Pe fondul dezbaterilor tot mai aprinse despre starea sistemului de educație din România, profesorul Angelo Segall, botoșănean stabilit în Canada, aduce în atenție o mărturie rară: cum arăta învățământul botoșănean în anii ’50, sub regimul Gheorghiu-Dej. Era o școală cu exigențe academice ridicate, unde rigoarea intelectuală se împletea cu presiuni ideologice. O epocă în care formarea elevilor se făcea cu seriozitate, dar nu fără compromisuri impuse de regim.

CITEȘTE ȘI: "Șoferii vor depinde de medic, dacă mai vor permis – o lege nouă propusă de MAI ..."

 

"Acum o lună, mijloc de luna mai, am avut în ospeție pe nepoții noștri. Le place mult bucătăria soției mele. În perioada de pandemie nu avusesem prea multe interacțiuni cu ei. Acum luăm avantajul recuperând acea perioadă. Discuțiile la masă erau în jurul examenelor de sfârșit de an. Am patru nepoți, o fată și trei băieți. Victoria intră in clasa IV-a, Alexandru termină clasa a VIII-a. Michael e în examenul de bacalaureat iar Iacob a aplicat la Universitatea McGill la medicină. E greu de intrat, 75 de locuri și 400 de candidați. Și în timpul discuțiilor veni vorba de examenele de admitere la liceu. Cum se făcea admiterea când bunicul era de vârsta lui Alexandru, trecând din clasa VII-a în a VIII-a? Ca de obicei, sute de întrebări îmi erau adresate.

Le-am explicat cum era organizat sistemul de școlarizare în timpul meu, adică perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej după model sovietic. Cum erau cursurile, media de intrare și alte detalii. Au stat și au ascultat în liniște anecdotele mele deja istorice. Pe aici pe colo întrerupând și cerând clarificări legate de sistemul școlar de atunci. Cei mai în vârstă nepoți încercau sa facă comparații cu experiența lor școlară din Canada. Chiar a fost o seară plăcută, însă ei mi-au răscolit amintiri ce de multă vreme erau puse în amintirile mele cele mai intime. În viață întâmpini etape care te marchează, precum examenul de admitere la liceu, una din ele! Dar să încep să îmi depan amintirile.

Să ne întorcem la sfârșit de mai și început de luna iunie a anului 1958!

Școala Primară: clasele I-IV, la sfârșit cu examen de intrare la gimnaziu;

Gimnaziu: clasele V- VII, la sfârșit cu examen de absolvire a 7 clase;

Liceu de patru: clasele VIII -XI cu examen de admitere în clasa a VIII-a și apoi bacalaureatul într-a II-a.

Informații: Examenul de Admiterea la liceu- clasa VIII-a!

Spre sfârșit de luna mai examenele de absolvire a 7 clase erau terminate! Dirigintele nostru, Daniel Cohen, primise de la biroul de învățământ local numele liceului pe care promoția actuală a Școlii numărul 3 a fost repartizată. Începea completarea fișelor de înscriere pentru admiterea la liceu. Fișele de înscriere pentru un număr de absolvenți ai clasei a VII-a erau completate de către părinții noștri, asistați de diriginții claselor a VII-a.

Majoritatea promoției de la Școala nr. 3 eram repartizați la Liceul Mihai Eminescu de pe bulevard (astăzi în acea clădire se află Casa Corpului Didactic de vizavi de Liceul de Artă). Urma să se anunțe procedura de admitere, locul, ziua și data unde vor avea loc examenele.

La inițiativa profesorului Cohen cu suportul unui un număr de profesori, organizase câteva ședințe cu părinții unor elevi cu probleme de învățare care totuși au trecut examenele de absolvire a celor șapte clase. Pentru binele acestor elevi decizia profesorilor era că, ar fi fost mai adecvat ca acești elevi să urmeze școli de meserii sau de ucenici la industria locală decât să se înscrie la examenele de admitere la liceu. Era mai bine pentru acești elevi, deoarece cu siguranță nu puteau face față dificultății cursurilor. O demotivație neplăcută de altfel!

Ca atare a fost sugerat ca fiecare părinte (din acest grup) să consulte oportunitățile din lista publicată de industria locală (câtă era ea atunci) și a școlilor vocaționale. Luând o decizie împreună cu copiii lor! Examenele de ucenicie se făceau prin diverse probe de dexteritate.

Cooperativa „Ciocanul” angaja ucenici la tâmplărie, fierărie și frizerie;

Cooperativa „Invalizilor” angaja ucenici la croitorie;

Școală Comerciala de pe strada Marchian colț cu Cuza Vodă (clădirea fostului Pensionat Goraș, lângă fostul Somax) anunța examene de admitere. Instruiri pentru meseria de vânzători în magazinele comerciale, alimentare, de încălțăminte și haine, etc. În programul de învățământ era 50/50, teorie și practică la magazinele locale.

