O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Încă trăim într-o societate în plină criză, cea morală detaşându-se accentuat. De sus până jos, luptele pentru putere sunt surse care nu te pot lăsa indiferent şi, cum îmi place să repet o zicere a lui Nicu Gavriluţă, “mama proştilor e mereu gravidă”, densitatea pe kilometru pătrat a acestora este foarte mare. A-l citi pe Ion Moraru înseamnă a te preumbla prin interval, locul unde alcătuitorii unei tagme specifice vin în faţa noastră să ne „vândă” idei şi fapte trăsnite. Ion Moraru le-a notat pe cele pe care le-a surprins, le-a trecut prin tehnica pretenţioasă a epigramei, sau prin punerea la treabă a satirei şi umorului în versuri de o prozodie perfectă, rezultând „Colţii morarului”( epigrame şi poezii satirico-umoristice, Editura „Stef”, Iaşi, 2021; prefaţa: Cezarina Adamescu). Prin acest volum, ca şi prin celelalte, şi Ion Moraru îmi confirmă câtă dreptate avea, încă din 1907, Dumitru Drăghicescu, când punea tonul umoristic la baza psihologiei poporului român: „Din toată mentalitatea românească, spiritul său satiric, epigramatic este trăsătura cea mai netedă, cea mai precisă şi cea mai bine definită. Aici românul a fost şi este mai tare ca în orice”. Fiind un român adevărat, creaţiile lui Ion Moraru emană un umor răbdător, o ironie care iese în evidenţă, un civism de sorginte eminesciană precum şi un spirit satiric viperin. Perfecţiunea epigramelor lui Ion Moraru ne obligă să apelăm la o formă elegantă a râsului fiindcă, mai mult, îl bănuiesc pe distinsul epigramist a fi unul rafinat în înfăţişare, gesturi şi simţire: Mândrie academică: „Oricine-acum poate să constate / Inflaţia, la noi, de doctorate… / Aceasta este o dovadă vie / C-avem deştepţi aicea…în prostie!; La Centenarul Unirii: „Unii joacă,-n legea firii, / Marea Horă a Unirii / Alţii,-n spirit segregar, / Joacă ceardaşul maghiar.”; Baronul (definiţie): „Baronul e un simbol oarecare / Al forţei şi puterii absolute / Şi, de asemeni, capul de la care / Întreaga noastră viaţă se împute!”; Judecata cu lopata: „După reguli vechi sau noi, / Poţi s-o faci şi cu lopata / Numai dacă Judecata / Este aia…de Apoi!”; În carantină la domiciliu: „Aştept să vină, stând în încăpere, / Agentul termic prin calorifere / Dar m-am trezit, de somn umflat căpuşă, / Cu-agentul de poliţie la uşă!”.
Poezia lui Ion Moraru este una care conduce cititorul spre interpretarea şi înţelegerea gesturilor în sensul hermeneutic dat de Francoise Bonardel: „de a înştiinţa şi a invita la cunoaştere”, dar şi o abordare în stil eminescian a civismului asumat. Poeziile, într-o alternanţă a formelor fixe cu cele elaborate, scot în faţă un dozaj perfect cumpănit ale acţiunilor „colţilor morarului”. Satira, cu trimiteri clar negative față de obiectivul țintit, și umorul meditativ, uneori parcă ducând spre o oarecare tristețe, se armonizează într-un dans al juxtapunerilor făcând cititorul să apeleze la forme inteligente ale zâmbetului. Paginile acordate creaţiilor poetice alcătuiesc o scenografie originală a tranziţiei. Ion Moraru urcă pe scenă personaje care ne umplu viaţa, adesea fiindu-ne complementare, cum ar fi politicianul, prostul, poetul modern, antologatorul, prezentatorii TV etc.: Poetul modern – „În ţara noastră, mi se pare, / Că-i superfluu şi desuet / Ca să susţii cu înfocare / Românul că-i născut poet! // Când spui de X că e poet / Şi scrie versuri prin ziare, / Să foloseşti, în mod discret / Şi ghilimele de rigoare! // Că el, crezând că face artă, / Cuvinte pune-n pălărie, Le-amestecă şi le deşartă / Apoi pe-o coală de hârtie! // La el, aşa precum se ştie, / Sunt versuri albe reci şi goale, / Lipsite de-orice prozodie / Şi normele