O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Încă trăim într-o societate în plină criză, cea morală detaÅŸându-se accentuat. De sus până jos, luptele pentru putere sunt surse care nu te pot lăsa indiferent ÅŸi, cum îmi place să repet o zicere a lui Nicu Gavriluţă, “mama proÅŸtilor e mereu gravidă”, densitatea pe kilometru pătrat a acestora este foarte mare. A-l citi pe Ion Moraru înseamnă a te preumbla prin interval, locul unde alcătuitorii unei tagme specifice vin în faÅ£a noastră să ne „vândă” idei ÅŸi fapte trăsnite. Ion Moraru le-a notat pe cele pe care le-a surprins, le-a trecut prin tehnica pretenÅ£ioasă a epigramei, sau prin punerea la treabă a satirei ÅŸi umorului în versuri de o prozodie perfectă, rezultând „ColÅ£ii morarului”( epigrame ÅŸi poezii satirico-umoristice, Editura „Stef”, IaÅŸi, 2021; prefaÅ£a: Cezarina Adamescu). Prin acest volum, ca ÅŸi prin celelalte, ÅŸi Ion Moraru îmi confirmă câtă dreptate avea, încă din 1907, Dumitru Drăghicescu, când punea tonul umoristic la baza psihologiei poporului român: „Din toată mentalitatea românească, spiritul său satiric, epigramatic este trăsătura cea mai netedă, cea mai precisă ÅŸi cea mai bine definită. Aici românul a fost ÅŸi este mai tare ca în orice”. Fiind un român adevărat, creaÅ£iile lui Ion Moraru emană un umor răbdător, o ironie care iese în evidenţă, un civism de sorginte eminesciană precum ÅŸi un spirit satiric viperin. PerfecÅ£iunea epigramelor lui Ion Moraru ne obligă să apelăm la o formă elegantă a râsului fiindcă, mai mult, îl bănuiesc pe distinsul epigramist a fi unul rafinat în înfăţiÅŸare, gesturi ÅŸi simÅ£ire: Mândrie academică: „Oricine-acum poate să constate / InflaÅ£ia, la noi, de doctorate… / Aceasta este o dovadă vie / C-avem deÅŸtepÅ£i aicea…în prostie!; La Centenarul Unirii: „Unii joacă,-n legea firii, / Marea Horă a Unirii / AlÅ£ii,-n spirit segregar, / Joacă ceardaÅŸul maghiar.”; Baronul (definiÅ£ie): „Baronul e un simbol oarecare / Al forÅ£ei ÅŸi puterii absolute / Åži, de asemeni, capul de la care / Întreaga noastră viaţă se împute!”; Judecata cu lopata: „După reguli vechi sau noi, / PoÅ£i s-o faci ÅŸi cu lopata / Numai dacă Judecata / Este aia…de Apoi!”; În carantină la domiciliu: „AÅŸtept să vină, stând în încăpere, / Agentul termic prin calorifere / Dar m-am trezit, de somn umflat căpuşă, / Cu-agentul de poliÅ£ie la uşă!”.