Liceul Agricol avea examene de admitere, însă pentru orășeni era imposibil de intrat deoarece prioritatea numărul 1 era țărănimea de la satele din județ.

Preparative: Examenul de admitere la liceu, clasa VIII-a!

Începusem pregătirile pentru examene recapitulând materia din clasele V-VII, în special punând accentul pe ultimul an. În procesul de recapitulare maiorul Pandele (vecin, îl tratam ca pe bunicul meu) m-a ajutat cu pregătirile pentru admitere, și mi-a sugerat: la limba română să iau câteva lecții particulare cu profesoara Costeschi, recapitulând sintaxa și alte reguli gramaticale. La matematică, în special geometria, am luat câteva lecții particulare cu prof. Cohen recapitulând teoremele: Pitagora, Triunghiul Isoscel, etc. Cred că eram de acum tobă de carte! Ha ha!

Examenul de admitere la liceu- clasa a VIII-a!

Dirigintele Cohen ne-a anunțat data în care examenele de admitere vor avea loc și îmi aduc aminte că erau undeva pe la mijloc de iunie în clădirea administrativă a Liceului Mihai Eminescu (fost Liceul de fete Carmen Sylva / apoi Centrul de Calcul, etc.). În două zile consecutive, limba română și matematica erau probe scrise iar în a doua zi erau de susținut examenele orale.

Aflasem că în comisia de examinare la română era fosta noastră profesoară din clasa V-a, profesoara Turușancu, iar la matematică era prof. Smith de la Liceul Laurian. El era foarte renumit, dar sever. Știind că era profesorul vărului meu care era în clasa a X-a, l-am întrebat cum se comporta cu elevii. El mi-a indicat că prof. Smith numai cu o privire „te citea ca pe o carte deschisă”! Am înțeles, cu alte cuvinte trebuia să fii pregătit și să nu improvizezi.

Prima zi, examen scris la Română și Matematică:

La 8:00 dimineață eram toți prezent în curtea liceului de pe bulevard. Cu mine era Kiki Visileanu, Dănilă Constantin și Celu Leibovici. Eram toți împreuna încă din clasa I. Curtea era plină cu elevi, majoritatea de la Școala numărul 4 de pe strada Karl Marx (astăzi strada Ștefan Luchian). Lista de prezență a celor înscriși se făcuse la 8:30 dimineață și la 8:45 eram deja în clasele de examinare. Fiecare examen dura aproximativ 3 ore!

Limba Română: La Română erau subiecte de gramatică și literatură.

-Analiză gramaticală la o frază;

-De realizat o scurtă compunere pe un subiect dat, etc.

La Matematici: La Algebră erau câteva exerciții și o problemă pe care o mai țin minte și astăzi. Am dat-o și nepoților mei: “Distanța dintre două orașe este de 154 km. Doi bicicliști pleacă în același timp din aceste orașe și merg unul către celălalt. Viteza unuia dintre ei este cu 4 km pe oră mai mare decât celuilalt. Ei se întâlnesc după 5 ore și 30 de minute. Aflați vitezele celor doi bicicliști.” La Geometrie erau câteva probleme pe care nu le mai țin minte...

A doua zi, examen oral la Română și Matematică.

Limba Română, proba orală: Trebuia să tragi un bilet și să discuți sau să analizezi ce subiect era scris pe bilet. La biletul tras subiectul era:

1.Ce cunosc din scrierile lui Vasile Alecsandri?

Fără să mă gândesc mult, avem în imagine o piesă de teatru pe care o văzusem nu de mult, “Chirița în provincie”. Profesoara Turușancu se uita la mine cu indignare pentru că era puțin în-afara programei studiate, totuși, nu m-a întrerupt. Am rezumat pe scurt subiectul piesei de teatru: fiind critica micilor boieri care își dădeau aere de nobili, moravurile societății feudale, etc. (Mulțumesc artistului emerit Miluță Gheorghiu, RIP).

2.Să comentez „Cum a fost apreciat de alți scriitori și poeți Vasile Alecsandri?”

Mi-am adus aminte de versurile lui Eminescu și le-am recitat: “Și acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice/ Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice/ Ce cu basmul povestește- veselul Alecsandri..”

Am răsuflat ușor, "Cred că am satisfăcut indulgențele examinatorilor..".

Examenul oral la Matematică:

La Geometrie, oral: Am tras un bilet, subiectul era să explic „Proprietățile triunghiului isoscel” am desenat triunghiul la tablă și l-am demonstrat! La început m-am grăbit sărind o mică etapă, m-am oprit și am reluat demonstrația. Prof. Smith a dat din cap ca aprobare. Cred că și-a dat seama că am aprofundat subiectul și nu-l repet ca pe o poezie.

