O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Public această ediÅ£ie pe 28 februarie. Încă un pas mic ÅŸi e 1 martie, ziua de naÅŸtere a poetului ÅŸi epigramistului Al. D. Funduianu. Pe un ton categoric mi-a spus să nu scriu nimic despre el. DeÅŸi mi-a fost greu să mă abÅ£in, anul acesta i-am respectat dorinÅ£a. Åži ca să-mi dea de lucru mi-a pus în faţă trei întrebări.
LA MULÅ¢I ANI, SANDU!
Al. D. Funduianu: Într-o publicaÈ›ie botoșăneană de actualitate (nu ”spui” care, să nu-i fac publicitate), am propus È™i am realizat rubrica, de catrene È™i epigrame, ”7... pe săptămână”.
Cu toate că m-am bucurat de tot sprijinul conducerii publicaÈ›iei, nu am reuÈ™it să È›in pasul / ritmul decât vreo... 67 de săptămâni, după care am abandonat.
”Loc de dat cu... epigrama!”, o rubrică incomparabil mai complexă a ajuns, graÈ›ie priceperii È™i efortului tău, la numărul 134, dublul lui 67.
Felicitări È™i... la cât mai multe reuÈ™ite în continuare!
- Cum ai reușit / cum reușești? Cum / cine / ce te mobilizează?
Georgică Manole: Mă mobilizează momentele de graÅ£ie pe care mi le oferă epigramele. Când citesc o carte cu astfel de creaÅ£ii eu trec dincolo de cele trei mari condiÅ£ii necesare (ÅŸi suficiente, cum ar zice Mihai Haivas), ale unei epigrame, pentru că ele sunt obligatorii: prozodia (ritm, rimă, măsură, accent), mecanismul epigramatic ÅŸi poanta. Epigrama este ÅŸi altceva. Ea este ÅŸi starea de cuvânt a incongruenÅ£elor vieÅ£ii. Este pasărea de aur a literaturii umoristice care se lasă când vrea ea pe umărul epigramistului, impulsionându-l să înlăture pericolele de subumanizare a celor din jurul său. Eu percep epigrama ca pe un strigăt pe care cei vizaÅ£i se prefac abil că nu-l aud. Am citit câteva mii de epigrame, am cărÅ£ile primilor epigramiÅŸti, ÅŸi am constatat că ele vin ÅŸi dinspre perspective sociologice, psihologice ÅŸi filozofice, dând măsura timpului în care au fost scrise. Tonurile ÅŸi subiectele epigramelor scrise în interbelic sunt diferite de cele scrise în ceauÅŸism care, la rândul lor, se deosebesc de cele scrise în perioada postrevoluÅ£ionară. AÅŸ zice că epigrama desluÅŸeÅŸte misterul răului timpului în care a fost scrisă. Undeva mă întrebam, privind dincolo de definiÅ£iile pe care le dau creatorii epigramei, la drept vorbind ÅŸi cele mai reuÅŸite, ce mai este epigrama? Printr-o viziune atitudinală, ea rămâne un mic peÅŸtiÅŸor de aur care înoată în marele ocean al literaturii, un fir de aur rătăcit prin puzderia nisipoasă a marelui deÅŸert ideatic. În altă parte spuneam că este imposibil ca să nu observăm prezenÅ£a în lumea românească a vectorului epigramă, ceea ce face ca această creaÅ£ie să devină o armă intelectuală de temut. În ultima perioadă a început să fie ÅŸi un mod de revoltă împotriva culturii politice actuale, a caracterelor umane, a tarelor societăţii.
Mai sunt mobilizat ÅŸi de faptul că vreau să mă pun la punct cu identitatea, temperamentul ÅŸi cultura românilor. Recomand ÅŸi altora ca surse de informare nu doar istoricii, antropologii, sociologii, stiliÅŸtii sau psihologii neamului nostru. Neapărat să citim ÅŸi cărÅ£ile epigramiÅŸtilor care nu trebuie privite numai din perspectiva corectitudinii prozodice ÅŸi a incisivităţii poantei, care oricum sunt obligatorii, ci ÅŸi după cum, în ansamblul lor, devin o veritabilă analiză a acestui prezent românesc numit „veÅŸnică tranziÅ£ie”. Mă mai mobilizează ÅŸi delăsarea epigramiÅŸtilor botoşăneni care nu sunt în stare să se organizeze într-un cenaclu / cerc / asociaÅ£ie.
