O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Născut pe 2 noiembrie 1872 în BucureÅŸti (după Wikipedia), în timp ce după alÅ£ii s-a născut pe 20 octombrie 1872 la RisipiÅ£i, azi Milcovul (Jud. Vrancea), Cincinat Pavelescu este fiul inginerului Ion Pavelescu ÅŸi al Paulinei, născută BucÅŸan. Intră în literatură cu versuri, ca mai târziu, în 1927, să i se acorde Premiul NaÅ£ional de Poezie. Frecventează asiduu cenaclul „Literatorul” al lui Macedonski. Scrie teatru, traduce din literatura franceză, intră în redacÅ£ia unor reviste ca prim-redactor. În 1908 devine primul preÅŸedinte al Societăţii Scriitorilor Români. DeÅŸi a scris epigrame încă din tinereÅ£e, scoate primul volum abia în 1925, când împlinea 53 de ani. Volumul se intitula simplu, „Epigrame”. Va fi reeditat în 1966 în format „carte de buzunar”, ediÅ£ie îngrijită de Tudor Măinescu: „Epigrame” ( „Editura Tineretului”, BucureÅŸti, 1966). O revistă care promovează cultura naÅ£ională („Matricea Românească” din 17 noiembrie 2019), aduce un elogiu lui Cincinat Pavelescu, printre altele considerându-l „un trubadur risipitor”, „scriitor de geniu”, „inadaptat ÅŸi ascuÅ£it la limbă ÅŸi la minte”.
Cincinat Pavelescu a fost absolvent de drept. Fiind un „inadaptat ÅŸi ascuÅ£it la limbă ÅŸi la minte”, adică având sânge de epigramist, nu i s-au aprobat repetatele cereri de a fi judecător în BucureÅŸti. Lungul periplu prin Å£ară ca judecător sau procuror a fost inventariat de Tudor Măinescu în volumul amintit: „La vârsta de 27 de ani, în 1899, a fost numit judecător al ocolului Marginea, judeÅ£ul Râmnicu Sărat. În cariera lui de magistrat, Cincinat Pavelescu a fost transferat în mai multe locuri, ca să zic aÅŸa, mărginaÅŸe, urmând parcă un destin impus de primul său post din comuna Marginea. A fost magistrat la Brăila (1901), la Corabia, în fostul judeÅ£ RomanaÅ£i, pe urmă tocmai la tribunalul NeamÅ£, unde a stat doi ani, după care a fost numit judecător la Râmnicu Sărat. De aici a fost mutat la judecătoria Snagov, ÅŸi de acolo la Slănic-Prahova. În 1908 la Sinaia, apoi la Fundeni, FrunzăreÅŸti-Ilfov. În 1911 la tribunalul din ConstanÅ£a, apoi din nou la Sinaia, până când, în octombrie 1917, a fost considerat demisionat din magistratură. După Primul Război Mondial a fost din nou numit la Cluj, la Oradea Mare ÅŸi la BraÅŸov, ultimul său popas”. Tudor Măinescu e convins că în BucureÅŸti n-a putut ajunge nefiind ocrotit de niciun om politic. Dar ce om politic ocroteÅŸte epigramistul? Tudor Măinescu mai identifică o cauză: „Cincinat nu era magistrat slab. Avea însă ceva în plus: ERA POET. Vedea lucrurile oarecum altfel decât le vedeau ceilalÅ£i, ÅŸi pe deasupra legilor de aspră exploatare de atunci, strecura un umanism, o înÅ£elegere largă ÅŸi iubitoare. Ca procuror, nu o dată a pus concluzii de achitare. Această inimă de poet, cum am spus, nu i se putea ierta..”
Invitat de Liviu Rebreanu să Å£ină în faÅ£a membrilor Societăţii Scriitorilor Români un discurs cu tema „Ce este o epigramă ÅŸi cum se face?”, a rămas celebră următoarea frază intrată în componenÅ£a intervenÅ£iei respective: „Epigrama e ca un copil. Se face mult mai lesne decât se poate explica în detaliu cum s-a făcut”. Un stil bazat pe o ironie din care nu lipseÅŸte sarcasmul, juristul din el simte nevoia ca volumul să debuteze cu câteva versuri prin care pledează pentru propriul interes ÅŸi al epigramei: Pro domo: „N-am pretenÅ£ia deÅŸartă / Că în goana-acestor rime, / Am închis idei sublime / De revoltă ÅŸi de artă! // Dar ca armă-m contra vieÅ£ei / Åži ca brici contra prostiei, / ’NălÅ£ai râsul tinereÅ£ei / Åži tristeÅ£ea ironiei...”.
