O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Public această ediţie pe 28 februarie. Încă un pas mic şi e 1 martie, ziua de naştere a poetului şi epigramistului Al. D. Funduianu. Pe un ton categoric mi-a spus să nu scriu nimic despre el. Deşi mi-a fost greu să mă abţin, anul acesta i-am respectat dorinţa. Şi ca să-mi dea de lucru mi-a pus în faţă trei întrebări.
LA MULŢI ANI, SANDU!
Al. D. Funduianu: Într-o publicație botoșăneană de actualitate (nu ”spui” care, să nu-i fac publicitate), am propus și am realizat rubrica, de catrene și epigrame, ”7... pe săptămână”.
Cu toate că m-am bucurat de tot sprijinul conducerii publicației, nu am reușit să țin pasul / ritmul decât vreo... 67 de săptămâni, după care am abandonat.
”Loc de dat cu... epigrama!”, o rubrică incomparabil mai complexă a ajuns, grație priceperii și efortului tău, la numărul 134, dublul lui 67.
Felicitări și... la cât mai multe reușite în continuare!
- Cum ai reușit / cum reușești? Cum / cine / ce te mobilizează?
Georgică Manole: Mă mobilizează momentele de graţie pe care mi le oferă epigramele. Când citesc o carte cu astfel de creaţii eu trec dincolo de cele trei mari condiţii necesare (şi suficiente, cum ar zice Mihai Haivas), ale unei epigrame, pentru că ele sunt obligatorii: prozodia (ritm, rimă, măsură, accent), mecanismul epigramatic şi poanta. Epigrama este şi altceva. Ea este şi starea de cuvânt a incongruenţelor vieţii. Este pasărea de aur a literaturii umoristice care se lasă când vrea ea pe umărul epigramistului, impulsionându-l să înlăture pericolele de subumanizare a celor din jurul său. Eu percep epigrama ca pe un strigăt pe care cei vizaţi se prefac abil că nu-l aud. Am citit câteva mii de epigrame, am cărţile primilor epigramişti, şi am constatat că ele vin şi dinspre perspective sociologice, psihologice şi filozofice, dând măsura timpului în care au fost scrise. Tonurile şi subiectele epigramelor scrise în interbelic sunt diferite de cele scrise în ceauşism care, la rândul lor, se deosebesc de cele scrise în perioada postrevoluţionară. Aş zice că epigrama desluşeşte misterul răului timpului în care a fost scrisă. Undeva mă întrebam, privind dincolo de definiţiile pe care le dau creatorii epigramei, la drept vorbind şi cele mai reuşite, ce mai este epigrama? Printr-o viziune atitudinală, ea rămâne un mic peştişor de aur care înoată în marele ocean al literaturii, un fir de aur rătăcit prin puzderia nisipoasă a marelui deşert ideatic. În altă parte spuneam că este imposibil ca să nu observăm prezenţa în lumea românească a vectorului epigramă, ceea ce face ca această creaţie să devină o armă intelectuală de temut. În ultima perioadă a început să fie şi un mod de revoltă împotriva culturii politice actuale, a caracterelor umane, a tarelor societăţii.
Mai sunt mobilizat şi de faptul că vreau să mă pun la punct cu identitatea, temperamentul şi cultura românilor. Recomand şi altora ca surse de informare nu doar istoricii, antropologii, sociologii, stiliştii sau psihologii neamului nostru. Neapărat să citim şi cărţile epigramiştilor care nu trebuie privite numai din perspectiva corectitudinii prozodice şi a incisivităţii poantei, care oricum sunt obligatorii, ci şi după cum, în ansamblul lor, devin o veritabilă analiză a acestui prezent românesc numit „veşnică tranziţie”. Mă mai mobilizează şi delăsarea epigramiştilor botoşăneni care nu sunt în stare să se organizeze într-un cenaclu / cerc / asociaţie.
Al. D. Funduianu: Scriitori și epigramiști din țară, ba chiar și din diaspora, îți apreciază - public - reușitele, îți trimit cărți și colaborează constant, cu valoroase creații, la rubrica ta.
Fiecare nouă serie de epigrame este precedată de un comentariu, un interviu sau o prezentare (cronică, recenzie) de carte, ceea ce presupune pe lângă pricepere și un apreciabil efort de documentare, de analiză / sinteză, redactare etc.
- Se vor risipi / vor rămâne în online, care va fi, până la urmă, soarta acestora?
