O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Plaiul botoşănean, cu satele lui risipite pe firul unor ape sau pe dealuri molcome a fost ÅŸi va rămâne mereu tezaur de adevăr, viaţă ÅŸi poezie pentru locuitorii săi. Satul continuă să stea la baza existenÅ£ei noastre, una afirmată pe coordonate estetice, morale, practice ÅŸi spirituale. Plecăm din sat în lumea largă cu aceste coordonate, dar ÅŸi cu gustul, mirosul, zgomotele ÅŸi întâmplările satului natal. Vasile Larco, botoşănean care îÅŸi limpezeÅŸte permanent sufletul cu toate elementele locurilor natale, aduce în faÅ£a cititorului un astfel de volum a cărui texte nu pun probleme de încadrare: “Întâmplări din vremea lui Carlo Valesi” (Editura “24:ORE”, IaÅŸi, 2020). Meritul autorului este de a exploata la maxim coordonatele impuse de epic, excelând prin expoziÅ£iune. Toate cele 28 de proze de scurtă întindere au în debutul lor ori o caracterizare a personajelor ce vor asigura suportul povestirii, ori o prezentare a timpului în care vor acÅ£iona însă, în cele mai multe situaÅ£ii, predomină o descriere a toposului în stilul calm ÅŸi previzibil specific acestui autor: “Era la începutul primăverii, trecuse ÅŸi Babele, stratul de zăpadă, mult subÅ£iat, mai poposea pe la locurile umbrite din satul străjuit de munÅ£i. Se vedea a fi o dimineaţă liniÅŸtită ÅŸi însorită, când la poarta unei case modeste, care se afla la strada principal, adăstase un drumeÅ£. În casă erau mama Elisabeta, împreună cu fiica ei, Zamfira, care avea ÅŸase aniÅŸori” (“Zamfira”); “Într-o casă modestă, la mijlocul secolului trecut, undeva în Nordul Moldovei, locuia o familie formată din mamă ÅŸi doi copii. Copiii erau minori, mama era aÅŸa, cam între două vârste, iar soÅ£ul ei nu s-a mai întors din război” (“Comoara de sub duÅŸumea”); „Într-un sat aflat pe un ÅŸes întins, străjuit de două dealuri împădurite, din partea de nord a ţării, cu teren arabil foarte bun, trăiau oameni săraci, care se ocupau, în cea mai mare parte, cu munca pe ogoare dar ÅŸi cu zootehnia” („Căsătorie surpriză”); „Localitate liniÅŸtită, un orăşel de munte, pe unde trec câteva maÅŸini ÅŸi patru trenuri în douăzeci ÅŸi patru de ore, dus-întors.” („Jurământul din Sfânta Biserică”); „Era la începutul anului 1947. Trecuse câteva zile de la cumpăna dintre ani, de la Anul Nou. Într-o localitate, din Nordul Moldovei, în comuna aflată cam la jumătatea distanÅ£ei dintre două oraÅŸe, unul reÅŸedinţă de raion, celălalt de regiune, trăia o familie formată din ÅŸase persoane.”.
Vremea lui Carlo Valesi acoperă cele patru etape ale comunismului în accepÅ£iunea lui Eugen Negrici, ca să iau una dintre multele sistematizări care circulă, denumite „stalinismul integrat” (1948 – 1953), „destalinizarea formală” (1953 – 1964), „relativa liberalizare” (1964-1971) ÅŸi „naÅ£ionalismul comunist (1971-1989), trecând adesea ÅŸi dincoace de RevoluÅ£ie. În prima etapă se impune lupta de clasă într-o armonie de sorginte comunistă cu politizarea fără ruÅŸine a tot ce miÅŸca, în timp ce în a doua primează politica de aservire ÅŸi toleranÅ£a faţă de cei care rezonau cu această politică. A treia etapă, una considerată o diversiune prin ceea ce se numea „obsedantul deceniu”, a refulat asemenea unui lichid cu mirosuri pestilenÅ£iale în cea de-a patra, una a reîndoctrinării. În acest cadru istoric se miÅŸcă personajele lui Vasile Larco, supunându-se cu stoicism efectelor ideologiilor vremii. Din această perspectivă, un principal punct de pornire în analiza arhitecturii povestirilor o reprezintă preocupare de a temporaliza textul prin indici direcÅ£i, specificându-se anul sau evenimentul, dar ÅŸi indirecÅ£i cum ar fi nominalizarea unor instituÅ£ii ale timpului respectiv: Åžcoala de Partid, Secretarul PCR, MiliÅ£ia, Comisariatul Militar, organele locale, Cooperativa Agricolă de ProducÅ£ie, o maÅŸină „Steagul RoÅŸu”, Consiliul Popular, sediu, ordine locală, examen de maturitate, Republica Populară Română, RevoluÅ£ie, D.N.A. etc. Un alt aspect de luat în seamă îl reprezintă sinceritatea. Un spirit etic traversează volumul de la un capăt la altul, Å£inând cont că e greu să fii sincer într-un context actual. Există fraze ÅŸi sintagme destule care întăresc afirmaÅ£ia de mai sus: „vârfurile nu se uită niciodată, fiind mai puÅ£ine, pe când marea majoritate, linia mediană, se pierde în negura uitării”; „Doamne, mare Å¢i-e grădina Ta! Au loc să crească trandafiri, dar ÅŸi buruieni.”; „din păcate, după două, trei sau patru generaÅ£ii ÅŸi aceste cruci dispar, în locul fostelor morminte sunt înmormântaÅ£i alÅ£ii ÅŸi alÅ£ii, aÅŸa că strămoÅŸii noÅŸtri se află în adâncuri, unii peste alÅ£ii sau unii alături de alÅ£ii”; „drumul de la părinÅ£i la copii este mai scurt decât cel de la copii la părinÅ£i” etc.
