O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Am citit volumul lui Sorin Finchelstein, “Covid 19, 2020 – Jurnal de front” (Toronto, 2020), şi sunt tot mai convins că istoria epigramei româneşti nu va fi completă fără referinţe la acest epigramist de factură psihologică. Dacă majoritatea epigramiştilor se regăsesc ba într-o relaţie bijectivă cu ei înşişi, ba în una cu societatea, la Sorin Finchelstein e bine să constatăm, adoptând o pistă filigranată, şi o relaţie cu Universul. Opera acestui epigramist scoate în evidenţă existenţa unui creator temperamental. Afirm aceasta fiindcă, după investigaţiile mele în câmpul textului, trei factori fundamentali pun bazele volumului în discuţie: emoţia creatoare, forţa pulsională şi rezonanţa. Factorii amintiţi, coborâtori dintr-un energetism finchelsteinian fără măsură, sunt repartizaţi pe primele şase capitol ale volumului: emotivitatea pentru “Origine nesănătoasă” şi “Jurnal de corona”, forţa pulsională pentru “Pandemia şi famelia” şi “Virus cultural-istoric”, lăsând pentru “Covidul e pur politic” şi “Corona şi cele sfinte” complicatul factor al rezonanţei. Şi nu sunt singurele. Într-o relaţie de complementaritate şi alţi factori auxiliari participă la valoarea textului: nervul ironic, creativitatea şi mijloacele intelectuale pe care le are autorul cu asupra de măsură. Peste toate cele enumerate, Sorin Finchelstein duce în spate şi un rucsat plin cu nostalgii după locurile natale. Şi fiindcă nostalgia e o problemă ce trebuie rezolvată, epigrama e o soluţie. Desele apelări la o onomastică românească, şi nu la una oarecare ci la una “consacrată”, (Tanţa, Dârlău, Veta, Văsie, Hagi, Văsălie, Marin etc.), la unele toponime sau la preluări de sintagme sau ritmuri din filonul popular, nu reprezintă numai o metodă de a găsi imediat rime, cât şi una de a uşura povara rucsacului de care vorbeam.
Dacă poezia, după cum spunea cineva, e “darul pe care ţi-l face cerul”, epigrama e darul pe care ţi-l face pămăntul în momentul în care îl simţi sub picioare. Orice intervenţie perturbatoare majoră, precum este Covid-ul, a devenit mereu subiect de literatură. Şi virusul momentului va fi un astfel de subiect. Cum romanele covidiene îşi vor face prezenţa mai târziu, prima care a ridicat mâna a fost epigrama. Sorin Finchelstein pune în lupta cu acest virus o emoţie normală, una adaptată la situaţia dată, care nu suportă mutaţii decât înspre registrul ironic: Cum s-a născut Corona: “Corona ăsta, ca idee, / E rodul minţii de femeie, / Având ca prim deziderat / Să-l ţină-acasă pe bărbat.”; Privind în oglindă: “O frizură odioasă, / Unde otova stau perii, / Asta pentru că frizerii / Nu lucrează de acasă.”; Discriminare: “Dacă ieşi afar din tindă / Şi te prind, te arestează; / Da’ Covidu’ cum colindă / Nici măcar nu-l amendează.”; Distanţarea la baschet: “Eu scundac şi el pivot…, / Dacă stau şi mă socot, / Distanţarea socială / Este practice vertical.”; Stratificare auto: “Am şi eu un biet Logan / Iar vecinu’ fain Merţan / Demonstrând o imorală / Distanţare socială.”; MAPN pe fază: “Ministerul alertat / A reacţionat rapid, / Şi din mers a-nfiinţat / Trupele anti-Covid.”; Covidul cartezian: “Venind ca invitat la Naşul, / Covidul nostrum, buclucaşul, / A spus, cu-n aer nihilist: / “Contaminez, deci clar exist!”; Abecedarul actualizat: “Inventariind rapid: / “Ana are mere”, / Petre are pere, / Iară Costeluş, Covid.”