Poezia lui Ion Moraru este una care conduce cititorul spre interpretarea ÅŸi înÅ£elegerea gesturilor în sensul hermeneutic dat de Francoise Bonardel: „de a înÅŸtiinÅ£a ÅŸi a invita la cunoaÅŸtere”, dar ÅŸi o abordare în stil eminescian a civismului asumat. Poeziile, într-o alternanţă a formelor fixe cu cele elaborate, scot în faţă un dozaj perfect cumpănit ale acÅ£iunilor „colÅ£ilor morarului”. Satira, cu trimiteri clar negative față de obiectivul È›intit, È™i umorul meditativ, uneori parcă ducând spre o oarecare tristeÈ›e, se armonizează într-un dans al juxtapunerilor făcând cititorul să apeleze la forme inteligente ale zâmbetului. Paginile acordate creaÅ£iilor poetice alcătuiesc o scenografie originală a tranziÅ£iei. Ion Moraru urcă pe scenă personaje care ne umplu viaÅ£a, adesea fiindu-ne complementare, cum ar fi politicianul, prostul, poetul modern, antologatorul, prezentatorii TV etc.: Poetul modern – „În Å£ara noastră, mi se pare, / Că-i superfluu ÅŸi desuet / Ca să susÅ£ii cu înfocare / Românul că-i născut poet! // Când spui de X că e poet / Åži scrie versuri prin ziare, / Să foloseÅŸti, în mod discret / Åži ghilimele de rigoare! // Că el, crezând că face artă, / Cuvinte pune-n pălărie, Le-amestecă ÅŸi le deÅŸartă / Apoi pe-o coală de hârtie! // La el, aÅŸa precum se ÅŸtie, / Sunt versuri albe reci ÅŸi goale, / Lipsite de-orice prozodie / Åži normele gramaticale. // Pe drept se spune că,-n trecut, / La ÅŸcoală (pentru el, supliciu), / Gramatica ar fi făcut / Cu o femeie de serviciu! // A câÅŸtigat, de-a lungul vremii, / IeÅŸind cu „operele”-n lume, / Trofee, diplome ÅŸi premii / Cu necititele-i volume! // La biata lui maculatură, / În lipsa crasă a ideii, / Călcându-se pe bătătură, / Se-ncurcă iambii cu troheii! // Citindu-i stihurile, zic, / Stupefiat, cu indignare, / Că unii nu-nÅ£eleg nimic / Iar alÅ£ii, ce li se năzare! // Cum muza nu îi dă târcoale, / Oricine poate ca să spună / Că el înÅŸiră vorbe goale / Ce nici din coadă nu mai sună! // Poeticele lui demersuri, / Citindu-le, eu am dedus / Că „e uÅŸor a scrie versuri / Atunci când n-ai nimic de spus”!” Am prezentat în extenso poezia pentru a pune în evidenţă faptul că Ion Moraru are ÅŸtiinÅ£a caracterizărilor, aspectul repetându-se ÅŸi în alte creaÅ£ii de gen. Personajele lui Ion Moraru devin simboluri care supuse canoanelor satirice ÅŸi umoristice conduc spre cunoaÅŸterea ÅŸi înÅ£elegerea existenÅ£ială. Descopăr în Ion Moraru un hidalgo al epigramei actuale, când melancolic, când vesel, când îndrăzneÅ£ ca rezultat al civismului tranÅŸant. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
LA TÂRGUL DE FETE
CuprinÅŸi de vechile regrete,
Se-ntreabă mulţi a cui e vina,
Când văd pe Muntele Găina,
De zeci de ani aceleaÅŸi fete. (GRIGORE COTUL)
RETROSPECTIVÄ‚
De toate am avut pe masă,
Doar musafirii mi-au lipsit,
C-am stat de sărbători în casă…
La toţi pe unde m-au primit. (GRIGORE COTUL)
LONGEVITATE MANAGERIALÄ‚
Stă şi-acum, ca pe-un piedestal,
Cu relaţii, cunoştinţe, pile,
În fotoliul directorial
Adaptat la…scaun cu rotile! (ION MORARU)
STRATEGIE POLITICÄ‚
Când ajung în postul mare,
Vrând balanÅ£a să încline,
Unii pun mai multe tare
Pe tipsiile străine! (ION MORARU)
SOÅ¢IEI
Ne-asemănăm, fiindcă ea
E parcă dintr-o coastă-a mea,
Iar când îi sar din ochi scântei,
Parcă-i din coasta mamei ei… (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI ANUMIT TIP DE FEMEIE
Cu glas în miere îndulcit,
Ţi-arată că-i un fruct oprit,
Dar vezi, în mai puÅ£in de-o lună,
Că este numai…poamă bună. (GHEORGHE BÂLICI)
IERI ÅžI AZI (II)
Ce simplu ieri ne-au păcălit
Åži arătând că n-au ruÅŸine,
Doar cei de azi ne-au dovedit...