Al. D. Funduianu: Scriitori È™i epigramiÈ™ti din È›ară, ba chiar È™i din diaspora, îÈ›i apreciază - public - reuÈ™itele, îÈ›i trimit cărÈ›i È™i colaborează constant, cu valoroase creaÈ›ii, la rubrica ta.
Fiecare nouă serie de epigrame este precedată de un comentariu, un interviu sau o prezentare (cronică, recenzie) de carte, ceea ce presupune pe lângă pricepere È™i un apreciabil efort de documentare, de analiză / sinteză, redactare etc.
- Se vor risipi / vor rămâne în online, care va fi, până la urmă, soarta acestora?
Georgică Manole: Analizele se bazează pe niÅŸte credinÅ£e ale mele privind epigramistul. L-am considerat mereu ca fiind o „dronă” a timpului său care survolează lumea cu scopul de a-i identifica inadvertenÅ£ele sociale, morale sau de domeniul esteticului. Apoi este relevantă pentru mine relaÅ£ia dintre cele două elemente ale dipolului ironie – umor. Scopenhauer este unul din cei care explică deosebirile dintre ironie ÅŸi umor, realizând un fel de joc între două cuvinte: “seriozitate” ÅŸi “poantă”. Ironia ar fi poanta ascunsă în spatele seriozităţii, cam aÅŸa cum se întâmplă la Stelică Romaniuc, Mihai Haivas, Grigore Cotul, Mihai Cornaci, Al. D. Funduianu, Ionel Bejenaru, Gheorghe Bâlici, Gheorghe Bălăceanu, Valentin David sau Max OpaiÅ£. Umorul ar fi seriozitatea pitită în spatele poantei, cum întâlnim la Vasile Larco, Petru-Ioan Gârda, Mihai Batog-Bujeniţă, Vasile Manole, Nae Brădăţeanu, Gheorghe Gurău, Gheorghe Hreapcă, Mihai SălcuÅ£an, Sorin Finchelstein, Ion Diviza sau George Eftimie. VreÅ£i să vă puneÅ£i la punct cu identitatea, temperamentul ÅŸi cultura românilor? Atunci nu luaÅ£i ca surse de informare doar istoricii, antropologii, sociologii, stiliÅŸtii sau psihologii neamului nostru.. Rubrica pe care o Å£in are, după cum ai observant, o astfel de secvenţă a radiografierii prezentului susÅ£inută permanent de Nicolae MătcaÅŸ, Leru Cicoare, Nicolae Crihăneanu sau Dumitru Bujdoiu. Nu am nicio explicaÅ£ie (sau poate am una, dar o Å£in pentru mine!) de ce botoşănenii locali nu prea trimit epigrame la rubrica mea. Primesc însă foarte multe de la botoşănenii stabiliÅ£i în Å£ară ÅŸi de la nebotoşăneni, cărora le mulÅ£umesc pentru aceasta ÅŸi, iată, am ajuns la ediÅ£ia 134. MulÅ£i îmi trimit cărÅ£ile lor despre care scriu cu o plăcere deosebită. Analizele mele, după cum ai observant ÅŸi tu cândva, au ca bază disciplinele auxiliare, accentul punându-l pe demersul sociologic. Rămân la ideea că epigramele trebuie scrise ÅŸi pentru oameni nu numai pentru a arăta cât de meÅŸteÅŸugit folosim rimele, pentru a participa la concursuri sau pentru a ne exacerba EUL care, la un epigramist, oricând o poate lua razna (ÅŸtiu câÅ£iva astfel de epigramiÅŸti!). Primesc de la ei, dar ÅŸi de la neepigramiÅŸti, multe semnale încurajatoare. Redau aici pe ultimele două: 1. „Bunul meu prieten botoşănean – deci concetăţeanul meu geografic ÅŸi literar – distinsul profesor-epigramist Georgică Manole publică pi Åžtirili di la Botşăni o exegeză rafinată ÅŸi exhaustivă a volumului meu „Epigrame Incendiare”. Prin această „deszidire” (termen pe care îl împrumut