Un cititor atent va constata că povestirile lui Vasile Larco te obligă să readuci în discuÅ£ie problematica DESTINULUI, despre care tandemul PleÅŸu-Liiceanu spune că reprezintă „cea mai dificilă temă a muritorilor”. Vasile Larco îÅŸi pune personajele la intersecÅ£ia dintre voinÅ£a Domnului ÅŸi propria asumare a faptelor: după douăzeci de ani de prizonierat, Neculai Lemnaru se întoarce în satul natal ÅŸi-ÅŸi găseÅŸte soÅ£ia, pe Leonora, măritată cu altul. Haralambie, ajuns ÅŸi el prizonier, dezertează ÅŸi ajungând acasă îÅŸi găseÅŸte soÅ£ia cu un copil de ÅŸase ani. Fănică, născut sub zodia ghinionului, vine într-o permisie, îÅŸi găseÅŸte nevasta cu altul, are loc o încăierare soldată cu un omor. Multe destine schimbă ÅŸi o comoară găsită sub o duÅŸumea, lipsa zestrei unei fete, sărăcia lucie a unui flăcău, seceta din 1946-1947 sau doi stropi de lapte matern. Destinul personajelor este un fel de forţă nevăzută dar hotărâtă să facă din ele ce vrea el conducându-le spre o finalitate aleasă. Tema destinului asigură povestirilor lui Vasile Larco, pe lângă subiect ÅŸi stil, ÅŸi o anumită energie cu care se încarcă cititorul. În plus, dominat de un ÅŸir de reflecÅ£ii retrospective aflate la limita jurnalului, aspectul social apare din orice frază a volumului. Lor li se adaugă ÅŸi faptul evident că Vasile Larco stăpâneÅŸte bine câteva coordonate necesare epicului, cum ar fi spiritul de observaÅ£ie ÅŸi capacitatea de analiză. Aflate în corelaÅ£ie cu simÅ£ul epigramistic foarte dezvoltat al autorului ÅŸi cu factura sa lirică, au condus ca finalul textelor să se concretizeze într-un catren cu valoare generalizatoare ÅŸi moralizatoare.