Că marea păcăleală... vine! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
AUTOEPITAFUL ONOAREI
De m-a întins pe năsălie
În mintea lui un oarecare,
Nu-s eu aici, fiindcă-s vie…
În oameni care au valoare. (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
UNEORI LA METERNITATE
Sunt situaţii cam precare
Când pruncului, bag bine seama,
Prenumele i-l pune mama,
Iar numele-i în…căutare. (VASILE LARCO)
GRIJA FAŢĂ DE OM
Pensionarii,-i fapt verificat,
Trăiesc în limite umane;
Având un sprijin minim garantat…
Li s-au asigurat bastoane. (VASILE LARCO)
INSTANTANEU LA SERVICIU
Eu am un şef, cum nu există
Mai competent şi fără fumuri,
Chiar el m-a pus în cap de listă
Ca primul să ajung…pe drumuri! (VASILE LARCO)
IRESPONSABIL COVID-19
Vechi „expert” în simulare,
Infectatul fără minte,
Cum, pe virus are-un dinte,
Fuge și din izolare.(MIHAI HAIVAS)
PEDEAPSÄ‚ PENTRU UN CRIMINAL
Pe-un penal din România,
Ce omoară ca barbarul,
Nu-l mai schimbi cu pușcăria
Ci, mai sigur, doar „cu parul”! (MIHAI HAIVAS)
UNUI SONETIST ÎNCEPÄ‚TOR
Mereu e pus pe demonstrat
Că-i sonetist, chiar talentat,
Dar uită-un amănunt poetul:
Cam cum stă treaba cu... sonetul! (MIHAI HAIVAS)
PLASÄ‚
Ne-am “văzut” la o terasă
Şi părea că ne iubeam:
Când ne-am deÅŸteptat, acasă,
Portofel ÅŸi haine – neam! (PETRU-IOAN GÂRDA)
EU ÅžI ÅžEFU – MILIARDARI
Cu miÅŸcatul din urechi,
Ne “făcurăm” amândoi:
Eu – cu miliarde vechi,
El – cu miliarde noi. (PETRU-IOAN GÂRDA)
ATENÈšIE, DRUM PERICULOS!
Dorind să se ferească de ridicol
Spun (doar în È™oaptă!) unii exegeÈ›i:
La rime de renunță mulți poeți
E-ntreaga poezie în pericol.(EUGEN DEUTSCH)
ȘAH ETERN...
Șahista cea cu tenul mat
Nu face din partide drame:
Ajunge deseori în pat
Și-acceptă chiar și-un schimb de dame! (EUGEN DEUTSCH)
POTRIVIRE(?)
