Gheorghe Bălăceanu

Georgică Manole: Ce vă place la Păstorel şi dacă e un avantaj să locuieşti pe o stradă care se numeşte „Al. O. Teodoreanu”?

Gheorghe Bălăceanu: Poate va părea surprinzător pentru mulți, să afle că eu admir cel mai mult la Păstorel nu epigramele în special, care desigur l-au făcut celebru, ci capacitatea lui deosebită de a analiza starea societăţii din timpul lui, extraordinarul său spririt de pătrundere în esenţe, care, în condiţii normale, la un om cu un nivel mult superior de inteligenţă, ar fi fost de mare folos pentru impulsionarea unei evoluţii pozitive a societăţii româneşti din acele timpuri. Dar cum şi atunci, ca şi acum dealtfel, într-o lume în care “Parva sapientia regitur mundus”, adică lumea e condusă de minţi de mâna a doua (Albert Szent Györgyi) un spirit superior nu avea altă posibilitate de a interveni în direcţionarea evenimentelor către o evoluţie benefică pentru ţară şi popor, Păstorel a aflat o cale de descărcare a nemulţumirii interioare generate de această imposibilitate de acţiune, în atît de apreciatele sale epigrame, dintre care excelează cele cu caracter politic. 
Preocuparea pentru starea societăţii şi acuitatea analizei exprimate cu o capacitate uimitoare de sinteză în care se prefigurează şi evoluţia în viitor, poate fi lesne evidenţiată citînd doar cîteva fragmente din “Căminul”:
“Căminul – şi cînd zic căminul înţeleg familia, şi cînd zic familia înţeleg ţara – a reprezentat şi reprezintă în ordinea spirituală ceea ce a reprezentat şi reprezintă în ordinea materială proprietatea individuală absolută şi transmisibilă, adică una din cele două pietre de temelie pe care s-a zidit omenirea şi pe care a vieţuit de la întemeiere până în zilele noastre. […] Ne gândim la aceste toate, astăzi, cînd în ţara de-abia înjghebată, căminul românesc e departe de ceea ce-a fost şi de ceea ce ar trebui să fie”. Doamne, cît de mult seamănă cu ceea ce constatăm şi astăzi!
“Bineînţeles acestea toate pe treapta cea mai de sus şi în casele în care părinţii şi-au făcut studiile complete, primind o educaţie desăvîrşită. Scoborînd scara… Dar de ce să mai scoborîm? […] Oamenii toţi au devenit mai răi, raporturile dintre ei mai aspre, preocupările lor mai vulgare. […] Victoria n-a fost cîştigată de saltimbanci şi cei ce şi-au dat viaţa pentru România Mare n-au făcut-o pentru ca astăzi, peste mormintele lor ea să fie transformată în circ cu menajerie. […] Un tînăr de douăzeci de ani, care în timp de 24 de ore n-a citit nici un rînd, […] E trist ca la această vîrstă el să nu ştie pe de rost măcar o strofă – şi nu ştie. […] Tatăl, dacă nu-i la slujbă, e la club sau la bodegă. Membrii familiei se vor vedea la masă în cazul că nu mănîncă pe rînd (în ordinea sosirii) şi dacă nu sunt reţinuţi aiurea. Dar casa care adăposteşte asemenea exemplare umane, nu reprezintă un cămin şi cei care convieţuiesc în ea nu reprezintă o familie decît printr-o anacronică prejudecată legală. Toţi îşi trăiesc viaţa separat şi în afară. Camerele lor nu au alt rost decât acela al cabinelor în care actorii se îmbracă şi se grimează pentru spectacol. Piesa se joacă aiurea. […] Subiectele discuţiilor la masă s-au schimbat şi tonul lor idem. Apostrofa grosolană a înlocuit gluma, zeflemeaua şi ironia, conversaţia a devenit ceartă, când nu – între tineri – păruială şi pugilat. Curtenia, politeţea şi bunele maniere au fost. Cartea parcă n-ar fi fost nicicînd. Pentru oamenii aceştia nici nu poate fi, căci – vorba cîntecului – dacă ar fi, s-ar povesti. […] toţi vorbesc deodată, fără să se asculte unul pe altul. Nimeni nu poate urmări o idee şi nimeni nu posedă una. Fragmente, frînturi, monoloage, interjecţii”. Uimitor! Parcă e din zilele noastre! Şi asimilarea ţării cu familia, este una dintre cele mai bine găsite! Într-o ţară, este şi trebuie să fie ca într-o familie! Pentru că un popor e o mare familie! Oare cum poate fi o familie în care fiecare membru al ei ar face ce vrea? În care ar apărea două sau mai multe subgrupuri care s-ar înfrunta, pretinzînd fiecare că doreşte doar binele familiei? Nu e nevoie de răpunsuri… Le primim zilnic… Şi parcă nu s-au schimbat prea mult vremurile în care Păstorel remarca faptul că:
 
