Gheorghe Bălăceanu
Georgică Manole: Ce vă place la Păstorel ÅŸi dacă e un avantaj să locuieÅŸti pe o stradă care se numeÅŸte „Al. O. Teodoreanu”?
Gheorghe Bălăceanu: Poate va părea surprinzător pentru mulÈ›i, să afle că eu admir cel mai mult la Păstorel nu epigramele în special, care desigur l-au făcut celebru, ci capacitatea lui deosebită de a analiza starea societăţii din timpul lui, extraordinarul său spririt de pătrundere în esenÅ£e, care, în condiÅ£ii normale, la un om cu un nivel mult superior de inteligenţă, ar fi fost de mare folos pentru impulsionarea unei evoluÅ£ii pozitive a societăţii româneÅŸti din acele timpuri. Dar cum ÅŸi atunci, ca ÅŸi acum dealtfel, într-o lume în care “Parva sapientia regitur mundus”, adică lumea e condusă de minÅ£i de mâna a doua (Albert Szent Györgyi) un spirit superior nu avea altă posibilitate de a interveni în direcÅ£ionarea evenimentelor către o evoluÅ£ie benefică pentru Å£ară ÅŸi popor, Păstorel a aflat o cale de descărcare a nemulÅ£umirii interioare generate de această imposibilitate de acÅ£iune, în atît de apreciatele sale epigrame, dintre care excelează cele cu caracter politic.
Preocuparea pentru starea societăţii ÅŸi acuitatea analizei exprimate cu o capacitate uimitoare de sinteză în care se prefigurează ÅŸi evoluÅ£ia în viitor, poate fi lesne evidenÅ£iată citînd doar cîteva fragmente din “Căminul”:
“Căminul – ÅŸi cînd zic căminul înÅ£eleg familia, ÅŸi cînd zic familia înÅ£eleg Å£ara – a reprezentat ÅŸi reprezintă în ordinea spirituală ceea ce a reprezentat ÅŸi reprezintă în ordinea materială proprietatea individuală absolută ÅŸi transmisibilă, adică una din cele două pietre de temelie pe care s-a zidit omenirea ÅŸi pe care a vieÅ£uit de la întemeiere până în zilele noastre. […] Ne gândim la aceste toate, astăzi, cînd în Å£ara de-abia înjghebată, căminul românesc e departe de ceea ce-a fost ÅŸi de ceea ce ar trebui să fie”. Doamne, cît de mult seamănă cu ceea ce constatăm ÅŸi astăzi!
“BineînÅ£eles acestea toate pe treapta cea mai de sus ÅŸi în casele în care părinÅ£ii ÅŸi-au făcut studiile complete, primind o educaÅ£ie desăvîrÅŸită. Scoborînd scara… Dar de ce să mai scoborîm? […] Oamenii toÅ£i au devenit mai răi, raporturile dintre ei mai aspre, preocupările lor mai vulgare. […] Victoria n-a fost cîÅŸtigată de saltimbanci ÅŸi cei ce ÅŸi-au dat viaÅ£a pentru România Mare n-au făcut-o pentru ca astăzi, peste mormintele lor ea să fie transformată în circ cu menajerie. […] Un tînăr de douăzeci de ani, care în timp de 24 de ore n-a citit nici un rînd, […] E trist ca la această vîrstă el să nu ÅŸtie pe de rost măcar o strofă – ÅŸi nu ÅŸtie. […] Tatăl, dacă nu-i la slujbă, e la club sau la bodegă. Membrii familiei se vor vedea la masă în cazul că nu mănîncă pe rînd (în ordinea sosirii) ÅŸi dacă nu sunt reÅ£inuÅ£i aiurea. Dar casa care adăposteÅŸte asemenea exemplare umane, nu reprezintă un cămin ÅŸi cei care convieÅ£uiesc în ea nu reprezintă o familie decît printr-o anacronică prejudecată legală. ToÅ£i îÅŸi trăiesc viaÅ£a separat