gramaticale. // Pe drept se spune că,-n trecut, / La şcoală (pentru el, supliciu), / Gramatica ar fi făcut / Cu o femeie de serviciu! // A câştigat, de-a lungul vremii, / Ieşind cu „operele”-n lume, / Trofee, diplome şi premii / Cu necititele-i volume! // La biata lui maculatură, / În lipsa crasă a ideii, / Călcându-se pe bătătură, / Se-ncurcă iambii cu troheii! // Citindu-i stihurile, zic, / Stupefiat, cu indignare, / Că unii nu-nţeleg nimic / Iar alţii, ce li se năzare! // Cum muza nu îi dă târcoale, / Oricine poate ca să spună / Că el înşiră vorbe goale / Ce nici din coadă nu mai sună! // Poeticele lui demersuri, / Citindu-le, eu am dedus / Că „e uşor a scrie versuri / Atunci când n-ai nimic de spus”!” Am prezentat în extenso poezia pentru a pune în evidenţă faptul că Ion Moraru are ştiinţa caracterizărilor, aspectul repetându-se şi în alte creaţii de gen. Personajele lui Ion Moraru devin simboluri care supuse canoanelor satirice şi umoristice conduc spre cunoaşterea şi înţelegerea existenţială. Descopăr în Ion Moraru un hidalgo al epigramei actuale, când melancolic, când vesel, când îndrăzneţ ca rezultat al civismului tranşant. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
LA TÂRGUL DE FETE
Cuprinşi de vechile regrete,
Se-ntreabă mulţi a cui e vina,
Când văd pe Muntele Găina,
De zeci de ani aceleaşi fete. (GRIGORE COTUL)
RETROSPECTIVĂ
De toate am avut pe masă,
Doar musafirii mi-au lipsit,
C-am stat de sărbători în casă…
La toţi pe unde m-au primit. (GRIGORE COTUL)
LONGEVITATE MANAGERIALĂ
Stă şi-acum, ca pe-un piedestal,
Cu relaţii, cunoştinţe, pile,
În fotoliul directorial
Adaptat la…scaun cu rotile! (ION MORARU)
STRATEGIE POLITICĂ
Când ajung în postul mare,
Vrând balanţa să încline,
Unii pun mai multe tare
Pe tipsiile străine! (ION MORARU)
SOŢIEI
Ne-asemănăm, fiindcă ea
E parcă dintr-o coastă-a mea,
Iar când îi sar din ochi scântei,
Parcă-i din coasta mamei ei… (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI ANUMIT TIP DE FEMEIE
Cu glas în miere îndulcit,
Ţi-arată că-i un fruct oprit,
Dar vezi, în mai puţin de-o lună,
Că este numai…poamă bună. (GHEORGHE BÂLICI)
IERI ŞI AZI (II)
Ce simplu ieri ne-au păcălit
Şi arătând că n-au ruşine,
Doar cei de azi ne-au dovedit...
Că marea păcăleală... vine! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
AUTOEPITAFUL ONOAREI
De m-a întins pe năsălie
În mintea lui un oarecare,
Nu-s eu aici, fiindcă-s vie…
În oameni care au valoare. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
UNEORI LA METERNITATE
Sunt situaţii cam precare
Când pruncului, bag bine seama,
Prenumele i-l pune mama,
Iar numele-i în…căutare. (VASILE LARCO)
GRIJA FAŢĂ DE OM
Pensionarii,-i fapt verificat,
Trăiesc în limite umane;
Având un sprijin minim garantat…
Li s-au asigurat bastoane. (VASILE LARCO)
INSTANTANEU LA SERVICIU
Eu am un şef, cum nu există
Mai competent şi fără fumuri,
Chiar el m-a pus în cap de listă
Ca primul să ajung…pe drumuri! (VASILE LARCO)
IRESPONSABIL COVID-19
Vechi „expert” în simulare,
Infectatul fără minte,
Cum, pe virus are-un dinte,
Fuge și din izolare.(MIHAI HAIVAS)
PEDEAPSĂ PENTRU UN CRIMINAL
Pe-un penal din România,
Ce omoară ca barbarul,
Nu-l mai schimbi cu pușcăria
Ci, mai sigur, doar „cu parul”! (MIHAI HAIVAS)
UNUI SONETIST ÎNCEPĂTOR
Mereu e pus pe demonstrat
Că-i sonetist, chiar talentat,
Dar uită-un amănunt poetul:
Cam cum stă treaba cu... sonetul! (MIHAI HAIVAS)
PLASĂ
Ne-am “văzut” la o terasă
Şi părea că ne iubeam:
Când ne-am deşteptat, acasă,
Portofel şi haine – neam! (PETRU-IOAN GÂRDA)
EU ŞI ŞEFU – MILIARDARI
Cu mişcatul din urechi,
Ne “făcurăm” amândoi:
Eu – cu miliarde vechi,
El – cu miliarde noi. (PETRU-IOAN GÂRDA)
ATENȚIE, DRUM PERICULOS!
