Educaţia îşi are rădăcinile acasă, în familie.
Psihologia spune că omul este dotat cu niste mecanisme reflexe de ordin neuropsihologic, care îi dau posibilitatea să înveţe prin imitare. Astfel că orice vedem constituie o lecţie de comportament, de viaţă.
În şcoală, educaţia află de ce este necesară, ce este şi cum poate creşte, cum poate rodi, ce gust au roadele ei, învaţă să se definească, să-şi descopere şi să-şi înmulţească talantul.
Se desăvârşeşte pretutindeni unde cineva răspunde unei întrebări, întinde o mână sau spune o poveste, scrie, citeşte, zâmbeşte, plânge. Pretutindeni unde suntem dispuşi să ascultăm, să privim, să gustăm şi să simţim parfumul din jurul nostru, să deschidem o fereastră, să întindem o mână, să ne bucurăm şi să suferim alături de aproapele.
Pretutindeni unde acceptăm să ne desăvârşim.
Cea mai viabilă diplomă ne-o oferă societatea, semenii noştri, lumea în care trăim şi în care acceptăm sau nu să ne educăm şi să educăm. Diplomele din şcoală sunt, sau ar trebui să fie, doar o certificare a cunoştinţelor dobândite în diferite domenii.
Toţi suntem responsabili de educaţia pe care o oferim şi pe care o primim, pe tot parcursul vieţii, pretutindeni.
Când vom înțelege și ne vom asuma acest lucru, putem începe să sărbătorim. Împreună.
Mihaela Arhip – profesor, scriitor