EdiÅ£iei din 1925, Cincinat Pavelescu îi ataÅŸează o prefaţă de 10-15 rânduri în care referirile la epigramă abundă în expresii plastice. Tonul ironic din epigrame este înlocuit de timbrul mansuet specific poeziilor sale: „Să nu se mire deloc prietenii mei că m-am hotărât să public aceste epigrame. Flori libere, răsărite în vântul capricios al vieÅ£ii mele odată statornicite ÅŸi astăzi risipite pe drumuri, nu credeam c-o să fiu silit să le strâng în buchete ÅŸi să le întind trecătorilor. Ele creÅŸteau sălbatice în grădina unui castel, astăzi părăsit ÅŸi ruinat de năvala războiului. Castelanul ospitalier de odinioară e nevoit să rătăcească stingher prin colÅ£urile parcului părăginit ÅŸi să culeagă florile împrăştiate pretutindeni, să-ÅŸi zgârie mâinile smulgându-le din bălăriile înalte ÅŸi grase, pentru ca din preÅ£ul acestor mănunchiuri însângerate să-ÅŸi ridice iar turnul năruit, în care păstra cu sfinÅ£enie portretele părinÅ£ilor, cărÅ£ile rare, relicvele copilăriei, nimicurile scumpe – toată comoara de poezie ÅŸi de amintire a unei vieÅ£i închinate frumosului.”
Apoi urmează epigramele, gloanÅ£e polemice trimise personalităţilor vremii: Iorga, Minulescu, Haralamb Lecca, A. de Hertz, Ion Adam, Octav Lecca, Åžt. O. Iosif, Nigrim, Delavrancea, Victor Eftimiu, Caragiale, Gherea, Take Ionescu ÅŸi alÅ£ii: Succesele profesorului N. Iorga în străinătate: „Sorbona-ar vrea ca să-l reÅ£ie, / MiniÅŸtri-n cale-i se prostern… / Dar Iorga vrea supremaÅ£ie, / Nu la Paris, ci în guvern!; Marelui Caragiale, pe când era berar: „Iancu Luca Caragiale / ÎÅ£i dă berea cu măsură, / Face ÅŸi literatură… / Însă nu face parale!; Lui Delavrancea: „Când s-a jucat „Hagi-Tudose”, / Åži publicul s-a molipsit, / Căci la aplauze cu Barbu / A fost zgârcit!”; Lui Gherea: De Gherea – spirit analitic / Spunea HaÅŸdeu cam pătimaÅŸ: / „BirtaÅŸii spun că este critic, / Iar criticii, că e birtaÅŸ!”.
Duhul blândeÅ£ii este eliminat ÅŸi când este vorba de colegii scriitori ÅŸi de confraÅ£ii juriÅŸti. Volumul abundă în epigrame dedicate acestora: Unui scriitor avid de nemurire: „Uitând că gloria e fum, / Imprimi volum după volum! / Dar timpul crud, pe nesimÅ£ite, / Cum le primeÅŸte le ÅŸi-nghite!”; Unui confrate indiscret: „Amândoi avem o boală / Åži-am căzut victima ei: / Eu, chelia naturală, / Tu, chelia de idei!”; Unui judecător irascibil: „Al meu spirit mă va scoate / Din magistratură. Poate! / Dar mirarea-i: cum pe tine / Tocmai lipsa-i te menÅ£ine!”.
