nu mai ieșiți în spațiul public să comunicați anchetarea lui X sau Y. Nu vă mai ridicați poalele că sunt atâtea de reproșat privind medici care își bat joc de meserie, și spun asta din experiențe personale, la care nici vorbă de vreo reacție a vreunui colegiu al medicilor. Chiar și eu am postat pe facebook o situație personală și experiența mea a fost distribuită de sute de persoane.
Cam cât de tâmpit e colegul dumneavoastră din spitalul de stat, care mi-a scris în fișă după ecografie colicist normal și eu îl aveam extirpat de vreo 9 ani ? Ăla era atât de atent la ce face cât sunt eu la ciorile de pe gard. Ăla e bine mersi, e colegial și politicos dragul de el, nu supără pe nimeni, eventual mătrășește niște pacienți...
Asta e România!...