de la domnia sa) măgulitoare, meÅŸterul Manole dovedeÅŸte că nu-mi poartă pică pentru înÅ£epăturile epigramistice pe care i le administrez cu o perseverenţă Å£ânţărească.” (Sorin Finchelstein, 8 februarie 2021); 2. “Am văzut abia acum recenzia cărÈ›ii mele de la Humanitas, pe care aÈ›i avut bunăvoinÈ›a s-o scrieÈ›i pentru È™tiri.botosani.ro È™i È›in să vă mulÈ›umesc. Cred că aÈ›i găsit un unghi de prezentare judicios. Mă bucur că n-aÈ›i aÈ›ipit citind volumul. Cu cele mai bune gânduri, Cristian Preda.” (21 februarie 2021). Scriu despre epigrame ÅŸi epigramiÅŸti pentru că aceste patru versuri sunt o vioiciune a spiritului, o victorie a minÅ£ii, aÅŸa cum este ÅŸi poezia. Unii pun multă delicateÅ£e ÅŸi-ÅŸi conduc creaÅ£iile spre tonuri madrigaliene, alÅ£ii sunt constatatori. Foarte mulÅ£i sunt oameni de atitudine, unii scriu din perspectivă psihologică, alÅ£ii din perspectivă sociologică, câÅ£iva sunt freudieni, unii pentru a-ÅŸi pune în evidenţă sinele etc. Toate punctele mele de vedere (comentarii, recenzii, cronici etc.) îÅŸi vor găsi locul, anul acesta, într-un volum intitulat „Cu, de, la, în, pe, prin, sub, către, contra…cărÅ£ilor epigramiÅŸtilor”.
Al. D. Funduianu: Am consemnat plusurile, dar care sunt - dacă sunt - mâhnirile tale, legate de această rubrică dedicată epigramei È™i epigramiÈ™tilor?
Georgică Manole: Mai întâi o bucurie. Nu ÅŸtiu cum a aranjat Dumnezeu lucrurile, dar BotoÅŸaniul a dat ÅŸi pe unul dintre cei mai mari epigramiÅŸti ai neamului românesc, Păstorel Teodoreanu. El vine de undeva din umorul exprimat ÅŸi prin epigrame de botoşănenii Mihai Eminescu, Artur Enăşescu, Dimitrie Iov sau chiar Ion Pribeagu care, la rândul lor, se trag din umorul ÅŸi comicul poporului din care s-au ivit. Nici existenÅ£a lui Păstorel Teodoreanu nu a fost în zadar, ea a motivat o pleiadă de botoşăneni activi ÅŸi astăzi în domeniul epigramei ÅŸi care duc această perlă a umorului românesc pe culmile perfecÅ£iunii: Vasile Larco, Mihai Haivas, Stelică Romaniuc, Al. D. Funduianu, Gheorghe Hreapcă, Dorel Mihai Gaftoneanu, Dumitru Monacu, Sorin Finchelstein, Dionisie Vitcu,Mihai Cornaci, Nae Brădăţeanu, Ioan Mamaische ÅŸi alÅ£ii. Apoi câteva întristări. Una ar fi aceea care, după cum am mai spus, vine dinspre delăsarea epigramiÅŸtilor botoşăneni de a nu fi în stare să se organizeze într-un cenaclu / cerc după exemplul altor mari oraÅŸe pline de cultură. Alta ar fi cea privind lăsarea în anonimat a revistei “Lama de… râs”, o revistă de umor a botoşănenilor. Ca alternativă am inventat “Loc de dat cu…epigrama” cu sprijinul Stiri.Botosani.ro ÅŸI al distinÅŸilor oameni de cultură Florentina Toniţă ÅŸI Tudor Cărare. Rubrica aceasta este actul meu de iubire faţă de epigramă ÅŸi de creatorii ei. Fiind, alături de poezie, o inedită experienţă de creaÅ£ie, personal am definit epigrama apelând la două ingrediente principale: poezia ÅŸi sociologia. Mai am o mâhnire care te vizează. De aceea cred că rubrica ta din “Actualitatea Botoşăneană”, intitulată “7…pe săptămână” ar trebui reluată de la numărul la care a rămas, 67. (discuÅ£ie provocată de Al. D. Funduianu).