Până la urmă de ce e un mare epigramist Cincinat Pavelescu? Fiindcă obligă cititorul să descopere seriosul ascuns în spatele umorului ÅŸi pentru că face din epigramă o atitudine artistică. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
MÄ‚RINIMIE
Lasă-mi, Doamne, şi duşmani,
Nu-I lua pe toţi cu apa,
Dă-mi putere peste ani
Să le pot săpa eu groapa! (VASILE LARCO)
PARVENIRE
Oricând eu astăzi, dar ÅŸi mâine,
Un sfat aÅŸ da românului sărac:
Să nu aÅŸtepte-un colt de pâine
Dela acei ce-au dat de cozonac! (VASILE LARCO)
PARAFRAZÄ‚
“Din bucăţica mea de pâine
Eu am hrănit un om ÅŸi-un câine”,
M-ajută câinele cum poate,
Iar omul “muÅŸcă” pe la spate! (VASILE LARCO)
ÎNDEMN EROTIC
Aproapele iubește-ți mult,
Ne-ndeamnă un slogan ocult,
Dar spun zicale româneÈ™ti
Și-apropiata s-o iubești. (MIHAI HAIVAS)
UN VIS ÎNDEPÄ‚RTAT
Am vrea grădina țării plină,
Dar soarta , încă, ne desparte:
Ești și aproape și departe
Tu, Basarabie vecină! (MIHAI HAIVAS)
OPINIE CATEGORICÄ‚
Nu vreau să le cânt în strună
Celor ce-s cu mintea „plată”:
Spun că ruda cea mai bună
Este, clar, cea-ndepărtată! (MIHAI HAIVAS)
20 MARTIE – ZIUA INTERNAÅ¢IONALÄ‚
A FERICIRII (Fericirea vine din lucruri mărunte)
Eu nu reţin să fi trait
O stare magică, divină,
Să egaleze ce-am simţit
Atunci când am găsit făină. (GRIGORE COTUL)
27 MARTIE – ZIUA MONDIALÄ‚ A TEATRULUI
(Început de stagiune)
După lunga ei migrenă,
Roluri noi au exersat,
Repetând aceeaÅŸi scenă
Până ce-au căzut din pat. (GRIGORE COTUL)
UNEI CARIERISTE ÎN POLITICÄ‚
Să urce-n viaţă simplu treapta,
Se-mbracă-ntruna şic, la modă
Åži-o Å£ine pururi într-o odă:
O dă în stânga ÅŸi în dreapta… (PETRU-IOAN GÂRDA)
OCUPAÅ¢IE NEPOTRIVITÄ‚
Vin „condeie” – nu puÅ£ine –
Să ne vândă carte, nouă:
Cred c-ar fi cu mult mai bine
De s-ar apuca de ouă. (PETRU-IOAN GÂRDA)
REPLICÄ‚ DOMNULUI P.- I. G.
Şi odată apucate
Cele ouă de mirean,
Cu grăbire separate,
Fără milă, de ciocan. (SORIN FINCHELSTEIN)
EDUCAÅ¢IE SEXUALÄ‚
Ion cu Leana se vorbi
Să se vadă seara-m vie;
Ce să-i facă fetei ştie,
C-a văzut pe-un DVD. (SORIN FINCHELSTEIN)
ELECTORATUL NOSTRU
Trăiesc în lumea toată proÅŸti de soi,
Atâta doar că-n viaÅ£a lor întreagă
N-ajung conducători ca pe la noi,
Că nu-s pe-acolo proÅŸti ca să-I aleagă! (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI PARLAMENTAR NEASCULTÄ‚TOR
Părinţii lui, cei care-au fost,
Îl învăţau – Să nu fii prost!
Eu, auzindu-l des, constat
Că dânsul nu i-a ascultat… (GHEORGHE BÂLICI)
AGRONOMUL
Ţăranul ăsta – cum se ÅŸtie –
E harnic, dar conservator,
Ia sapa-n mâini cu-aÅŸa mândrie
De parc-ar fi calculator! (ION DIVIZA)
ARHEOLOGUL
E unul care sapă ne’ncetat
Ca să obţină doar un doctorat,
Iar cutezând să-È™i sape vreun confrate
Devine negreÅŸit o somitate. (ION DIVIZA)
ASTRONAUTUL
E-un rătăcit prin galaxie,
Pe unde n-au pătruns nici magii;
Cel de se-ntoarce la soţie,
Doar când îÅŸi termină... posmagii.(ION DIVIZA)
EFECTELE SUGHIÅ¢ULUI
Amicul meu ce sughița
A fost chemat la DNA,
Acum când dă să îl apuce...