Dorind să se ferească de ridicol
Spun (doar în șoaptă!) unii exegeți:
La rime de renunță mulți poeți
E-ntreaga poezie în pericol.(EUGEN DEUTSCH)
ȘAH ETERN...
Șahista cea cu tenul mat
Nu face din partide drame:
Ajunge deseori în pat
Și-acceptă chiar și-un schimb de dame! (EUGEN DEUTSCH)
POTRIVIRE(?)
E-o pereche adecvată,
Cum sunt multe-n noul veac:
Ea bătrână și bogată,
Dânsul chipeș dar sărac! (EUGEN DEUTSCH)
CU PRETENŢII
De-o fi cumva o ambasadă
Să mă propună premier,
Eu nu mă las condus de stradă…
Că sunt băiat de cartier! (VALENTIN DAVID)
UN FEL DE ZDREANŢĂ
Cei de ciolane obsedaţi,
De funcţii, avuţii,
Nu-s intelectuali rasaţi,
Ci hoţi cu pedigree! (VALENTIN DAVID)
PROPUNEREDE PRIM MINISTRU
Orban e speranța noastră
Ca să-nvingă ciuma, pesta,
De-acceptați și dumneavoastră
Și de-l lasă... Budapesta. (GEORGE EFTIMIE)
ECOLOGICĂ
Am pierdut se vede bine
Fabrici multe și uzine,
Nu avem de-acum ce pierde
C-am ajuns... la masa verde! (GEORGE EFTIMIE)
CE N-AM AVUT ŞI CE-AM CÂŞTIGAT
N-aveam libertate nici nu ne-am drogat,
Nu-njuram aleșii care-s în divan,
Dar acuma iată că am câștigat
Toată libertatea de-a vorbi... în van! (GEORGE EFTIMIE)
HAIVAS ȊŞI DĂ EXAMENUL DE CAPACITATE
Ar sorbi dintr-o suflare,
Că-i setos Mihai Haivas
Oricâte revin pahare
La budană, după STAS.(SORIN FINCHELSTEIN)
NU TURCU, CI NEAMŢU’ PLĂTEŞTE
Cum cinam eu à Paris,
Mi-am permis un vin Chablis,
Bouillabaisse, creveţi şi scoici…,
Tot din pensia lui Deutsch. (SORIN FINCHELSTEIN)
REGULA OPAIŢULUI
Când concep o epigramă,
De o regulă ţin seamă:
Pe silabe dau cu baiţ,
Să nu sune-a Max Opaiţ.(SORIN FINCHELSTEIN)
MAXIMUM MAXIMORUM
Buleftrică nici că aveam,
De aia seara descifram,
La un OPAIŢ fumegând,
Din MAXime vechi recitând. (SORIN FINCHELSTEIN)
LUI GIGI BĂLĂCEANU
Cu alţi turişti la trupul gol,
De varii etnii şi religii,
Pe plaja de la Techirghiol
Se BĂLĂCEA NUdistul GIGI. (SORIN FINCHELSTEIN)
CĂZĂTURĂ MORTALĂ
Cum căzuse ROMANIUC
De pe craca unui nuc,
Cu picioarele în vrie,
Moare biata prozodie. (SORIN FINCHELSTEIN)
RELATIVITATE
Durerea de cap la femei
E relativă, vrei, nu vrei.
Într-un pat ades le doare
Şi în altul au vigoare. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
PERSPICACITATE
Soaţa mea nu se complică
Şi lesne îmi face figura:
Ştie să mă contrazică
Înainte să deschid gura. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
ÎN FAMILIE
Zise soaţa alintată:
-Fă-mi un compliment gentil.