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
APROPO DE ROMANIZAREA DACILOR
Gîndeau profund sorbindu-ÅŸi vinul dacii:
Naivi mai sunt de chiar se cred stăpîni;
Ne-au dus la ei şi n-au habar săracii,
La cîÅ£i romani făcut-am noi români! (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
EPIGRAMIÅžTII ÅžI UNIUNEA SCRIITORILOR
Au mintea brici, spirituali, decenţi
Şi despre mulţi din ei se poate spune
Că-s MARI şi ca valoare, EXCELENŢI...
De-aceea nici nu-ncap în Uniune! (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
PROSTUL PRIVEÅžTE ÎN OGLINDÄ‚
Lovit la cap, se lămureşte
Că nu-i cucui, cum vrea să pară
Şi zice tare, bărbăteşte:
Precis că mintea-mi dă pe-afară! (VASILE LARCO)
PERSEVERENŢĂ
Că viaţa-I grea, de lipsuri plină,
Sunt permanent pe strada mare,
Nici de Crăciun eu n-am hodină…
Zicea un hoţ de buzunare. (VASILE LARCO)
TABIET DE 1 MARTIE
Cum sunt un soț iubit și dulce,
La somn, pe soață, mi-o petrec
Și-o mângâi tandru să se culce,
Să pot să-nghit un demisec! (GRIGORE COTUL)
DE 1 MARTIE (cu premeditare)
Să-și facă traiul mai ușor,
Consideră de bun augur
Să-mi pună-n piept un mărțișor
Și-n jurul gâtului un È™nur. (GRIGORE COTUL)
ELIBERATORUL RUS
Spunând că ne-a eliberat,
De-al său tupeu și azi mă mir,
Căci el, murind, mi-a ocupat
Åži locul de la cimitir. (ION DIVIZA)
PROFESOARA NONCONFORMISTÄ‚
Cu ardoarea tinereţii,
Fără mofturi şi obsesii,
Ea predă la şcoala vieţii
Cea mai veche din profesii. (ION DIVIZA)
VINUL DE FETEASCÄ‚
Nu-i Fetească, e-o fecioară
Cu parfum din cupa florii;
Hai s-o bem, că apă chioară
Beau la masă numai chiorii!(ION DIVIZA)
UNUI EPIGRAMIST INFATUAT
Strălucirea-ţi este naşă
Iar sori apun când tu apari
Genial ai fost din faşă
Căci doar cu tine te compari. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
POTENŢĂ LA 70 DE ANI
Mi-am luat pastile de potenţă
Şi-acum chiar mă chinuie
De mă-ntreb cu inocenţă:
La ce oare-mi trebuie? (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
REPROÅž
Ţuică, vinuri şi piftie,
Sărmăluţe-n foi de viţă
Ce păcat, la sindrofie,
Că n-aveaţi şi bujeniţă. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
EPIGRAMISTULUI MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN DIN BUZÄ‚U,
AUTORUL CÄ‚RÅ¢II “VESELA TRISTEÅ¢E”
TristeÅ£ea-i veselă oricând
În România, drag pământ,
Iar în Moldova comunistă
Chiar veselia este tristă… (GHEORGHE BÂLICI)
LUI ION DIVIZA, CARE ÅžI-A UITAT PÄ‚LÄ‚RIA
ÎN TRENUL DE RÂMNICU VÂLCEA
S-a pierdut într-o clipită,
Însă dubii nu încap:
Pălăria-i fericită
C-a scăpat de-aÅŸa un cap… (GHEORGHE BÂLICI)
HARURILE IUBITEI
Eu n-am cuvinte potrivite
Åži nici talentul literar,
Să cânt mirobolantul har
Cu care tu întinzi clătite. (SORIN FINCHELSTEIN)
TASE LUCRÄ‚ LA VOCABULAR