Post examene:

Am ieșit din examene cu un aer confident. Am făcut tot ce am putut iar restul va fi decis de comisia de examinare. Părinților mei, maiorului Pandele (vecinul) și profesorului Cohen de la Școala 3 am descris în amănunte cum au decurs examenele!

În orașul Botoșani!

Era mare forfotă în tot orașul atunci. Trebuie să vă dați seama că era cea mai mare promoție de elevi a generației "Baby Boomers" care abia intrau la liceu. Peste tot era discutat subiectul: ”Ce iți fac copii? Cum au trecut examenele de admitere la liceu?”. Între noi, elevii, comparam răspunsurile la unele probleme, făcând predicții despre notele finale ale examenelor de admitere. Rezultatele examenelor de admitere la clasa VIII-a!

Trecuse câteva săptămâni, fiecare așteptam cu nerăbdare rezultatele examenelor de admitere.

La început de iulie aflasem că la Liceu s-au afișat rezultatele comisei de admitere. M-am dus să verific. Căutam pe listă numele meu, Angelo Segall, dar nu apărea pe lista de admitere.. Ce dezamăgire.. Am trecut printr-o perioadă de dezamăgire, de la bucurie la consternare. Oricum vrei să o traduci, mâhnire și indignare, surpriză neplăcută, sau amestecate.

Enigmă, la examenul de admitere!

Verificări: La rugămintea părinților mei, maiorul Pandele care o cunoștea pe profesoara Turușancu a întrebat-o fără să fi cerut nota obținută, dacă „elevul Segall s-a prezentat la examenul de la Limba Română, și dacă media ce a primit-o este o medie de admitere..”. Răspunsul a fost pozitiv. Profesoara Turușancu adăugând că ea nu face politică! La Matematici, prof. Daniel Cohen care era coleg cu prof. Smith i-a pus aceiași întrebare, la care profesorul încerca să-și aducă aminte cine sunt.

Prof. Cohen i-a explicat că eu făcusem la tablă demonstrația „proprietățile triunghiului isoscel”.

„Da! Țin minte, un elev deștept s-a împotmolit puțin dar s-a corectat singur”. Răspunsul lui a fost la fel pozitiv, adăugând și el la rândul său că nu face „politică”! Părinții mei erau bucuroși, deoarece comisia de profesori (nu oficial) erau satisfăcuți de rezultatele examenului meu de admitere la liceu. Totuși erau intrigați de faptul că fiecare adăuga „eu nu fac politica!” pentru a-și marca etica profesională pe care nu doreau să o știrbească.

O întâlnire cu administrația liceului: S-a clarificat situația referitoare la „eu nu fac politică!”. Era evident faptul că, comisia de admitere nu avea nici un rol în aplicarea noilor ordine de la Ministerul Educației, în care lista admișilor la liceu în clasele a VIII-a trebuie sa conțină:

70% fii de țărani și muncitori

20% pentru fii de funcționari și intelectuali, și doar

10% pentru cei care aveau părinți din restul de categorii cu magazine, prăvălii meșteșugărești particulare, etc. Categorie în care părinții mei erau incluși, sigur!

Concluzie: Acceptat, dar fără loc.

Părinți mei au întocmit atunci o scrisoare și au adresat-o administrației Liceului Mihai Eminescu în care și-au exprimat nemulțumirea (politicos, în conformitate cu regimul politic) subliniind în fapt nedreptatea pe care dumnealor mi-au cauzat-o mie și familiei! Doua săptămâni după începutul anului școlar 1958-1959 am fost rechemat la liceu, și așa am început clasa VIII-a! S-a subînțeles că cele întâmplate erau de fapt doar începutul aplicării diferenței de clasă din partea comuniștilor lui Dej. Restul e istorie! Nu mai adaug nimic.

Cutezări!

Zicala englezească spune „Forgive but not forget!”. Iertarea este o putere, este vindecare. După toți anii ce au trecut nu am ținut ranchiună sau frustrare pentru cele întâmplate. Așa a fost atunci.. M-am îndreptat către viitorul meu. Binecuvântată fie memoria acelor dascăli care ne-au călit și pregătit sufletește pentru a întâmpina provocările din viață. Bine le zicea Vasile Alecsandri: „Timpul trece, ne despoaie ca un hoț și ne lăsă suspinând în urma lui/ Dar singura comoară ce nu ne poate el fura este comoara suvenirelor”.

Prof. univ. Ing. Angelo Segall – Montréal, Canada

***Fotografia a fost preluată de pe pagina de FB @Studiourile Buftea.În fotografie este imobilul ce a fost construit în anul 1908 de către Nicu Sofian, fost primar al orașului. Aici a mai funcționat Pensionatul de fete "Mihai Eminescu", iar după război / în perioada comunistă: Liceul Mihai Eminescu, Liceul de Muzică, Centrul de Calcul, iar după revoluție până în prezent: Casa Corpului Didactic.