Îi răspunse el îndată:
-Ai un bărbăţel viril. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
CRITICUL LITERAR
Cu Pegasul potcovit,
Ăsta e o somitate
Care umblă cu citate
Ca să credem că-i citit. (ION DIVIZA)
DIPLOMATUL
El e omul care spune
Totdeauna vorbe bune
Şi pe placul orişicui
… Nu şi-al lui.(ION DIVIZA)
IUBIREA
Cu ifose de filolog,
O definesc literalmente:
Iubirea e un dialog
Purtat cu alte instrumente. (ION DIVIZA)
INFECŢIE INTRASPITALICEASCĂ
Rănit, un tânăr, la picior
De asistente ajutat,
S-a infectat foarte uşor
Cu-n sifilis greu de tratat. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
FIDELITATE
Uitate-ţi sunt iubiri ca-n ceaţă
Sau amintiri precum un jar
Căci eşti fidel întreaga viaţă
Doar creditului tău bancar.(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UN COLEG SUPRAPONDERAL
SE CREDE CASANOVA
La farmecu-i devastator
Doamnele-i răspund cochete,
Punând pe masă şi-n cuptor:
Ceafă ,mici, cotlet, omlete…(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UN COMISAR ÎN POSTUL MARE
El din regnul vegetal
A mâncat cam tot ce-a fost,
Dar în mod paradoxal
S-a cam îngrăşat…în post. (VASILE MANOLE)
DIRECTORUL ŞI MUNCA NENORMATĂ
Mă simt atât de abuzat
Că secretara din oficiu,
Şi fără să-I fi aprobat
Mă ţine noaptea la serviciu. (VASILE MANOLE)
PEDIATRUL
Medic e și, prin urmare
Are grijă de copii;
Dar se naște o-întrebare
Când și cum să îl susții?... (GHEORGHE GURĂU)
REUMATOLOGUL
Te dor oasele, în fine
Tu te duci la el și gata;
Nu știu dacă e de bine
Că el ți-a prescris… lopata! (GHEORGHE GURĂU)
SANITARUL
Nu-i nimic, te adoră,
Te tratează azi în sat;
Nu-i nici medic, nu-i nici soră
Lumea-i dă… cum a-învățat! (GHEORGHE GURĂU)
UNUI POLITICIAN AMBIŢIOS
În partid intrat, mai rar
Stă ca un copil cuminte;
Însă, el ar vrea măcar
Să ajungă ...preşedinte ! (MAX OPAIŢ)
POLITICA FĂRĂ MASCĂ
Ajunsă-n Parlament c-o "pilă",
A fost curtată de-un partid,
Dar la "şedinţele "din vilă,
Săraca, a luat...covid ! (MAX OPAIŢ)
UNUI MODEL ÎN VÂRSTĂ
ÎN ATELIERUL UNEI PICTORIŢE
Când pozează ca model,
Fără haine, ( se poartă !);
Spune ea, privind la el:
"Nu pictez natură moartă !" (MAX OPAIŢ)
DEMOCRAŢIE
Pandemia a-mpărţit
Oamenii după idei.
Nu văd unul fericit;
Doar statistici...de "doi lei "! (MAX OPAIŢ)
PENTRU ,,Loc de dat cu... EPIGRAMA”
Constat plăcut, la o adică,
Un fapt ce-mi stă la îndemână;
Că prin ce-a strâns el, M. Georgică,
A mai trecut o săptămână! (VASILE LARCO)
UNUI FOST MANAGER DE SPITAL
În noapte, lax, un manager, de gardă,
Privea, distrat, un film, cum vine, porno,
Un virus când, sfrijit, ca o scovardă,
Făcea, -n rețea, slobód, socoată storno. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ACELUIAŞI
Filozof ca The. Adorno,
O plăcere să-l asculți:
Nu privește filme porno
Decât doar ... pentru adulți. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ATITUDINE DE LASĂ-MĂ SĂ TE LAS
TIR-urile de ATI,
Din modúle salvatoare,
Au ajuns, în travestí,
Niște ... dricuri funerare. (NICOLAE MĂTCAŞ)
BENEFICIILE DEPĂŞESC RISCURILE
Nu te temi de vaccinare.
De urmările-i rebele?