Se sperie și-și face cruce! (GEORGE EFTIMIE)
DE PAȘTE
Așteptăm cu nerăbdare
Paștele ce va să vină,
Cu berbeci la guvernare
Și jandarmi ce-aduc lumină! (GEORGE EFTIMIE)
DIFERENÅ¢E
Vaccinuri sunt și la tarabă
Sau poți să cumperi de pe net,
Dar primele ucid în grabă
Iar celelalte mai încet. (GEORGE EFTIMIE)
LA VÂNÄ‚TOARE DE PÄ‚SÄ‚RI
Tot pândind noi la becaÅ£e
Am băut câte-un rachiu,
Sticle, trei, de rubiniu
Şi apoi am dat la raţe.(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
LA BALUL VÂNÄ‚TORILOR
Cârnăciori ÅŸi răcituri,
Spată friptă de vânat,
Au fost şi afumături,
De-aia m-am şi afumat. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
EVA LA 60 DE ANI
De şarpe-am fost ademenită
Şi recunosc, m-a răsfăţat,
Dar azi nu intru în păcat
Doar pentr-o râmă pricăjită!(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
PERIODICITATE
Să o spunem pe cea dreaptă:
Chiar de e flămând, sărac,
Neamul nostru se deşteaptă
Doar o dată …la un veac! (VALENTIN DAVID)
FÄ‚RÄ‚ FORMÄ‚
La demnitarii proÅŸti, obezi,
Precum berbecii la proţap,
Nici bust nu poţi să le sculptezi,
Căci e ştiut că nu au cap! (VALENTIN DAVID)
TURISM RURAL
Trec pe deal ciopoarele,
Behăie cârlanii;
Lui îi plac mioarele,
Dumneaei ciobanii! (GIREL BARBU)
LA BÄ‚TRÂNEÅ¢E
Are opt feciori cuminţi,
Şi toţi opt, oameni cu şcoală.
Însă grijă de părinÅ£i,
Are-o soră medicală. (GIREL BARBU)
CUM A FÄ‚CUT UN MILIARDAR
PRIMUL MILION
Munca i-a fost răsplătită
După ce-a deschis cu bine,
Cu o cheie potrivită,
Primul lanţ de magazine. (VASILE MANOLE)
CROITORUL DE DAMÄ‚
Iată că un zurbagiu
Mare croitor de fuste,
Fie cloÅŸ sau fie-nguste,
A ajuns un fustangiu. (VASILE MANOLE)
DERMATOLOGUL
Medic bun, ce s-a ajuns
Prin eforturi, nu vă spui;
Doar atât, nefiind uns
Azi e vai de pielea lui! (GHEORGHE GURÄ‚U)
EPIDEMIOLOGUL
Vin „mascaÈ›ii” prin spitale
Să te vindece de toate;
Dau la viruÈ™i, dau ocoale…
Dacă tu nu dai din coate!... (GHEORGHE GURĂU)
FTIZIOLOGUL
După nume pare grec,
Marchidan – trăgând la foale;
El tratează de „înec”
Fumători, plămâni furnale! (GHEORGHE GURÄ‚U)
IARĂȘI CARANTINĂ
Iarăși luni de stat în casă;
Totuși mie nu prea-mi pasă,
Că nu s-a golit bărdaca,
Și ieri am schimbat dădaca. (DUMITRU BUJDOIU)
SE ÎNTORC ROMÂNAȘII
Revin românii de-afară,
Să lucreze-n muma țară;
Însă revin È™i borfaÈ™ii,
Cerșetori, curve, ocnașii. (DUMITRU BUJDOIU)
ISABEL ALLENDE : “CE VREM NOI, FEMEILE?”
Titlu pentru impotenți ?
N-am citit cartea, băieți,
Dar răspundem: suntem fleți?,
Știm toÈ›i ce È™i cât mai vreÈ›i. (DUMITRU BUJDOIU)
O SUGESTIE PENTRU NATO
Vă dăm o idee bună:
Duce-ți albine pe lună;
Nopțile-ar fi o plăcere,
S-avem toți lună de miere. (DUMITRU BUJDOIU)
TELEFONUL ȘI NEVESTELE
Îl admir pe Graham Bell,
Fii’ncă asta-a vrut È™i el
Cu ideea-i genială:
Mai scăpăm de cicăleală. (DUMITRU BUJDOIU)
UNUI DEPUTAT AUR I-A FOST
INTERZISÄ‚ INTRAREA ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Expulzat ca un spion
Din imperiul lui Dodon,
Pasăre să fii nandú,
Că È™i Sandu-È›i spune: „Nu!” (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
ANTICIPARE SUSPECTÄ‚
Firmele de-mpachetare,
Cât or fi de ocultiste,
Cum știau de infestare
Înainte să existe? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
FEÅ¢ELE VIRUSULUI
Conform spusei limbăreţe
Omu-ar fi cu două fețe.
SARS-CoV-2 poa' să exulte:
El le are mult mai multe! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
VIRUSUL ARE CE ARE NUMAI CU VÂRSTA A TREIA?