E-o pereche adecvată,
Cum sunt multe-n noul veac:
Ea bătrână È™i bogată,
Dânsul chipeÈ™ dar sărac! (EUGEN DEUTSCH)
CU PRETENÅ¢II
De-o fi cumva o ambasadă
Să mă propună premier,
Eu nu mă las condus de stradă…
Că sunt băiat de cartier! (VALENTIN DAVID)
UN FEL DE ZDREANŢĂ
Cei de ciolane obsedaţi,
De funcţii, avuţii,
Nu-s intelectuali rasaţi,
Ci hoţi cu pedigree! (VALENTIN DAVID)
PROPUNEREDE PRIM MINISTRU
Orban e speranța noastră
Ca să-nvingă ciuma, pesta,
De-acceptați și dumneavoastră
Și de-l lasă... Budapesta. (GEORGE EFTIMIE)
ECOLOGICÄ‚
Am pierdut se vede bine
Fabrici multe și uzine,
Nu avem de-acum ce pierde
C-am ajuns... la masa verde! (GEORGE EFTIMIE)
CE N-AM AVUT ÅžI CE-AM CÂÅžTIGAT
N-aveam libertate nici nu ne-am drogat,
Nu-njuram aleÈ™ii care-s în divan,
Dar acuma iată că am câÈ™tigat
Toată libertatea de-a vorbi... în van! (GEORGE EFTIMIE)
HAIVAS ÈŠÅžI DÄ‚ EXAMENUL DE CAPACITATE
Ar sorbi dintr-o suflare,
Că-i setos Mihai Haivas
Oricâte revin pahare
La budană, după STAS.(SORIN FINCHELSTEIN)
NU TURCU, CI NEAMÅ¢U’ PLÄ‚TEÅžTE
Cum cinam eu à Paris,
Mi-am permis un vin Chablis,
Bouillabaisse, creveÅ£i ÅŸi scoici…,
Tot din pensia lui Deutsch. (SORIN FINCHELSTEIN)
REGULA OPAIÅ¢ULUI
Când concep o epigramă,
De o regulă ţin seamă:
Pe silabe dau cu baiţ,
Să nu sune-a Max Opaiţ.(SORIN FINCHELSTEIN)
MAXIMUM MAXIMORUM
Buleftrică nici că aveam,
De aia seara descifram,
La un OPAIÅ¢ fumegând,
Din MAXime vechi recitând. (SORIN FINCHELSTEIN)
LUI GIGI BÄ‚LÄ‚CEANU
Cu alţi turişti la trupul gol,
De varii etnii ÅŸi religii,
Pe plaja de la Techirghiol
Se BÄ‚LÄ‚CEA NUdistul GIGI. (SORIN FINCHELSTEIN)
CÄ‚ZÄ‚TURÄ‚ MORTALÄ‚
Cum căzuse ROMANIUC
De pe craca unui nuc,
Cu picioarele în vrie,
Moare biata prozodie. (SORIN FINCHELSTEIN)
RELATIVITATE
Durerea de cap la femei
E relativă, vrei, nu vrei.
Într-un pat ades le doare
Åži în altul au vigoare. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
PERSPICACITATE
Soaţa mea nu se complică
Åži lesne îmi face figura:
Ştie să mă contrazică
Înainte să deschid gura. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
ÎN FAMILIE
Zise soaţa alintată:
-Fă-mi un compliment gentil.
Îi răspunse el îndată:
-Ai un bărbăţel viril. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
CRITICUL LITERAR
Cu Pegasul potcovit,
Ä‚sta e o somitate
Care umblă cu citate
Ca să credem că-i citit. (ION DIVIZA)
DIPLOMATUL
El e omul care spune
Totdeauna vorbe bune
Åži pe placul oriÅŸicui
… Nu ÅŸi-al lui.(ION DIVIZA)
IUBIREA
Cu ifose de filolog,
O definesc literalmente:
Iubirea e un dialog
Purtat cu alte instrumente. (ION DIVIZA)
INFECÅ¢IE INTRASPITALICEASCÄ‚
Rănit, un tânăr, la picior
De asistente ajutat,
S-a infectat foarte uÅŸor
Cu-n sifilis greu de tratat. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
FIDELITATE
Uitate-ţi sunt iubiri ca-n ceaţă
Sau amintiri precum un jar
Căci eÅŸti fidel întreaga viaţă
Doar creditului tău bancar.(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UN COLEG SUPRAPONDERAL
SE CREDE CASANOVA
La farmecu-i devastator
Doamnele-i răspund cochete,
Punând pe masă ÅŸi-n cuptor:
Ceafă ,mici, cotlet, omlete…(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UN COMISAR ÎN POSTUL MARE
El din regnul vegetal
A mâncat cam tot ce-a fost,
Dar în mod paradoxal
S-a cam îngrăşat…în post. (VASILE MANOLE)
DIRECTORUL ÅžI MUNCA NENORMATÄ‚
Mă simt atât de abuzat
Că secretara din oficiu,
Şi fără să-I fi aprobat
Mă ţine noaptea la serviciu. (VASILE MANOLE)
PEDIATRUL
Medic e și, prin urmare
Are grijă de copii;
Dar se naÈ™te o-întrebare
Când È™i cum să îl susÈ›ii?... (GHEORGHE GURÄ‚U)
REUMATOLOGUL
Te dor oasele, în fine
Tu te duci la el și gata;
Nu știu dacă e de bine
Că el È›i-a prescris… lopata! (GHEORGHE GURÄ‚U)
SANITARUL
Nu-i nimic, te adoră,
Te tratează azi în sat;
Nu-i nici medic, nu-i nici soră
Lumea-i dă… cum a-învățat! (GHEORGHE GURÄ‚U)
UNUI POLITICIAN AMBIÅ¢IOS
În partid intrat, mai rar
Stă ca un copil cuminte;
Însă, el ar vrea măcar
Să ajungă ...preşedinte ! (MAX OPAIŢ)
POLITICA FÄ‚RÄ‚ MASCÄ‚
Ajunsă-n Parlament c-o "pilă",
A fost curtată de-un partid,
Dar la "şedinţele "din vilă,
Săraca, a luat...covid ! (MAX OPAIŢ)
UNUI MODEL ÎN VÂRSTÄ‚
ÎN ATELIERUL UNEI PICTORIÅ¢E
Când pozează ca model,
Fără haine, ( se poartă !);
Spune ea, privind la el:
"Nu pictez natură moartă !" (MAX OPAIŢ)
DEMOCRAÅ¢IE
Pandemia a-mpărţit
Oamenii după idei.
Nu văd unul fericit;
Doar statistici...de "doi lei "! (MAX OPAIÅ¢)
PENTRU ,,Loc de dat cu... EPIGRAMA”
Constat plăcut, la o adică,
Un fapt ce-mi stă la îndemână;
Că prin ce-a strâns el, M. Georgică,
A mai trecut o săptămână! (VASILE LARCO)
UNUI FOST MANAGER DE SPITAL
În noapte, lax, un manager, de gardă,
Privea, distrat, un film, cum vine, porno,
Un virus când, sfrijit, ca o scovardă,
Făcea, -n reÈ›ea, slobód, socoată storno. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
ACELUIAÅžI
Filozof ca The. Adorno,
O plăcere să-l asculți:
Nu privește filme porno
Decât doar ... pentru adulÈ›i. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
ATITUDINE DE LASÄ‚-MÄ‚ SÄ‚ TE LAS
TIR-urile de ATI,
Din modúle salvatoare,
Au ajuns, în travestí,
Niște ... dricuri funerare. (NICOLAE MĂTCAŞ)
BENEFICIILE DEPÄ‚ÅžESC RISCURILE
Nu te temi de vaccinare.
De urmările-i rebele?
Ce-i o steauă căzătoare
Pentr-un cer imens de stele? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
VERDE LA ASTRA ZENECA
Vechiul nou ser Vaxzevría
Lumea-l vrea așa de tare,
Că toată chinezăria
O treci ... fără programare. (NICOLAE MĂTCAŞ)
FOST MINISTRU DE INTERNE,
DAR CU SPATE PRIN GUVERNE
De hoți viața ne-a furat-o,
Stând pe ei cu văzul tern,
Și ce fain ne-a protejat-o,
Că și-a pus fiica-n ... guvern! (NICOLAE MĂTCAŞ)
PROTESTE LA VREME DE PANDEMIE
Le permit să protesteze,
Însă nu mai mult de-o sută,
Ca apoi să persifleze:
Doi jandarmi la câte-o tută! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
VACCINAREA CU ASTRA ZENECA
Ce curaj au! Vaccinarea
Ne-o aplică tuturor,
Mai ales că asumarea
Este-a noastră, nu a lor. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CINE PLÄ‚TEÅžTE
(pentru tragediile de la Piatra-NeamÈ›, „Matei BalÈ™”,
„FoiÈ™orul de Foc”, „Victor BabeÈ™”)?