Ce-i o steauă căzătoare
Pentr-un cer imens de stele? (NICOLAE MĂTCAŞ)
VERDE LA ASTRA ZENECA
Vechiul nou ser Vaxzevría
Lumea-l vrea așa de tare,
Că toată chinezăria
O treci ... fără programare. (NICOLAE MĂTCAŞ)
FOST MINISTRU DE INTERNE,
DAR CU SPATE PRIN GUVERNE
De hoți viața ne-a furat-o,
Stând pe ei cu văzul tern,
Și ce fain ne-a protejat-o,
Că și-a pus fiica-n ... guvern! (NICOLAE MĂTCAŞ)
PROTESTE LA VREME DE PANDEMIE
Le permit să protesteze,
Însă nu mai mult de-o sută,
Ca apoi să persifleze:
Doi jandarmi la câte-o tută! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
VACCINAREA CU ASTRA ZENECA
Ce curaj au! Vaccinarea
Ne-o aplică tuturor,
Mai ales că asumarea
Este-a noastră, nu a lor. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CINE PLĂTEŞTE
(pentru tragediile de la Piatra-Neamț, „Matei Balș”,
„Foișorul de Foc”, „Victor Babeș”)?
Nimeni când nu garantează
Pentru munca dumisale,
Întrebăm și noi cu groază:
Ce-am mai căuta-n spitale? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LINIŞTE ŞI PACE LA MAI
Caracal, Onești ș.a. -
Azi uitarea se așterne.
În sistemul de interne
S-a cutremurat ceva? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NU-I MAI SATURĂ SATANA
Pretind sporuri desuete,
C-ar lucra cu „I”* secrete.
La opt mii pe lună euro,
Nu le-am da și niște néuro'?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
*„I” - informații.
NICI O RĂSPUNDERE?
Demonstranții fac trimiteri,
Pun guvernul la-ncercare:
Hai că nu mai sunt demiteri,
Dar demisii de onoare? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NAIV, SAU BATE ŞAUA?
Greu să-i pună - o fi - la treabă,
Să le ceară socoteală,
Dacă el, inapt, se-ntreabă:
O mai exista morală?? (LERU CICOARE)
CU SPATELE ASIGURAT?
O fi tare el ca fierul,
De se ține mort de post...
Să nu vază premierul
Cum cam dă prin gropi de prost? (LERU CICOARE)
EX-MOŢOCII NOŞTRI
„Nu plec nici mort! Ca mine nu-s!
Să moară toți! Sunt niște proști!”
Striga Moțoc, cu pluta dus.
Dar azi și el, și-ai lui sunt ... foști. (LERU CICOARE)
ORDINUL CU GHINION
CE-A GONIT-O DIN AMVON
L-așteptau cei din HoReCa
Mai ceva ca pe Zeneca.
Doar că ordinul, beninul,
O păți ca și vaccinul. (LERU CICOARE)
MIŞCĂRI TECTONICE ÎN COALIŢIE
Secretar de stat demis
Că n-a zis de ordin pis.
El, gafând-o tot așa,
Coechipa-l va ierta? (LERU CICOARE)
UNDE A DISPĂRUT PREŞEDINTELE?
Moară țara prin spitale,
Ieie-o stâncile la vale,
Președintele, garant,
S-a pierdut, parcă, -n neant. (LERU CICOARE)
POLITICIANISMUL O BOALĂ...SĂNĂTOASĂ
Pleacă un ministru prost,
Vine altul fără rost;
Ne conduc analfabeți,
Politruci, incompetenți. (DUMITRU BUJDOIU)
DEZASTRUL SANITAR
Să le zicem “hai sictir!”,
Și că “sunteți de fecale!”;
Mor zeci de mii-n spitale,
Ce contează trei în Tir?! (DUMITRU BUJDOIU)
PREȚUL MESEI PARLAMENTARILOR, CA LA CANTINA BOSCHETARILOR
Cum să dea mult pe mâncat?
N-au bani, săracii de ei,
Abia scot vreo doi-trei lei;
Că zilnic mangesc ...rahat. (DUMITRU BUJDOIU)
MOTIV DE DIVORȚ: GRAMATICA, O VOCALĂ
Ia-ți alt soț, nu mai rezist!
Vrei zilnic doar complimente;
Eu, ca profesor lingvist,
Îți ofer doar complemente. (DUMITRU BUJDOIU)
CASCADA URLATOAREA (Vama Buzăului)
Cum a apărut cascada?
Nu când s-a topit zăpada;
E altă legendă sacră:
Când pe-aici trecu o soacră. (DUMITRU BUJDOIU)