Din Craiova pân'la Iaşi
Din Craiova pân'la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fiʼndcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cîrma ţării.

Dar cum cei mai mulţi au fost frapaţi de viaţa de boem a lui Păstorel şi mai puţini de profunzimea gândirii lui, nu ne miră faptul că sunt prea mulţi şi astăzi care par a nu conştientiza importanţa covârşitoare a calităţii, a valorii, şi nu realizează că aşa cum spunea Păstorel, “Menuetul lui Beethoven e acelaşi pentru toate privirile. Dar una e pe vioara maestrului George Enescu şi alta pe dibla lăutarului de la Moara Văduva”.

Şi totuşi, parcă atunci se mai găseau oameni care apreciau un spirit ales, de vreme ce atunci când a aflat că epigramistul Păstorel locuia la hotel, Regele Carol al II-lea i-a oferit etajul întîi al casei Boerescu, unde era sediul Fundaţiei Regale pentru Literatură şi Artă. Parcă totuşi asta însemna ceva, dacă ne gândim că astăzi epigramiştii valoroşi ai românilor nici măcar nu sunt recunoscuţi ca scriitori! Şi n-aş vrea să cred că ar putea fi valabil şi astăzi catrenul lui Păstorel, ocazionat de faptul că Pelişorul a fost transformat în “Casă de creaţie literară”, catren prin care îi atenţionează pe eventualii “creatori” din care avem din belşug şi astăzi: 

Voi, creatori ai artei pure,
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiţi atenţi când vă plimbaţi
Să nu călcaţi în ce creaţi!

Şi nu e de mirare că doar citind (în cazul în care ar citi) volumul “Tămîie şi otravă”, apar nu de puţine ori creatori care voind a-i călca pe urme, se remarcă reuşind să realizeze:

MAI MULT DECÎT „TĂMÎIE ŞI OTRAVĂ”
Servind Cotnar ca Păstorel, mai mare 
Va fi şi demn urmaş o să-i rămîie,
Căci la „otravă” sigur e  mai tare
Şi-n tot ce-a scris se vede că-i... tămîie!

Faptul că edilii Iaşului s-au gândit să dea unei străzi numele maestrului Al. O. Teodoreanu, a fost un demers lăudabil şi dacă s-a întâmplat ca un epigramist, adică eu, să locuiesc pe această stradă, nu poate decât să mă bucure, dar din păcate, doar atât! Sunt convins că mulţi dintre cei care locuiesc pe această stradă, habar n-au cine a fost şi ce a făcut Al. O. Teodoreanu, cu atât mai puţin cine este şi ce a realizat sau realizează Gheorghe Bălăceanu, care, cu toată modestia, este un demn urmaş al lui Păstorel. Şi dacă tot m-am referit la modestie, spun cu toată convingerea că atunci:

Când faci un lucru de valoare rară,
Să fii modest, eşti sfătuit de zor,
Căci modestia este necesară
Ca să se-afirme proştii mai uşor.