Georgică Manole: Analizele se bazează pe nişte credinţe ale mele privind epigramistul. L-am considerat mereu ca fiind o „dronă” a timpului său care survolează lumea cu scopul de a-i identifica inadvertenţele sociale, morale sau de domeniul esteticului. Apoi este relevantă pentru mine relaţia dintre cele două elemente ale dipolului ironie – umor. Scopenhauer este unul din cei care explică deosebirile dintre ironie şi umor, realizând un fel de joc între două cuvinte: “seriozitate” şi “poantă”. Ironia ar fi poanta ascunsă în spatele seriozităţii, cam aşa cum se întâmplă la Stelică Romaniuc, Mihai Haivas, Grigore Cotul, Mihai Cornaci, Al. D. Funduianu, Ionel Bejenaru, Gheorghe Bâlici, Gheorghe Bălăceanu, Valentin David sau Max Opaiţ. Umorul ar fi seriozitatea pitită în spatele poantei, cum întâlnim la Vasile Larco, Petru-Ioan Gârda, Mihai Batog-Bujeniţă, Vasile Manole, Nae Brădăţeanu, Gheorghe Gurău, Gheorghe Hreapcă, Mihai Sălcuţan, Sorin Finchelstein, Ion Diviza sau George Eftimie. Vreţi să vă puneţi la punct cu identitatea, temperamentul şi cultura românilor? Atunci nu luaţi ca surse de informare doar istoricii, antropologii, sociologii, stiliştii sau psihologii neamului nostru.. Rubrica pe care o ţin are, după cum ai observant, o astfel de secvenţă a radiografierii prezentului susţinută permanent de Nicolae Mătcaş, Leru Cicoare, Nicolae Crihăneanu sau Dumitru Bujdoiu. Nu am nicio explicaţie (sau poate am una, dar o ţin pentru mine!) de ce botoşănenii locali nu prea trimit epigrame la rubrica mea. Primesc însă foarte multe de la botoşănenii stabiliţi în ţară şi de la nebotoşăneni, cărora le mulţumesc pentru aceasta şi, iată, am ajuns la ediţia 134. Mulţi îmi trimit cărţile lor despre care scriu cu o plăcere deosebită. Analizele mele, după cum ai observant şi tu cândva, au ca bază disciplinele auxiliare, accentul punându-l pe demersul sociologic. Rămân la ideea că epigramele trebuie scrise şi pentru oameni nu numai pentru a arăta cât de meşteşugit folosim rimele, pentru a participa la concursuri sau pentru a ne exacerba EUL care, la un epigramist, oricând o poate lua razna (ştiu câţiva astfel de epigramişti!). Primesc de la ei, dar şi de la neepigramişti, multe semnale încurajatoare. Redau aici pe ultimele două: 1. „Bunul meu prieten botoşănean – deci concetăţeanul meu geografic şi literar – distinsul profesor-epigramist Georgică Manole publică pi Ştirili di la Botşăni o exegeză rafinată şi exhaustivă a volumului meu „Epigrame Incendiare”. Prin această „deszidire” (termen pe care îl împrumut de la domnia sa) măgulitoare, meşterul Manole dovedeşte că nu-mi poartă pică pentru înţepăturile epigramistice pe care i le administrez cu o perseverenţă ţânţărească.” (Sorin Finchelstein, 8 februarie 2021); 2. “Am văzut abia acum recenzia cărții mele de la Humanitas, pe care ați avut bunăvoința s-o scrieți pentru știri.botosani.ro și țin să vă mulțumesc. Cred că ați găsit un unghi de prezentare judicios. Mă bucur că n-ați ațipit citind volumul. Cu cele mai bune gânduri, Cristian Preda.” (21 februarie 2021). Scriu despre epigrame şi epigramişti pentru că aceste patru versuri sunt o vioiciune a spiritului, o victorie a minţii, aşa cum este şi poezia. Unii pun multă delicateţe şi-şi conduc creaţiile spre tonuri madrigaliene, alţii sunt constatatori. Foarte mulţi sunt oameni de atitudine, unii scriu din perspectivă psihologică, alţii din perspectivă sociologică, câţiva sunt freudieni, unii pentru a-şi pune în evidenţă sinele etc. Toate punctele mele de vedere (comentarii, recenzii, cronici etc.) îşi vor găsi locul, anul acesta, într-un volum intitulat „Cu, de, la, în, pe, prin, sub, către, contra…cărţilor epigramiştilor”.
Al. D. Funduianu: Am consemnat plusurile, dar care sunt - dacă sunt - mâhnirile tale, legate de această rubrică dedicată epigramei și epigramiștilor?