Nimeni când nu garantează
Pentru munca dumisale,
Întrebăm È™i noi cu groază:
Ce-am mai căuta-n spitale? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LINIÅžTE ÅžI PACE LA MAI
Caracal, Onești ș.a. -
Azi uitarea se așterne.
În sistemul de interne
S-a cutremurat ceva? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
NU-I MAI SATURÄ‚ SATANA
Pretind sporuri desuete,
C-ar lucra cu „I”* secrete.
La opt mii pe lună euro,
Nu le-am da È™i niÈ™te néuro'?! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
*„I” - informaÈ›ii.
NICI O RÄ‚SPUNDERE?
Demonstranții fac trimiteri,
Pun guvernul la-ncercare:
Hai că nu mai sunt demiteri,
Dar demisii de onoare? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
NAIV, SAU BATE ÅžAUA?
Greu să-i pună - o fi - la treabă,
Să le ceară socoteală,
Dacă el, inapt, se-ntreabă:
O mai exista morală?? (LERU CICOARE)
CU SPATELE ASIGURAT?
O fi tare el ca fierul,
De se ține mort de post...
Să nu vază premierul
Cum cam dă prin gropi de prost? (LERU CICOARE)
EX-MOÅ¢OCII NOÅžTRI
„Nu plec nici mort! Ca mine nu-s!
Să moară toÈ›i! Sunt niÈ™te proÈ™ti!”
Striga Moțoc, cu pluta dus.
Dar azi și el, și-ai lui sunt ... foști. (LERU CICOARE)
ORDINUL CU GHINION
CE-A GONIT-O DIN AMVON
L-așteptau cei din HoReCa
Mai ceva ca pe Zeneca.
Doar că ordinul, beninul,
O păți ca și vaccinul. (LERU CICOARE)
MIÅžCÄ‚RI TECTONICE ÎN COALIÅ¢IE
Secretar de stat demis
Că n-a zis de ordin pis.
El, gafând-o tot aÈ™a,
Coechipa-l va ierta? (LERU CICOARE)
UNDE A DISPÄ‚RUT PREÅžEDINTELE?
Moară țara prin spitale,
Ieie-o stâncile la vale,
Președintele, garant,
S-a pierdut, parcă, -n neant. (LERU CICOARE)
POLITICIANISMUL O BOALÄ‚...SÄ‚NÄ‚TOASÄ‚
Pleacă un ministru prost,
Vine altul fără rost;
Ne conduc analfabeți,
Politruci, incompetenți. (DUMITRU BUJDOIU)
DEZASTRUL SANITAR
Să le zicem “hai sictir!”,
Și că “sunteÈ›i de fecale!”;
Mor zeci de mii-n spitale,
Ce contează trei în Tir?! (DUMITRU BUJDOIU)
PREÈšUL MESEI PARLAMENTARILOR, CA LA CANTINA BOSCHETARILOR
Cum să dea mult pe mâncat?
N-au bani, săracii de ei,
Abia scot vreo doi-trei lei;
Că zilnic mangesc ...rahat. (DUMITRU BUJDOIU)
MOTIV DE DIVORÈš: GRAMATICA, O VOCALÄ‚
Ia-ți alt soț, nu mai rezist!
Vrei zilnic doar complimente;
Eu, ca profesor lingvist,
ÎÈ›i ofer doar complemente. (DUMITRU BUJDOIU)
CASCADA URLATOAREA (Vama Buzăului)
Cum a apărut cascada?
Nu când s-a topit zăpada;
E altă legendă sacră:
Când pe-aici trecu o soacră. (DUMITRU BUJDOIU)