Şi tot de aceea, riscând ca mulţi să nu-mi dea dreptate, susţin că tendinţa multora de a atribui frecvent apreciativul “cel mai” creatorilor dispăruţi dintre noi, nu ne este deloc folositoare deoarece, pe lângă faptul că absolutizează negând astfel posibilitatea evoluţiei creatorilor de după dânşii şi pe de altă parte, împiedică recunoaşterea valorii superioare a multor creatori contemporani, doar pentru simplul motiv că fiecare şi-ar dori să fie el “cel mai” şi cum nu se poate, decât să fie altul, mai bine hai să-i împăunăm cu realizările cele mai grozave pe ăia care au murit, că nu se mai supără nimeni! Aşa că, revenind la epigramişti, am putea spune:

Că nu se va mai naşte-un Păstorel,
Ar fi posibil, însă ce mă doare,
E că de-ar fi vreunul ca şi el,
L-am recunoaşte numai dacă moare!

Şi zău că e păcat!
 

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

DESCIFRARE
Un om politic tacticos,
Mai treaz ca uliul la pandă,
Va fi mereu politicos,
Cât va avea ceva să-ţi vândă!...
(GHEORGHE BÂLICI)

ADEVĂRUL NOSTRU
Când alte ţări anunţă noi progrese,
În ţara mea, trăind un handicap, 
La suprafaţă adevărul iese,
Să fie primul cel lovit în cap.
(GHEORGHE BÂLICI)

LAMENTAREA  BĂRBATULUI 
Cum sufletul femeii este                                                                  
Deschisă carte, pot să zic
Că o citesc, dar prind de veste
Că nu-nțeleg din ea nimic!
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)

ÎNCORNORAŢII
În luptă dreaptă, cerbul carpatin
De multe ori de coarne se desparte,                                                 
Dar nu mă dumiresc cum, din senin,
Ajung apoi bărbaţii să le poarte.
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)

AVEŢI CUVÎNTUL!
Dat fiind că sala-i mare
Şi ideile pătrund
Greu, vă rog, ceva mai tare… 
Dacă tot vorbiţi din fund!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)

DOMNULE CARAGIALE...
Pe vremea aia tu puteai să zici
„Eşti bou, amice!”. Eu, ca rob al lefii,
Pe boi nu-i pot vorbi de rău şi nici
Relaţii amicale n-am cu şefii!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)

SURPRIZA
Era înaltă, suplă şi curată
Şi cum o fugărise pe câmpie,
Îi cam trecea prin gând că nu e fată...
Dar nici n-ar fi crezut... flăcău să fie! 
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)

MAIMUŢA
Nemaiputându-se abţine
A coborât din vârf de pom
Şi s-a trezit că-i “om de bine”
Chiar înainte de-a fi om.
(VASILE LARCO)

ACCEPT
Atât mai spun şi-apoi conclud,
Căci eu, urcând pe-a vieţii treaptă,
Prefer un adevăr mai crud,
Decât minciuna bine coaptă!
(VASILE LARCO)

BLAZON
Vestitul Ştefan astăzi de trăia
Doar vin Cotnari în cupă ar avea,
Nici Păstorel, cu patima lui veche,
Precis că nu l-ar duce la ureche.
(VASILE LARCO)

CIOCOIUL NOU
Poartă-un lanţ masiv de aur
Pe grumazul de erou;
De departe zici că-i taur,
De aproape vezi că-i…BOU.
(ION DIVIZA)

DEMIŞI DUPĂ O VÂNĂTOARE…
DOMNEASCĂ
Din vânători, noi, cum o-ntorci,
Ieşim cu pierderi foarte mari:
Rămâne codrul fără porci
Şi ţara fără demnitari.
(ION DIVIZA)

PUNERE  ÎN EVIDENŢĂ
O monedă sau bancnotă –
Feminine-s de constaţi –
Au cea mai înaltă cotă
Doar prin chipuri de bărbaţi.
(MIHAI SĂLCUŢAN)