Georgică Manole: Mai întâi o bucurie. Nu ştiu cum a aranjat Dumnezeu lucrurile, dar Botoşaniul a dat şi pe unul dintre cei mai mari epigramişti ai neamului românesc, Păstorel Teodoreanu. El vine de undeva din umorul exprimat şi prin epigrame de botoşănenii Mihai Eminescu, Artur Enăşescu, Dimitrie Iov sau chiar Ion Pribeagu care, la rândul lor, se trag din umorul şi comicul poporului din care s-au ivit. Nici existenţa lui Păstorel Teodoreanu nu a fost în zadar, ea a motivat o pleiadă de botoşăneni activi şi astăzi în domeniul epigramei şi care duc această perlă a umorului românesc pe culmile perfecţiunii: Vasile Larco, Mihai Haivas, Stelică Romaniuc, Al. D. Funduianu, Gheorghe Hreapcă, Dorel Mihai Gaftoneanu, Dumitru Monacu, Sorin Finchelstein, Dionisie Vitcu,Mihai Cornaci, Nae Brădăţeanu, Ioan Mamaische şi alţii. Apoi câteva întristări. Una ar fi aceea care, după cum am mai spus, vine dinspre delăsarea epigramiştilor botoşăneni de a nu fi în stare să se organizeze într-un cenaclu / cerc după exemplul altor mari oraşe pline de cultură. Alta ar fi cea privind lăsarea în anonimat a revistei “Lama de… râs”, o revistă de umor a botoşănenilor. Ca alternativă am inventat “Loc de dat cu…epigrama” cu sprijinul Stiri.Botosani.ro şI al distinşilor oameni de cultură Florentina Toniţă şI Tudor Cărare. Rubrica aceasta este actul meu de iubire faţă de epigramă şi de creatorii ei. Fiind, alături de poezie, o inedită experienţă de creaţie, personal am definit epigrama apelând la două ingrediente principale: poezia şi sociologia. Mai am o mâhnire care te vizează. De aceea cred că rubrica ta din “Actualitatea Botoşăneană”, intitulată “7…pe săptămână” ar trebui reluată de la numărul la care a rămas, 67. (discuţie provocată de Al. D. Funduianu).
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
APROPO DE ROMANIZAREA DACILOR
Gîndeau profund sorbindu-şi vinul dacii:
Naivi mai sunt de chiar se cred stăpîni;
Ne-au dus la ei şi n-au habar săracii,
La cîţi romani făcut-am noi români! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
EPIGRAMIŞTII ŞI UNIUNEA SCRIITORILOR
Au mintea brici, spirituali, decenţi
Şi despre mulţi din ei se poate spune
Că-s MARI şi ca valoare, EXCELENŢI...
De-aceea nici nu-ncap în Uniune! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
PROSTUL PRIVEŞTE ÎN OGLINDĂ
Lovit la cap, se lămureşte
Că nu-i cucui, cum vrea să pară
Şi zice tare, bărbăteşte:
Precis că mintea-mi dă pe-afară! (VASILE LARCO)
PERSEVERENŢĂ
Că viaţa-I grea, de lipsuri plină,
Sunt permanent pe strada mare,
Nici de Crăciun eu n-am hodină…
Zicea un hoţ de buzunare. (VASILE LARCO)
TABIET DE 1 MARTIE
Cum sunt un soț iubit și dulce,
La somn, pe soață, mi-o petrec
Și-o mângâi tandru să se culce,
Să pot să-nghit un demisec! (GRIGORE COTUL)
DE 1 MARTIE (cu premeditare)
Să-și facă traiul mai ușor,
Consideră de bun augur
Să-mi pună-n piept un mărțișor
Și-n jurul gâtului un șnur. (GRIGORE COTUL)
ELIBERATORUL RUS
Spunând că ne-a eliberat,
De-al său tupeu și azi mă mir,
Căci el, murind, mi-a ocupat
Şi locul de la cimitir. (ION DIVIZA)
PROFESOARA NONCONFORMISTĂ
Cu ardoarea tinereţii,
Fără mofturi şi obsesii,
Ea predă la şcoala vieţii
Cea mai veche din profesii. (ION DIVIZA)
VINUL DE FETEASCĂ
Nu-i Fetească, e-o fecioară
Cu parfum din cupa florii;
Hai s-o bem, că apă chioară
Beau la masă numai chiorii!(ION DIVIZA)
UNUI EPIGRAMIST INFATUAT
Strălucirea-ţi este naşă
Iar sori apun când tu apari
Genial ai fost din faşă
Căci doar cu tine te compari. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
POTENŢĂ LA 70 DE ANI