Sorin Finchelstein face din Covid un personaj. Nu e unul scos pentru a pune în evidenţă o ficţiune, ci o realitate. El devine un personaj în acţiune, unul care îşi pune în practică perversitatea. Forţa pulsională a lui Sorin Finchelstein derivă din acribia cu care s-a aplecat asupra “personajului” său, nescăpându-i nimic din efectele acestuia asupra prezentului: Contestatară: “Cu-al Covidului strigoi, / Soacra s-a mutat la noi, / Distanţarea socială / Pentru ea fiind o boală.”; Boicot de izolare: “Carantina respectată, / Debaraua asortată… / Cine e să-mi facă vină / De mai dau pe la vecină?”; Distanţarea socială: “Este o distanţare care, / Pur legal, se situează / Între prima separare / Şi divorţul ce urmează.”; Separare fără divorţ: “Stând la ţară-n izolare, / Iară soaţa la oraş, / Eu mă lupt c-o ţuică tare…, / Ea şi-a luat un chiriaş.”; De doi bani speranţă…: “După ce se află leac / La pandemicul dalac, / Sper că vine amnistia / La trăitul cu soţia.”; Hei, raţa…: “Raţa trece Dunărea / Cu răţoii după ea”; / Măcăit n-auzi de loc, / Măştile stand ferm pe cioc.”; O nouă invazie barbară?: “De la Nistru, pân-la Tisa, / Tot românu’ plânsu-mi-s-a” / Că musteşte toată zona / De Covid şi de Corona.”
În altă ordine de idei, epigramele lui Sorin Finchelstein se supun şi efectului psihologic de rezonanţă, ca formă de acţiune asupra cititorului. Plin de trecutul său, autorul îşi ordonează prezentul prin patru versuri cu poantă. Conştient sau nu, Sorin Finchelstein are o flexibilitate a spiritului care îl face adaptabil la lumea cu care intră în contact: Sărind o generaţie: “Cu Covidul cel zălud, / Stau acum la izolare, / Cum a stat şi tata mare…, / Gherla, Sighet şi Aiud.”; Alegeri libere: “De politică scârbit, / Cum l-a urne m-au silit, / Greu e să decid partidul…, / Sau Corona sau Covidul!”; Aspiraţii electorale: “Cu BAC-ul chinezesc la bază, / Covidul, chiar de candidează, / Nicicum n-ajunge în Senat, / Că prea e alfabetizat.”; Procesul etapei: “Meci cu miză pe maidan: / Ieri, Covidul din Wuhan / A bătut, ba chiar la scor, / Încălzirea lu’ Al Gore.”; Botez pe stil nou: “Ioan, de astăzi mai trăia – / Ca Sfânt şi ca Botezător - / Iordanul mintenaş seca, / Şi îl umplea la loc cu clor.”
Volumul acesta tratează cu ironie viaţa ca zonă de prizonierat, aflată în ghearele Covidului. El nu trebuie citit doar din perspectiva tehnicilor epigramei ci şi din cele ale psihologiei. Înţelesul epigramelor lui Sorin Finchelstein îl descoperim nu numai la suprafaţa facilă a ironiei, ci intrând şi în mecanismele gândirii sale. Altfel spus, apelând şi la tehnicile filigranării.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
AVATAR POLITIC
Vechea lege, pot să jur,
Fost-a ca o piază rea:
Teoretic, aur pur,
Practic, însă…tinichea. (VASILE LARCO)
PROVERBIALĂ
Paie-n cap eu mi-am aprins
Cu o vorbă din popor:
Hoţul care nu e prins
N-o s-ajungă cerşetor! (VASILE LARCO)
BILANŢ CONJUGAL
Meditează în tăcere
Soţul prins în alt regret:
Că de-atâtea luni de miere,
Are, iată…diabet! (VASILE LARCO)
INVOLUȚIE
Ca-njurătura proferată
Să pară mult mai rafinată,
A „renăscut” acum pamfletul
Ferind de neplăceri poetul.(MIHAI HAIVAS)
COMODITATE
Românului îi este greu
De treabă,-ndată, să se-apuce;
Iar de lăsat, constați mereu,
Că iute-o face și... se duce.(MIHAI HAIVAS)
IDILICĂ
Adesea, frâu liber dând firii,
Uzând de minciuni și mizerii,
Transfugi permanenți ai iubirii
Sunt, fără-ndoial,-adulterii.(MIHAI HAIVAS)
3 IANUARIE – ZIUA SOMNULUI
Chiar de somnul e firesc
Şi-i al lenei blând ecou,
Eu la șapte mă trezesc,
Doar de drag s-adorm din nou.(GRIGORE COTUL)
21 IANUARIE – ZIUA INTERNAȚIONALĂ A ÎMBRĂȚIȘĂRILOR:
Simțul măsurii
Eu știu că vrei să dau uitării
Iubirea ta, c-un kil de vin,
Dar azi, de ziua-mbrățișării,
Un kil îmi pare cam puțin. (GRIGORE COTUL)
DEPUTATUL
E-un om politic foarte mare,
Ce abordează peste tot
Probleme multe, arzătoare,
De care chiar îl doare-n cot! (ION DIVIZA)
EVA
A încălcat un jurământ
Şi raiul l-a pierdut, eternul,
Dar nu e bai, căci pe pământ
S-a revanşat, creând infernul! (ION DIVIZA)
POETUL(după Pascal)
Printre mâncăi ce huzuresc sub soare,
Căci nu-i umbreşte gândul sau cuvântul,
Poetul e o trestie gânditoare;
Adică e flămând de-l bate vântul.(ION DIVIZA)
OENOLOGULUI CONSTANTIN PROFIR
Am băut ceva pahare
Dar deşi privesc saşiu
Mai pot face-o constatare
Bun e vinul „profiriu”. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
ASTRONOMICĂ
Spaţiul este nesfârşit,
Şirul numerelor pare
Timpul este infinit
Ş-ungurii la guvernare. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNUI AUTOR DE CĂRŢI PROASTE
Volumul, după ce-l citeşti
Găseşti soluţia concretă:
E tocmai bun să-l foloseşti
La vremi de criză-n ...toaletă. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
CÂNTECUL CHEFLIULUI
Azi am băut din nou vârtos
Şi chiar de nu m-ajută nime’,
De mă ridic cumva de los,
Voi fi din nou la înălţime!.. (GHEORGHE BÂLICI)
TĂRIA DE CARACTER
(observaţie bahică)
Părtaşă celor ce s-aburcă,
Spre culmi orânduite-n cer,
Tăria-ncetişor se urcă
Întâi şi-ntâi la caracter… (GHEORGHE BÂLICI)
BAHICĂ
Beau deseori cam mult şi-avan,
Iar uneori mai puţintel,
Numai de două ori pe an:
Până la Paşti şi după el… (GHEORGHE BÂLICI)
NOROC CU SĂLCUŢAN...
La Buzău plecând mai an,
Precaut, mi-am tras galoşi,
Că-mi spusese Sălcuţan
De vulcanii noroioşi. (SORIN FINCHELSTEIN)
ÎMI AMINTESC
Pe la vulcani m-am dus şi eu,
Trecui mai mult în joacă,
Erau nervoşi precum un leu...