M-a boscorodit nevasta…,
Cică n-am…fi-de-li-ta-te;
N-auzii eu vorba asta
La niciuna dintre toate! (SORIN FINCHELSTEIN)
MIORITICÄ‚ CU PARTAJ
CiobănaÅŸ cu un tăpÅŸan de oi –
FercheÅŸ foc cu Å£undră ÅŸi cu ÅŸorÅ£ –
Legea te cam lasă fără oi,
Dacă ciobăniţa dă divorţ. (SORIN FINCHELSTEIN)
ÎN RÂNDUL LUMII
Era amicul meu un om cu carte,
Åži-acum se crede foarte vertical,
C-a reuşit de-un timp şi el să poarte
Ca guvernanÅ£ii…ochelari de cal! (GEORGE EFTIMIE)
MĂSURI DE URGENŢĂ
Cum ţara merge prost ca mai-nainte
Un cap de neamţ au pus ca preşedinte,
Că ÅŸi românii-au fost pe metereze
Dar tot n-au reuÅŸit…s-o demoleze! (GEORGE EFTIMIE)
ANESTEZISTUL
E-un subiect în „fa” diez,
Știu că vă interesează,
Eu doar v-anesteziez…
AlÈ›ii-n schimb vă „operează”!(GHEORGHE GURÄ‚U)
BACTEOROLOGUL
Medic bun, făcând de toate,
Cum ar fi, la o adică
Te tratează, din păcate
Azi e prins cu… una „mică”! (GHEORGHE GURÄ‚U)
CARDIOLOGUL
A-învățat cum se tratează
Inimi, cum se-aplică-o grefă;
Iar acum experimentează
Pe o asistentă șefă! (GHEORGHE GURĂU)
APEL UMANITAR
Doamnelor de vârsta-a treia,
Dacă nu aveţi ce face,
Noi vă dăm acum ideea:
Mai lăsaţi bărbaţii-n pace. (VASILE MANOLE)
MATRIARHATUL
„Tânăr ÅŸi neliniÅŸtit”
A căzut la datorie,
Ca orice bărbat iubit,
Simplu, prin căsătorie. (VASILE MANOLE)
SECRETUL SUCCESULUI
Noua epocă de aur
Ne propune-un senator
Plin de forţă, un centaur…
Mixt de om cu râmător! (VALENTIN DAVID)
DURA LEX
Magistraţii, plini de şagă,
Au în pat idei ghiduÅŸe:
El, discret, la ochi o leagă,
Ea, de braţe, cu cătuşe! (VALENTIN DAVID)
VOR ÎNGHEÅ¢A SALARIILE
După lunile în care
Am tremurat fiecare,
Astăzi vin cu un scenariu:
Vor să-ngheÅ£e ÅŸi salariu’. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
DEZILUZIE
Ne intră frigul iar în oase
Åži lucrurile curg ÅŸuvoi
C-avem puţine grade-n case
Åži mult mai multe printre noi. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
REPROFILARE
Fost-a Nina turnătoare,
Acum s-a reprofilat;
De trei luni e Å£esătoare…
Å¢ese intrigi la Palat. (GIREL BARBU)
GENEZÄ‚
La început pe pământ
A fost singur un cuvânt
Åži-a durat, atât, tăcerea,
Până s-a ivit muierea. (GIREL BARBU)
UNUI PROF DE MATE
Încercând mai multe scheme,
Cred că-i bine să consulţi,
Exerciţii şi probleme
Din reviste de…adulÅ£i! (MAX OPAIÅ¢)
CLASEI POLITICE
La şedinţe-n Parlament,
Nu cele pe-agricultură,
Se remarcă permanent
Golurile din… cultură! (MAX OPAIÅ¢)
UNEI DANSATOARE
Dansând în club, sub reflectoare,
Dorea să ne arate nouă
Că are totul la picioare…
Păcat însă, c-avea doar…două! (MAX OPAIÅ¢)
REPETABILA POVARÄ‚
Au trecut anii în care
Speranţe nu erau deloc;
Acum, fie-mi cu iertare,
Reinventăm…”LA BELLE EPOQUE”*!? (MAX OPAIÅ¢)
(*A se citi “LABELE POC”!)