Mi-am luat pastile de potenţă
Şi-acum chiar mă chinuie
De mă-ntreb cu inocenţă:
La ce oare-mi trebuie? (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
REPROŞ
Ţuică, vinuri şi piftie,
Sărmăluţe-n foi de viţă
Ce păcat, la sindrofie,
Că n-aveaţi şi bujeniţă. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
EPIGRAMISTULUI MIHAI SĂLCUŢAN DIN BUZĂU,
AUTORUL CĂRŢII “VESELA TRISTEŢE”
Tristeţea-i veselă oricând
În România, drag pământ,
Iar în Moldova comunistă
Chiar veselia este tristă… (GHEORGHE BÂLICI)
LUI ION DIVIZA, CARE ŞI-A UITAT PĂLĂRIA
ÎN TRENUL DE RÂMNICU VÂLCEA
S-a pierdut într-o clipită,
Însă dubii nu încap:
Pălăria-i fericită
C-a scăpat de-aşa un cap… (GHEORGHE BÂLICI)
HARURILE IUBITEI
Eu n-am cuvinte potrivite
Şi nici talentul literar,
Să cânt mirobolantul har
Cu care tu întinzi clătite. (SORIN FINCHELSTEIN)
TASE LUCRĂ LA VOCABULAR
M-a boscorodit nevasta…,
Cică n-am…fi-de-li-ta-te;
N-auzii eu vorba asta
La niciuna dintre toate! (SORIN FINCHELSTEIN)
MIORITICĂ CU PARTAJ
Ciobănaş cu un tăpşan de oi –
Fercheş foc cu ţundră şi cu şorţ –
Legea te cam lasă fără oi,
Dacă ciobăniţa dă divorţ. (SORIN FINCHELSTEIN)
ÎN RÂNDUL LUMII
Era amicul meu un om cu carte,
Şi-acum se crede foarte vertical,
C-a reuşit de-un timp şi el să poarte
Ca guvernanţii…ochelari de cal! (GEORGE EFTIMIE)
MĂSURI DE URGENŢĂ
Cum ţara merge prost ca mai-nainte
Un cap de neamţ au pus ca preşedinte,
Că şi românii-au fost pe metereze
Dar tot n-au reuşit…s-o demoleze! (GEORGE EFTIMIE)
ANESTEZISTUL
E-un subiect în „fa” diez,
Știu că vă interesează,
Eu doar v-anesteziez…
Alții-n schimb vă „operează”!(GHEORGHE GURĂU)
BACTEOROLOGUL
Medic bun, făcând de toate,
Cum ar fi, la o adică
Te tratează, din păcate
Azi e prins cu… una „mică”! (GHEORGHE GURĂU)
CARDIOLOGUL
A-învățat cum se tratează
Inimi, cum se-aplică-o grefă;
Iar acum experimentează
Pe o asistentă șefă! (GHEORGHE GURĂU)
APEL UMANITAR
Doamnelor de vârsta-a treia,
Dacă nu aveţi ce face,
Noi vă dăm acum ideea:
Mai lăsaţi bărbaţii-n pace. (VASILE MANOLE)
MATRIARHATUL
„Tânăr şi neliniştit”
A căzut la datorie,
Ca orice bărbat iubit,
Simplu, prin căsătorie. (VASILE MANOLE)
SECRETUL SUCCESULUI
Noua epocă de aur
Ne propune-un senator
Plin de forţă, un centaur…
Mixt de om cu râmător! (VALENTIN DAVID)
DURA LEX
Magistraţii, plini de şagă,
Au în pat idei ghiduşe:
El, discret, la ochi o leagă,
Ea, de braţe, cu cătuşe! (VALENTIN DAVID)
VOR ÎNGHEŢA SALARIILE
După lunile în care
Am tremurat fiecare,
Astăzi vin cu un scenariu:
Vor să-ngheţe şi salariu’. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
DEZILUZIE
Ne intră frigul iar în oase
Şi lucrurile curg şuvoi
C-avem puţine grade-n case
Şi mult mai multe printre noi. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
REPROFILARE
Fost-a Nina turnătoare,
Acum s-a reprofilat;
De trei luni e ţesătoare…
Ţese intrigi la Palat. (GIREL BARBU)
GENEZĂ
La început pe pământ
A fost singur un cuvânt
Şi-a durat, atât, tăcerea,
Până s-a ivit muierea. (GIREL BARBU)
UNUI PROF DE MATE
Încercând mai multe scheme,
Cred că-i bine să consulţi,
Exerciţii şi probleme
Din reviste de…adulţi! (MAX OPAIŢ)
CLASEI POLITICE
La şedinţe-n Parlament,
Nu cele pe-agricultură,
Se remarcă permanent
Golurile din… cultură! (MAX OPAIŢ)
UNEI DANSATOARE
Dansând în club, sub reflectoare,
Dorea să ne arate nouă
Că are totul la picioare…
Păcat însă, c-avea doar…două! (MAX OPAIŢ)
REPETABILA POVARĂ
Au trecut anii în care
Speranţe nu erau deloc;
Acum, fie-mi cu iertare,
Reinventăm…”LA BELLE EPOQUE”*!? (MAX OPAIŢ)
(*A se citi “LABELE POC”!)