Ziceai că sunt...Şoşoacă! (GEORGICĂ MANOLE)
CU ŞOŞOACĂ PE TOLOACĂ
Cum văd c-o bagi aici pe-a lu’ Şoşoacă –
O recunosc fireşte după moacă –
S-ar zice că, pe buzoianul plaur,
Vulcanii noroioşi secretă AUR. (SORIN FINCHELSTEIN)
AROGANŢĂ
La cât e de bogat și-n stare
Nu cred să aibă el vreo vină;
Că are iaht, nu-i de mirare
Dar să și-l țină în piscină?!... (GHEORGHE GURĂU)
PRIETENIE
Ți-o spune răspicat bibicul,
Nu e motiv să îi porți ură,
O mână ce ți-o-întinde-amicul
E-un început de-înjurătură! (GHEORGHE GURĂU)
LA GHIŞEU
Nu vei fi tratat cu stimă
Când vii ca un hăbăuc,
Vei comite-o mare crimă
De nu dai un mic ciubuc. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
PLANUL B
Vor opozanţii-n disperare,
Văzând prin vot că nu se poate,
S-acceadă iar la guvernare…
Chiar şi pe uşile din spate! (VALENTIN DAVID)
MASOCHISM
E poate vinovat genomul,
Dar singur între mamifere,
Se vede limpede, doar omul
Îşi poartă lanţul cu plăcere! (VALENTIN DAVID)
CINE-A PUS AGENTU-N DRUM
De-un politest de pe capotă
Ce se ţinea de ştergătoare,
Mult mai târziu luă el notă,
Dar şi doi ani cu suspendare. (VASILE MANOLE)
MARTORU “CINSTIT”
Să fiu sigur de success
I-am turnat paharul plin,
Că mi-I martor la process
Şi-adevărul e în vin. (VASILE MANOLE)
CONFUZIE
Când mi-a spus că e fecioară
Am avut aşa un trac,
Nu ştiusem bunăoară
Că-i un semn…din Zodiac! (GEORGE EFTIMIE)
LA VÂRSTA A TREIA
Vinul dragostei i-mbată
Şi aveau colecţie,
Dar din cât a fost odată
N-a rămas…de-o frecţie! (GEORGE EFTIMIE)
TURNUL BABEL
Eu şoptesc în româneşte,
Odraslele englezeşte,
Soaţa ţipă păsăreşte
Soacra, cum se nimereşte! (GIREL BARBU)
CALAMITĂŢI
Seceta de astă vară
Afectează-ntreaga ţară,
Însă paguba cea mare
Vine tot din guvernare. (GIREL BARBU)
SOLIDARITATE FAMILIALĂ
Simt că mă ia cu călduri,
De covid, sau poate… nu!
Dar cu ochii pe facturi,
Văd că simţi călduri şi tu! (MAX OPAIŢ)
ÎN AŞTEPTAREA SPORULUI PIERDUT
Se pare că „Guvernul meu”,
Făcut pe nu ştiu ce criterii,
Ia azi decizii foarte greu,
Că n-are frâiele puterii! (MAX OPAIŢ)
UNUI PENSIONAR
Invoci mereu puterea legii,
Dar cei mai mulţi, rămaşi pe drumuri,,
Nu au atâtea privilegii…
Au unul singur…stau pe gânduri! (MAX OPAIŢ)
NECONCORDANŢĂ
(Apel către epigramişti)
Epigrame, cine scrie,
Aşteaptă, că nu-i uşor,
Să primească-n pandemie,
Spor de poante şi umor! (MAX OPAIŢ)
DREPTATE, E?
S-au cunoscut de tinerei,
Dar timpu-a răvășit dreptatea,
Că El student e-n anul trei
Iar Ea… elevă-n luna șaptea! (GHEORGHE GURĂU)
PREA MULȚI ȘACALI ÎN DELTĂ, (ZIARELE)
Or fi-n Deltă mulți șacali,
Dar, și-ntre aleși mulți penali;
Pe primii îi împușcăm,
P-ăștilalți îi tot votăm. ( DUMITRU BUJDOIU )
FOTBALUL ROMÂNESC E LA...PĂMÂNT
Gigi, Burleanu, ce soartă,
Să faci din fotbal o pleașcă;
Mai bine ziceau ca Teașcă :
“Ai, n-ai mingea, tragi la poartă!” (DUMITRU BUJDOIU)
SFAT FOCUSAT PENTRU BOLNAVI
Spun arafații că-i groasă :
“Vă dor amigdalele?