IUBITA
Este bonus, supliment,
E o dulce ciocolată,
Necesar medicament
De pe lista de…  coplată.
(MIHAI  SĂLCUŢAN)

ADAM, DE CÂND CU 
FRUCTUL OPRIT...
Privindu-i sânii voluptoşi
Înghite-n sec şi doar atât,
Că a rămas de la strămoşi
Cu frica mărului din gât.
(MIHAI SĂLCUŢAN)

SECOND HAND
Vindem second-hand, din plin,
Haine, cremă de picioare,
Sticle-n care a fost vin
Şi vreo două, trei fecioare.
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

DRAGOSTE ŞI DELICATESE
Antricot şi-un vin de clasă,
Cu draga mea am savurat!
N-a fost propriu zis o masă,
Lâng-o reclamă-am salivat...
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

BĂRBAŢI DISCRIMINAŢI
Vreau o regulă, banală,
Ca la fete, va să zică,
Să rostim şi noi cu fală:
Că e mare când e mică!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

SFAT
Recomandarea cred că-i bună
Şi pare-a fi de căpătâi:
De vrei ca să dezbraci o jună,
Va trebui s-o-mbraci întâi!
(MIHAI HAIVAS)

ATENŢIONARE
Când ajungi la un partaj
Într-un mariaj ratat,
Dacă faci prea mult tapaj
Rişti să fii pe loc…tapat!
(MIHAI HAIVAS)

CONSECINȚE
E aproape o cutumă,
Fapt extrem de curios -
Doar când spun ceva în glumă
...Sunt luat în serios.
(AL. D. FUNDUIANU)

UNOR (ne)PRIETENI
Stau și mă crucesc mereu
De-ale lor simțiri meschine -
Le e rău, când îți e bine
Și li-i bine... când ți-e rău!
(AL. D. FUNDUIANU)

DE LA AUTOBIOGRAFIE… LA C.V.
Tatăl meu e senator,
Mama, şi ea, procuror;
Din aşa părinţi de seamă
M-am născut ca… Şef de vamă!
(NAE  BRĂDĂŢEANU)

SONDAJ DE OPINIE
În politica Cea Mare
Percepută ca negoţ,
Dacă vrei să dai de-un hoţ
Iei unul…la întâmplare!
(NAE BRĂDĂŢEANU)

DE LA NOI
Nu v-aşteptaţi la lucruri mari
De la domnii cu osânză,
Au mai fost pe-aici Văcari
Şi n-au făcut nicio brânză.
(GIREL BARBU)

LA CHIRURGIE PLASTICĂ
Artista porno, Mimişor,
Nu vrea măriri de botişor,
Ci înc-o gaură a ei…
Pe lângă celelalte trei!
(GEORGICĂ MANOLE)

E PRIMĂVARĂ
Imagini de aliniament:
Astăzi, pe-ntinsele ogoare,
Se ară numai cu tractoare…
Fi`ndcă boii sunt în Parlament!
(GEORGICĂ MANOLE)

PĂCATE
Deși, este o .... poruncă:
“Să îți iubești aproapele”,
Uneori, se-ntâmplă, încă,
Ea să-ți întoarcă spatele.
(IOAN  MAMAISCHE)

DILEMA MOLDOVENILOR
Aici și-acuma este cazul
Să-ncercăm și noi norocul:
Mai ieftinim oleacă gazul
Sau facem cu chitanțe focul?
(NICOLAE MEREACRE)

DE VORBĂ CU UN PREOT
- Deși mă simt încă-n putere, 
Nu am valută, n-am avere,
Dar n-am nici trecere la fete...
- Citește Biblia, băiete!
(NICOLAE MEREACRE)

ȚĂRANII ÎN LUPTA PENTRU EXISTENȚĂ
Văzând că au venit ridicol
Și viața – criză ne-ntreruptă,
Au transformat  terenu-agricol
În veritabil câmp de luptă.
(NICOLAE MEREACRE)