DE DRAGOBETE
Ne-am distrat de Dragobete,
Vreo cinzeci flăcăi și fete,
La un bar; antren, pupici,
Și...amenzi, de la calici. (DUMITRU BUJDOIU)
IMNUL ALEȘILOR
Vine, vine primăvara,
Sărăcește toată țara;
Mai sunt niște bogății,
Hai să le șutim mafii! (DUMITRU BUJDOIU)
TEL AVIV : VACCINĂRI ȘI-N BARURI (Ziarele)
Deși ar părea bizar
Să te vaccinezi în bar,
E mișto, nu simți durere,
Bei un whisky, razi o bere...(DUMITRU BUJDOIU)
BLONDA VREA COMPLIMENTE
Într-o seară, la terasă,
I-am servit o mică farsă:
- Ești execrabil de frumoasă!,
(Mi-a zâmbit afectuoasă). (DUMITRU BUJDOIU)
INDIAN TRĂIND C-O VACĂ (Ziarele)
A luat-o de nevastă,
Pedepsit de-ai săi edili;
Mulți români dau de năpastă,
Și fără-a fi zoofili. (DUMITRU BUJDOIU)
ZADARNICĂ INVIDIE
Avem gaze-n Marea Neagră,
Ne râvnesc capra vecinii,
Unii sufăr de podagră...
Doar că le dețin străinii.(NICOLAE MĂTCAŞ)
LA DISCUTAREA BUGETULUI
Cresc din pix ca utopíi
Alocații de copii.
Hâtră,-o doică prinde cursa:
„Dar de ce nu dau și sursa?” (NICOLAE MĂTCAŞ)
JANDARMII NU ŞTIU ŞAPTE
N-am uitat cum ne-au gazat,
Ne-au închis în beci sau hrubă.
Tot ei astăzi i-au băgat
Și pe polițiști în dubă. (NICOLAE MĂTCAŞ)
INCIDENTUL DE LA „MARIUS NASTA”
Cum apare-un licăr pal,
Le găsim loc în spital.
La ce, dar, mai e utilă
Unitatea cea mobílă? (NICOLAE MĂTCAŞ)
URA DE SINE A ALBILOR DIN SUA
Ca să-și conserve-autonomia de gândire,
Persecutată de nazism și comunism,
Elitele-n SUA-și cătau ieșire,
Dar albii de aici - în ce seism? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
RESTRICŢIILE ÎI NEMULŢUMEŞTE PE NEMŢI
Lăudând concetățenii
Complianți, doamna de fier
A-nțeles: prin șiretenii
Nu poți face-o bortă-n cer. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
OARE CE NU POT ÎMPĂRŢI?
Ce-o fi-având pe botișor
Că-l ia-n furci ex-primărița?
O fi bun el, Nicușor,
Dar e bună și vulpița... (NICOLAE CRIHĂNEANU)
MOMIRE A CLIENŢILOR LA ENERGIE
ELECTRICĂ NECONCURENŢIALĂ
Orice liberalizare
Vine, știm, c-un preț mai mare.
ANRE, dară, natural,
Ne-a-ntins laț'-universal. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CEL MAI MARE DREPT CÂŞTIGAT
Ce nu are lumea mare,
Acest drept SUA îl are:
Ne-ngrădita exprimare.
Câți ar vrea a-l suprimare! (LERU CICOARE)
CEA MAI MARE AMENINŢARE
PENTRU NOUA ADMINISTRAŢIE
De istóv e principal
Terorismul mondial.
Pentru noul Oloférn
Cel mai grav e cel intern. (LERU CICOARE)
UN NOU MOD DE A FUGI DE RĂSPUNDERE
Nu-și deleagă doar primarii
Altor obligațiile.
Și miniștrii-și iau, mai-marii,
Numai licitațiile. (LERU CICOARE)
CĂ, DE CÂND CU PANDEMIA,
NU MAI ŞTIM NIMIC DE GRIPĂ
S-a retras prin ce mister
Vechea gripă de la noi?
A fugit c-un dromader
De frica lui SARS-CoV-2. (LERU CICOARE)