ÅŸi în afară. Camerele lor nu au alt rost decât acela al cabinelor în care actorii se îmbracă ÅŸi se grimează pentru spectacol. Piesa se joacă aiurea. […] Subiectele discuÅ£iilor la masă s-au schimbat ÅŸi tonul lor idem. Apostrofa grosolană a înlocuit gluma, zeflemeaua ÅŸi ironia, conversaÅ£ia a devenit ceartă, când nu – între tineri – păruială ÅŸi pugilat. Curtenia, politeÅ£ea ÅŸi bunele maniere au fost. Cartea parcă n-ar fi fost nicicînd. Pentru oamenii aceÅŸtia nici nu poate fi, căci – vorba cîntecului – dacă ar fi, s-ar povesti. […] toÅ£i vorbesc deodată, fără să se asculte unul pe altul. Nimeni nu poate urmări o idee ÅŸi nimeni nu posedă una. Fragmente, frînturi, monoloage, interjecÅ£ii”. Uimitor! Parcă e din zilele noastre! Åži asimilarea ţării cu familia, este una dintre cele mai bine găsite! Într-o Å£ară, este ÅŸi trebuie să fie ca într-o familie! Pentru că un popor e o mare familie! Oare cum poate fi o familie în care fiecare membru al ei ar face ce vrea? În care ar apărea două sau mai multe subgrupuri care s-ar înfrunta, pretinzînd fiecare că doreÅŸte doar binele familiei? Nu e nevoie de răpunsuri… Le primim zilnic… Åži parcă nu s-au schimbat prea mult vremurile în care Păstorel remarca faptul că:
Din Craiova pân'la IaÅŸi
Din Craiova pân'la IaÅŸi
Se resimte lipsa sării,
Fiʼndcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cîrma ţării.
Dar cum cei mai mulÅ£i au fost frapaÅ£i de viaÅ£a de boem a lui Păstorel ÅŸi mai puÅ£ini de profunzimea gândirii lui, nu ne miră faptul că sunt prea mulÅ£i ÅŸi astăzi care par a nu conÅŸtientiza importanÅ£a covârÅŸitoare a calităţii, a valorii, ÅŸi nu realizează că aÅŸa cum spunea Păstorel, “Menuetul lui Beethoven e acelaÅŸi pentru toate privirile. Dar una e pe vioara maestrului George Enescu ÅŸi alta pe dibla lăutarului de la Moara Văduva”.
Åži totuÅŸi, parcă atunci se mai găseau oameni care apreciau un spirit ales, de vreme ce atunci când a aflat că epigramistul Păstorel locuia la hotel, Regele Carol al II-lea i-a oferit etajul întîi al casei Boerescu, unde era sediul FundaÅ£iei Regale pentru Literatură ÅŸi Artă. Parcă totuÅŸi asta însemna ceva, dacă ne gândim că astăzi epigramiÅŸtii valoroÅŸi ai românilor nici măcar nu sunt recunoscuÅ£i ca scriitori! Åži n-aÅŸ vrea să cred că ar putea fi valabil ÅŸi astăzi catrenul lui Păstorel, ocazionat de faptul că PeliÅŸorul a fost transformat în “Casă de creaÅ£ie literară”, catren prin care îi atenÅ£ionează pe eventualii “creatori” din care avem din belÅŸug ÅŸi astăzi:
Voi, creatori ai artei pure,
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiÅ£i atenÅ£i când vă plimbaÅ£i
Să nu călcaÅ£i în ce creaÅ£i!
Åži nu e de mirare că doar citind (în cazul în care ar citi) volumul “Tămîie ÅŸi otravă”, apar nu de puÅ£ine ori creatori care voind a-i călca pe urme, se remarcă reuÅŸind să realizeze:
MAI MULT DECÎT „TÄ‚MÎIE ÅžI OTRAVÄ‚”
Servind Cotnar ca Păstorel, mai mare
Va fi ÅŸi demn urmaÅŸ o să-i rămîie,
Căci la „otravă” sigur e mai tare
Åži-n tot ce-a scris se vede că-i... tămîie!