BOGAT ȘI SĂRAC
În necuprinsul Univers
Sunt și cutume mai bizare:
Bogatul papă strict din mers,
Iar cel sărac – din ce mai are.
(NICOLAE MEREACRE)

BECALI ŞI CAMPIONATUL
Fotbalişti de mare soi,
O echipă pe bani grei,
A scăpat de locul doi;
Gigi a ajuns pe...trei.
(DUMITRU BUJDOIU)

VINA ŞI PEDEAPSA
Sac de box făcu-ntr-o moară,
De ziceai că o omoară ;
I s-a măcinat moralul,
Când a prins-o cu morarul.
(DUMITRU BUJDOIU)

BEŢIVUL 
(de la 1 Aprilie,
 sticlele goale au valoare)
Un decret ce-mi place mie,
(E pe bune, nu nasoale ?!),
Am din pensie o mie,
Și trei mii din sticle goale.
 (DUMITRU BUJDOIU)

IERI – CHITIC, AZI - ŢIPĂLĂU
Când fura un irmilic,
Pus la zdup, tăcea chitic.
Pe-un prădat prins gabaritic,
Țipă că-i dosar politic.
(NICOLAE  MĂTCAŞ)

NUMAI NU PENTRU PROSTIME
Ordonanțe de urgență
Nu se dau, de observați,
Pentru sfânta inocență.
Pentru marii condamnați!
(NICOLAE MĂTCAŞ)

MINISTRUL DE INTERNE
BĂTÂND ŞAUA POLIŢIEI RUTIERE
Înțeleg că aveți grijă
Să nu-și rupă ștabii capul,
Dar când zboară câte-o schijă,
Eu sunt cel ce-nghite hapul.
(NICOLAE MĂTCAŞ)

 FEMEIA
Femeia, vorba ceea:
E o carte de citit.
Ca să-i desluşeşti ideea
O citeşti prin pipăit.
 (ADRIAN TIMOFTE)                                            
 
UNUI  MARINAR
Marinarul e cu apa
Cum e ginerele cu soacra:
Apa pentru el e chin
Când o simte pusă-n vin.
 (ADRIAN TIMOFTE)                                                 
  
APROPO DE DEMONSTRAŢII
Aşa e de când zilele,
După cum se vede-n viaţă:
Când sunt tulburi apele
Gunoaiele ies  în faţă! 
(ADRIAN TIMOFTE)

ELECTORALĂ
La alegeri, unul “mare”
Vrea să fie-n cap de listă,
Însă dânsul habar n-are
Că numai prostul insistă!?...
(MAX  OPAIŢ)

DEFINIŢIE
Bordelu-i un stabiliment
Unde gaseşti, fara măsură,
Plăcere, dacă eşti potent,
Dar, evident, de la ...natură!...
(MAX  OPAIŢ)

DECLARAŢIE DE  DRAGOSTE
Uneori, mai poţi vedea
Doi îndrăgostiţi că-şi spun:
-Te iubesc,frumoasa mea!...
De Paşte şi de Craciun! 
(MAX  OPAIŢ)

CONSTATARE
În bancuri şi în epigramă,
Umoru-i, uneori, divin,
Unii îl văd mai bine-n cramă,
Ascuns în... sticlele cu vin!
(MAX OPAIŢ)

MIE  ÎNSUMI
Când îl priveşti aşa de chel,
Nu-i Cincinat, e Cincinel!
L-asculţi, şi zici atunci mirat:
Nu-i Cincinel, e Cincinat!
(CINCINAT PAVELESCU)

UNUI OM FĂRĂ MESERIE
Susţii mereu că Cincinat
Nu e poet, ci magistrat.
Dar bine-ar fi să lămureşti,
Amice, tu ce naiba eşti?!
(CINCINAT PAVELESCU)