DE DRAGOBETE
Ne-am distrat de Dragobete,
Vreo cinzeci flăcăi și fete,
La un bar; antren, pupici,
Și...amenzi, de la calici. (DUMITRU BUJDOIU)
IMNUL ALEȘILOR
Vine, vine primăvara,
Sărăcește toată țara;
Mai sunt niște bogății,
Hai să le șutim mafii! (DUMITRU BUJDOIU)
TEL AVIV : VACCINĂRI ȘI-N BARURI (Ziarele)
Deși ar părea bizar
Să te vaccinezi în bar,
E mișto, nu simți durere,
Bei un whisky, razi o bere...(DUMITRU BUJDOIU)
BLONDA VREA COMPLIMENTE
Într-o seară, la terasă,
I-am servit o mică farsă:
- Ești execrabil de frumoasă!,
(Mi-a zâmbit afectuoasă). (DUMITRU BUJDOIU)
INDIAN TRÄ‚IND C-O VACÄ‚ (Ziarele)
A luat-o de nevastă,
Pedepsit de-ai săi edili;
MulÈ›i români dau de năpastă,
Și fără-a fi zoofili. (DUMITRU BUJDOIU)
ZADARNICÄ‚ INVIDIE
Avem gaze-n Marea Neagră,
Ne râvnesc capra vecinii,
Unii sufăr de podagră...
Doar că le dețin străinii.(NICOLAE MĂTCAŞ)
LA DISCUTAREA BUGETULUI
Cresc din pix ca utopíi
Alocații de copii.
Hâtră,-o doică prinde cursa:
„Dar de ce nu dau È™i sursa?” (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
JANDARMII NU ÅžTIU ÅžAPTE
N-am uitat cum ne-au gazat,
Ne-au închis în beci sau hrubă.
Tot ei astăzi i-au băgat
Și pe poliÈ›iÈ™ti în dubă. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
INCIDENTUL DE LA „MARIUS NASTA”
Cum apare-un licăr pal,
Le găsim loc în spital.
La ce, dar, mai e utilă
Unitatea cea mobílă? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
URA DE SINE A ALBILOR DIN SUA
Ca să-È™i conserve-autonomia de gândire,
Persecutată de nazism și comunism,
Elitele-n SUA-și cătau ieșire,
Dar albii de aici - în ce seism? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
RESTRICÅ¢IILE ÎI NEMULÅ¢UMEÅžTE PE NEMÅ¢I
Lăudând concetățenii
Complianți, doamna de fier
A-nțeles: prin șiretenii
Nu poți face-o bortă-n cer. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
OARE CE NU POT ÎMPÄ‚RÅ¢I?
Ce-o fi-având pe botiÈ™or
Că-l ia-n furci ex-primărița?
O fi bun el, Nicușor,
Dar e bună și vulpița... (NICOLAE CRIHĂNEANU)
MOMIRE A CLIENÅ¢ILOR LA ENERGIE
ELECTRICÄ‚ NECONCURENÅ¢IALÄ‚
Orice liberalizare
Vine, știm, c-un preț mai mare.
ANRE, dară, natural,
Ne-a-ntins laÈ›'-universal. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
CEL MAI MARE DREPT CÂÅžTIGAT
Ce nu are lumea mare,
Acest drept SUA îl are:
Ne-ngrădita exprimare.
CâÈ›i ar vrea a-l suprimare! (LERU CICOARE)
CEA MAI MARE AMENINÅ¢ARE
PENTRU NOUA ADMINISTRAÅ¢IE
De istóv e principal
Terorismul mondial.
Pentru noul Oloférn
Cel mai grav e cel intern. (LERU CICOARE)
UN NOU MOD DE A FUGI DE RÄ‚SPUNDERE
Nu-și deleagă doar primarii
Altor obligațiile.
Și miniștrii-și iau, mai-marii,
Numai licitațiile. (LERU CICOARE)
CÄ‚, DE CÂND CU PANDEMIA,
NU MAI ÅžTIM NIMIC DE GRIPÄ‚
S-a retras prin ce mister
Vechea gripă de la noi?
A fugit c-un dromader
De frica lui SARS-CoV-2. (LERU CICOARE)