Faptul că edilii IaÅŸului s-au gândit să dea unei străzi numele maestrului Al. O. Teodoreanu, a fost un demers lăudabil ÅŸi dacă s-a întâmplat ca un epigramist, adică eu, să locuiesc pe această stradă, nu poate decât să mă bucure, dar din păcate, doar atât! Sunt convins că mulÅ£i dintre cei care locuiesc pe această stradă, habar n-au cine a fost ÅŸi ce a făcut Al. O. Teodoreanu, cu atât mai puÅ£in cine este ÅŸi ce a realizat sau realizează Gheorghe Bălăceanu, care, cu toată modestia, este un demn urmaÅŸ al lui Păstorel. Åži dacă tot m-am referit la modestie, spun cu toată convingerea că atunci:
Când faci un lucru de valoare rară,
Să fii modest, eşti sfătuit de zor,
Căci modestia este necesară
Ca să se-afirme proştii mai uşor.
Åži tot de aceea, riscând ca mulÅ£i să nu-mi dea dreptate, susÅ£in că tendinÅ£a multora de a atribui frecvent apreciativul “cel mai” creatorilor dispăruÅ£i dintre noi, nu ne este deloc folositoare deoarece, pe lângă faptul că absolutizează negând astfel posibilitatea evoluÅ£iei creatorilor de după dânÅŸii ÅŸi pe de altă parte, împiedică recunoaÅŸterea valorii superioare a multor creatori contemporani, doar pentru simplul motiv că fiecare ÅŸi-ar dori să fie el “cel mai” ÅŸi cum nu se poate, decât să fie altul, mai bine hai să-i împăunăm cu realizările cele mai grozave pe ăia care au murit, că nu se mai supără nimeni! AÅŸa că, revenind la epigramiÅŸti, am putea spune:
Că nu se va mai naşte-un Păstorel,
Ar fi posibil, însă ce mă doare,
E că de-ar fi vreunul ca şi el,
L-am recunoaşte numai dacă moare!
Şi zău că e păcat!
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
DESCIFRARE
Un om politic tacticos,
Mai treaz ca uliul la pandă,
Va fi mereu politicos,
Cât va avea ceva să-Å£i vândă!...
(GHEORGHE BÂLICI)
ADEVÄ‚RUL NOSTRU
Când alte ţări anunţă noi progrese,
În Å£ara mea, trăind un handicap,
La suprafaţă adevărul iese,
Să fie primul cel lovit în cap.
(GHEORGHE BÂLICI)
LAMENTAREA BÄ‚RBATULUI
Cum sufletul femeii este
Deschisă carte, pot să zic
Că o citesc, dar prind de veste
Că nu-nțeleg din ea nimic!
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
ÎNCORNORAÅ¢II
În luptă dreaptă, cerbul carpatin
De multe ori de coarne se desparte,
Dar nu mă dumiresc cum, din senin,
Ajung apoi bărbaţii să le poarte.
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
AVEÅ¢I CUVÎNTUL!
Dat fiind că sala-i mare
Şi ideile pătrund
Greu, vă rog, ceva mai tare…
Dacă tot vorbiţi din fund!
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
DOMNULE CARAGIALE...
Pe vremea aia tu puteai să zici
„EÅŸti bou, amice!”. Eu, ca rob al lefii,
Pe boi nu-i pot vorbi de rău şi nici
Relaţii amicale n-am cu şefii!
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
SURPRIZA
Era înaltă, suplă ÅŸi curată
Åži cum o fugărise pe câmpie,
Îi cam trecea prin gând că nu e fată...
Dar nici n-ar fi crezut... flăcău să fie!
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
MAIMUÅ¢A
Nemaiputându-se abÅ£ine
A coborât din vârf de pom
Åži s-a trezit că-i “om de bine”
Chiar înainte de-a fi om.
(VASILE LARCO)
ACCEPT
Atât mai spun ÅŸi-apoi conclud,
Căci eu, urcând pe-a vieÅ£ii treaptă,
Prefer un adevăr mai crud,
Decât minciuna bine coaptă!
(VASILE LARCO)
BLAZON
Vestitul Ştefan astăzi de trăia
Doar vin Cotnari în cupă ar avea,
Nici Păstorel, cu patima lui veche,
Precis că nu l-ar duce la ureche.
(VASILE LARCO)
CIOCOIUL NOU
Poartă-un lanţ masiv de aur
Pe grumazul de erou;
De departe zici că-i taur,
De aproape vezi că-i…BOU.