Evitați spitalele;
Ce, n-aveți sobe pe-acasă?” (DUMITRU BUJDOIU)
A GUVERNA CU PICIOARELE
După cum sunt habarniști,
Și-și pasează neglijența,
Vina și incompetența,
Pot deveni...fotbaliști. (DUMITRU BUJDOIU)
EXPLICAȚIE
- Al meu dispare ca hoțul,
- Eu știu mereu unde-i soțul;
- Cum afli, ești FBI-ană?
- Ai uitat că sunt vădană? (DUMITRU BUJDOIU)
COVIDISMUL ŞI COVINTERNUL
Comunismu-a eșuat,
Covidismu-a progresat,
El creând, prin Resetare,
Un Om Nou și-o Lume care
Covinternu-i ține-n gheare. (NICOLAE MĂTCAŞ)
OSCARUL ŞI CORECTITUDINEA POLITICĂ
Nu mai pupi tu azi Oscarul,
De ești alb, european,
N-ai în film smoliți cu carul,
Vreun minoritar grăsan... (NICOLAE MĂTCAŞ)
A ÎNNEBUNIT LUMEA
Hongweibing -ii timpurilor noastre
Pun la index tot ce-a scris Shakespeare,
Îl dau jos de sus, de printre astre,
Demodat la sex, la rasă, otuzbir. (NICOLAE MĂTCAŞ)
PRIN NOI ÎNŞINE?
Cu Osman sau cu Emelea,
Cu Michel sau Marianna,
Unchiul Săm - bietul Pepelea
S-a crezut un Oho Yama. (NICOLAE MĂTCAŞ)
LIBERALIZARE CARE BATE LA BUZUNARE
Furnizori de energie,
Specialiști buni la hâtrie,
N-au remediat căldura:
Ne-au supra'ncărcat factura. (LERU CICOARE)
PATROANE DE BORDELURI SE VOR ÎN PARLAMENT
Tinerii din țări latine
Cică vor senzații tari.
Dar noi n-ávem ciccioline
Care sunt parlamentari? (LERU CICOARE)
DE CE ÎN TIMPUL INCENDIILOR
MARII SPACIALIŞTI AU LUAT APĂ-N
Cum să-i crezi pe pesediști
Că au splendizi specialiști,
Când chiar în fieful lor
Pacienții ard și mor?! (LERU CICOARE)
CINE LUCREAZĂ ŞI CINE BENEFICIAZĂ?
Controlorii silvici - hăituiți,
Paznicii pădurii - omorâți.
ONG-ul de conveniență
Încă-n fașă - premiu d'excelență?! (LERU CICOARE)
PACIENŢI TRANSFERAŢI PESTE HOTARE
NU DOAR CU ARSURI, CI ŞI CU BACTERII
Medic din Charleroi:
„Hai că-s arși ca o purcea,
Dar murdari ca un colun...
N-aveți apă și săpun?!” (LERU CICOARE)
AGENŢIA PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORULUI
NU POARTĂ NICI O VINĂ
Ni se vinde-n instituții apă chioară
Drept dezinfectant anti-COVID.
Controlorii noștri, trași pe sfoară,
Ne îndeamnă: „Sigur: e valid!” (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SPORURI NOI ŞI-NTEMEIATE
Sporuri de calculator,
Confidențialitate,
Pentru hemoroizi spor,
Spor de gheb ce-ți crește-n spate... (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SPORURI - DA, PERFORMANŢE - CA MAI BA
Melcul, calm, întrece trenul,
Lumea stă-n vagon scrumbie.
Ceferiștii cheamă plenul:
Ei vor sporuri la simbrie.(NICOLAE CRIHĂNEANU)
TRAI, NENEACĂ-N PARLAMENT
Zice-o gură fără jenă
Că au sporuri de antenă,
De chirii, de stres, uzură,
Deplasări, dame de tură... (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CINE INFLAMEAZĂ MULŢIMEA,
DACĂ NU PREMIERUL?
Recunoști că-s sporuri nesimțite
La salarii, iar, nemeritate.
Fierb, în străzi, mulțimi nemulțumite,
Dar le ții, pe vechi, tot neschimbate. (NICOLAE CRIHĂNEANU)