Cică, -n cizmă* nu-i rapace
Pentru c-au murit bătrânii.
La noi nu se dau și pace:
Nu mor caii când vor câinii! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
*Cizma sau Lo Stivale (it.) - nume popular pentru Peninsula Italică sau Italia.
REACÅ¢II ADVERSE LA VACCINURI
Lumea caută, zevzeca,
Dungi de slană într-un kaizer:
Ieri mai multe la Zeneca,
Azi - la BioNTech Pfizer. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
CÄ‚ EÅžTI SPÂN SAU EÅžTI HAPSÂN
Ce nu È™tie omul spân:
Virusul e glonț pe țeavă.
Nu cauÈ›i cu el gâlceavă,
Că eÈ™ti tânăr sau bătrân. (LERU CICOARE)
LA NOI TE-A FERIT-A SFÂNTUL
VIP-uri s-au băgat să-ncapă
Fără rând la vaccinare.
Șefii au intrat la apă.
Nu la noi. Peste hotare. (LERU CICOARE)
STATISTICA, NU OMUL CONCRET
Omul, geniu sau talent,
În statistici e procent.
Moare la o mie unul?
Cei salvați sunt cu duiumul. (LERU CICOARE)
MARE RISC PENTRU MEDICI
Exersezi contra COVID
Scheme noi de tratament?
Vezi să nu fii pus la zid
Ori în jílav plasament. (LERU CICOARE)
CUM SE INVIDIAZÄ‚ MEDICII ÎNTRE EI
Cum văd un coleg-minune
Deviind de la standard,
De nu-l pun la zid anume,
Tot îl pun: măcar la gard. (LERU CICOARE)
AÅžA-I ROMÂNUL
Lot de vaccin - în alte pieÈ›i
Oprit, e bun în Èšara-mamă:
Românul are È™apte vieÈ›i
În pieptu-i falnic de aramă! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
CINE CAUTÄ‚ GÄ‚SEÅžTE
Trei decenii lumea-i cată
Și nu dă de teroriști,
Când premierul, ferm, pe dată:
„Iată-i! 'S-antivacciniÈ™ti!” (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
GÂNDIRE OBTUZÄ‚
Cum?! Nu ești placă turnantă?!
N-ai păreri ca dânsul?! RiÈ™ti
Să faci parte integrantă
Dintr-un grup de teroriști. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNII – ÎN VIRAJ, ALÅ¢II – ÎN PICAJ
Cum vor toți, din alianță,
Funcții de conducere,
Le concep prin ordonanță.
Restul - prin reducere. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
FIERBE DEVA
Apă caldă n-au, căldură,
Scot, devénii, foc pe gură:
„Nu puteÈ›i salva Mintía*,
Darămite România!” (NICFOLAE CRIHÄ‚NEANU)
*Mintia - termocentrală neasigurată cu cărbune.
OMAGIU
Remarcabil publicist,
Elitist, (puţini ca el),
Cel mai bun epigramist,
Semna simplu: PÄ‚STOREL! (MAX OPAIÅ¢)
AVERTISMENT
Politica-i cameleon
Ce-şi schimbă permanent culoarea,
Åži mulÅ£i ce-o fac…la unison,
Când intră-n „horă”…pierd onoarea! (MAX OPAIÅ¢)
STRATEGIE
Noi constatăm an după an,
Că toţi aleşii, vrei nu vrei,
Nu se mai luptă pe ciolan,
Ci…se mănâncă între ei! (MAX OPAIÅ¢)
POLITICIENILOR
Acum sunt lucrurile clare,
E drept, n-avem agricultură,
Avem o durere mai mare:
Calamitatea din…cultură! (MAX OPAIÅ¢)
LA GHIȘEU
Nu vei fi tratat cu stimă
Când vii ca un hăbăuc,
Vei comite-o mare crimă
De nu dai un mic ciubuc. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
SUSPICIUNE
Mă înconjoară cu gesturi plăcute,
Traiul mi-l face vibrant.
Oare aceste dovezi de virtute
N-ascund cumva un amant? (GHEORGHE I. GHEORGHE)
LA LUAREA UNEI HOTÄ‚RÂRI
Închid ochii, inspir adânc,
Evit să mă doară ţeasta,
Gândesc profund, idei „mănânc”
Åži fac ce mi-a zis nevasta. (GHEORGHE I. GHEORGHE)