(ION DIVIZA)
DEMIÅžI DUPÄ‚ O VÂNÄ‚TOARE…
DOMNEASCÄ‚
Din vânători, noi, cum o-ntorci,
IeÅŸim cu pierderi foarte mari:
Rămâne codrul fără porci
Şi ţara fără demnitari.
(ION DIVIZA)
PUNERE ÎN EVIDENŢĂ
O monedă sau bancnotă –
Feminine-s de constaÅ£i –
Au cea mai înaltă cotă
Doar prin chipuri de bărbaţi.
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
IUBITA
Este bonus, supliment,
E o dulce ciocolată,
Necesar medicament
De pe lista de… coplată.
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
ADAM, DE CÂND CU
FRUCTUL OPRIT...
Privindu-i sânii voluptoÅŸi
Înghite-n sec ÅŸi doar atât,
Că a rămas de la strămoşi
Cu frica mărului din gât.
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
SECOND HAND
Vindem second-hand, din plin,
Haine, cremă de picioare,
Sticle-n care a fost vin
Şi vreo două, trei fecioare.
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
DRAGOSTE ÅžI DELICATESE
Antricot şi-un vin de clasă,
Cu draga mea am savurat!
N-a fost propriu zis o masă,
Lâng-o reclamă-am salivat...
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
BÄ‚RBAÅ¢I DISCRIMINAÅ¢I
Vreau o regulă, banală,
Ca la fete, va să zică,
Să rostim şi noi cu fală:
Că e mare când e mică!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SFAT
Recomandarea cred că-i bună
Åži pare-a fi de căpătâi:
De vrei ca să dezbraci o jună,
Va trebui s-o-mbraci întâi!
(MIHAI HAIVAS)
ATENÅ¢IONARE
Când ajungi la un partaj
Într-un mariaj ratat,
Dacă faci prea mult tapaj
RiÅŸti să fii pe loc…tapat!
(MIHAI HAIVAS)
CONSECINÈšE
E aproape o cutumă,
Fapt extrem de curios -
Doar când spun ceva în glumă
...Sunt luat în serios.
(AL. D. FUNDUIANU)
UNOR (ne)PRIETENI
Stau și mă crucesc mereu
De-ale lor simțiri meschine -
Le e rău, când îÈ›i e bine
Și li-i bine... când È›i-e rău!
(AL. D. FUNDUIANU)
DE LA AUTOBIOGRAFIE… LA C.V.
Tatăl meu e senator,
Mama, ÅŸi ea, procuror;
Din aşa părinţi de seamă
M-am născut ca… Åžef de vamă!
(NAE BRÄ‚DÄ‚Å¢EANU)
SONDAJ DE OPINIE
În politica Cea Mare
Percepută ca negoţ,
Dacă vrei să dai de-un hoţ
Iei unul…la întâmplare!
(NAE BRÄ‚DÄ‚Å¢EANU)
DE LA NOI
Nu v-aşteptaţi la lucruri mari
De la domnii cu osânză,
Au mai fost pe-aici Văcari
Åži n-au făcut nicio brânză.
(GIREL BARBU)
LA CHIRURGIE PLASTICÄ‚
Artista porno, MimiÅŸor,
Nu vrea măriri de botişor,
Ci înc-o gaură a ei…
Pe lângă celelalte trei!
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
E PRIMÄ‚VARÄ‚
Imagini de aliniament:
Astăzi, pe-ntinsele ogoare,
Se ară numai cu tractoare…
Fi`ndcă boii sunt în Parlament!
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
PÄ‚CATE
Deși, este o .... poruncă:
“Să îÈ›i iubeÈ™ti aproapele”,
Uneori, se-ntâmplă, încă,
Ea să-È›i întoarcă spatele.
(IOAN MAMAISCHE)
DILEMA MOLDOVENILOR
Aici și-acuma este cazul
Să-ncercăm și noi norocul:
Mai ieftinim oleacă gazul
Sau facem cu chitanțe focul?
(NICOLAE MEREACRE)
DE VORBÄ‚ CU UN PREOT
- DeÈ™i mă simt încă-n putere,
Nu am valută, n-am avere,
Dar n-am nici trecere la fete...
- Citește Biblia, băiete!
(NICOLAE MEREACRE)
ȚĂRANII ÎN LUPTA PENTRU EXISTENȚĂ
Văzând că au venit ridicol
Și viaÈ›a – criză ne-ntreruptă,
Au transformat terenu-agricol
În veritabil câmp de luptă.
(NICOLAE MEREACRE)
BOGAT ȘI SĂRAC
În necuprinsul Univers
Sunt și cutume mai bizare:
Bogatul papă strict din mers,
Iar cel sărac – din ce mai are.
(NICOLAE MEREACRE)
BECALI ÅžI CAMPIONATUL
FotbaliÅŸti de mare soi,
O echipă pe bani grei,
A scăpat de locul doi;
Gigi a ajuns pe...trei.
(DUMITRU BUJDOIU)
VINA ÅžI PEDEAPSA
Sac de box făcu-ntr-o moară,
De ziceai că o omoară ;
I s-a măcinat moralul,
Când a prins-o cu morarul.
(DUMITRU BUJDOIU)
BEÅ¢IVUL
(de la 1 Aprilie,
sticlele goale au valoare)
Un decret ce-mi place mie,
(E pe bune, nu nasoale ?!),
Am din pensie o mie,
Și trei mii din sticle goale.
(DUMITRU BUJDOIU)
IERI – CHITIC, AZI - Å¢IPÄ‚LÄ‚U
Când fura un irmilic,
Pus la zdup, tăcea chitic.
Pe-un prădat prins gabaritic,
Țipă că-i dosar politic.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
NUMAI NU PENTRU PROSTIME
Ordonanțe de urgență
Nu se dau, de observați,
Pentru sfânta inocență.
Pentru marii condamnați!
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
MINISTRUL DE INTERNE
BÄ‚TÂND ÅžAUA POLIÅ¢IEI RUTIERE
ÎnÈ›eleg că aveÈ›i grijă
Să nu-și rupă ștabii capul,
Dar când zboară câte-o schijă,
Eu sunt cel ce-nghite hapul.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
FEMEIA
Femeia, vorba ceea:
E o carte de citit.
Ca să-i desluşeşti ideea
O citeşti prin pipăit.
(ADRIAN TIMOFTE)
UNUI MARINAR
Marinarul e cu apa
Cum e ginerele cu soacra:
Apa pentru el e chin
Când o simte pusă-n vin.
(ADRIAN TIMOFTE)
APROPO DE DEMONSTRAÅ¢II
AÅŸa e de când zilele,
După cum se vede-n viaţă:
Când sunt tulburi apele
Gunoaiele ies în faţă!
(ADRIAN TIMOFTE)
ELECTORALÄ‚
La alegeri, unul “mare”
Vrea să fie-n cap de listă,
Însă dânsul habar n-are
Că numai prostul insistă!?...
(MAX OPAIÅ¢)
DEFINIÅ¢IE
Bordelu-i un stabiliment
Unde gaseşti, fara măsură,
Plăcere, dacă eşti potent,
Dar, evident, de la ...natură!...
(MAX OPAIÅ¢)
DECLARAÅ¢IE DE DRAGOSTE
Uneori, mai poţi vedea
Doi îndrăgostiÅ£i că-ÅŸi spun:
-Te iubesc,frumoasa mea!...
De PaÅŸte ÅŸi de Craciun!
(MAX OPAIÅ¢)
CONSTATARE
În bancuri ÅŸi în epigramă,
Umoru-i, uneori, divin,
Unii îl văd mai bine-n cramă,
Ascuns în... sticlele cu vin!
(MAX OPAIÅ¢)
MIE ÎNSUMI
Când îl priveÅŸti aÅŸa de chel,
Nu-i Cincinat, e Cincinel!
L-asculţi, şi zici atunci mirat:
Nu-i Cincinel, e Cincinat!
(CINCINAT PAVELESCU)
UNUI OM FÄ‚RÄ‚ MESERIE
Susţii mereu că Cincinat
Nu e poet, ci magistrat.
Dar bine-ar fi să lămureşti,
Amice, tu ce naiba eÅŸti?!
(CINCINAT PAVELESCU)