Cartea scrisă de Vasile Larco e una de care avem nevoie azi ÅŸi cu atât mai mult mâine. Pentru că, după cum spunea tot o personalitate botoşăneană, Angela Paveliuc Olariu, „intrând în marea familie europeană, se va căuta cu lumânarea sufletul românesc”. Åži atunci vom căuta sufletul românesc ÅŸi în cartea lui Vasile Larco, coborâtor în IaÅŸi din ÅŸaua Bucecea. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
PEDEAPSA BUJENISTÄ‚
Cum des luat-am în peniţă
Pe Comandoru’ Bujeniţă,
Să mă feresc nici nu apuc,
Căci, vai, mă bagă în Booklook. (SORIN FINCHELSTEIN)
PETRICÄ‚ IOAN GÂRDA LA ORA DE ENGLEZÄ‚
Cele trei iniţiale,
De le iei la rumegat
În engleză, n-ai matale
Nici o şansă la Ignat. (SORIN FINCHELSTEIN)
VENIÅ¢I DE LUAÅ¢I LUMINÄ‚…
A lui Ilici chioară lampă
Åži stăpânul ei în vacs
Luminate-s într-o stampă
De Opaiţul lui MAX. (SORIN FINCHELSTEIN)
HAI(VAS) LA EMIGRAT
Tot sperând Mihai HAIVAS
Să ajungă în Parnas,
Şi-a făcut de-un an valiza,
Åži, de-atunci…, aÅŸteaptă viza. (SORIN FINCHELSTEIN)
CAFEA CU ÎNLOCUITORI
Când eram copil, pe ger,
Învăţasem: “Leru-i ler”;
Mai apoi, crescând eu mare,
LERU-i, am aflat, RÄ‚COARE. (SORIN FINCHELSTEIN)
CRÄ‚CIUN CU LARCO
De le-ar da ceVAŞILEa ‒
Covrigei săraţi, banane
Sau o ladă cu berane ‒
Mulţi pe el L-AR COlinda. (SORIN FINCHELSTEIN)
DIVIDE ET IMPERA
Iulius Cezar, barosanul,
Peste Roma impera;
Pe când ION, basarabeanul,
Peste Prut tot DIVIZA. (SORIN FINCHELSTEIN)
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM…
Cum alţii aleg calea dreaptă,
Åži limpede le e socotul,
GRIGORE – când nu se aÅŸteaptă
Ciracii – în cale, dă COTUL. (SORIN FINCHELSTEIN)
CUM CORECTÄ‚M PROZODIA –
EPIGRAMISTULUI GEORGE EFTIMIE
Cum mă prinsese - ceasu' rău -
Paranghelia la Buzău,
M-am izolat de pandemie
La F. Timie, la moÅŸie. (SORIN FINCHELSTEIN)
SUB SUBCARPATICÄ‚
La Buzău sau la Mizil,
Åžtie ÅŸi un mic copil,
Dacă vreţi să avansaţi,
Trebuie să ÅŸi… UrlaÅ£i. (SORIN FINCHELSTEIN)
MOTIVAÅ¢IE
Din patru-n patru ani aflând că soarta
C-un trai de vis ne fascinează gândul,
Vom fi convinÅŸi că pe pământ e poarta
Spre Rai, la care... dracii fac cu rândul. (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
OPÅ¢IUNE
Femeia cultă e încântătoare
Și conștient, am preferat mereu,
Știind că frumusețea-i trecătoare,
S-o las să treacă... și prin patul meu. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
EPITAFUL EPIGRAMEI
Zace-n locul cel de veci,
Tristă-i epigrama, iat-o:
Inventată a fost de greci,
AlÅ£ii însă-au îngropat-o! (VASILE LARCO)
OGLINZII MELE
Nu-nţeleg ce se petrece,
Mă încarc de supărare;
De la an de an ce trece
EÅŸti atât de schimbătoare! (VASILE LARCO)
APRECIERE
(apropo de rubrica: ,,Loc de dat cu...EPIGRAMA)
Armă fină-i epigrama
Care dă în vicii iama,
Treaba merge ca pe role
Că-i ghidată de... Manole! (VASILE LARCO)
POEÈšI MODERNI ÎN CONCURSURI
Vezi mulți poeți din noul val
Ce, depășind cu-a lor „osânză”,
Pe cei mai „slabi” la festival,
Rimează viezure cu brânză. (MIHAI HAIVAS)
GEOMETRIE SOCIALÄ‚ (amfibrah)
Un cerc este curba perfectă,
Dar oamenii, pentru-n folos,
Având comportarea infectă
Se-nvârt într-un cerc vicios. (MIHAI HAIVAS)
CONCUBIN NESIMÈšIT
Femeia l-a primit în gazdă,
Conviețuind ca guguștiucii;
Nereușind să-l dea pe brazdă,
Golanului... i-a dat papucii. (MIHAI HAIVAS)
1-9 MARTIE – PERIOADA BABELOR
Toţi bărbaţii-s minte slabă,
Niciodată nu s-au copt,
Umblă să-şi aleagă babă,
Când e clas că pica-n opt. (GRIGORE COTUL)
40 DE MUCENICI - 44 DE PAHARE
Am trecut de patruzeci,
Åži de-acolo, tot ce ÅŸtiu
E că m-am trezit în beci,
Bucuros că-s încă viu. (GRIGORE COTUL)
ALTRUISTUL
E omul ce ne preţuieşte,
E-o speță de bigoți,
Ce-atât de tare ne iubeÅŸte,
Că ne-ar mânca pe toÅ£i. (ION DIVIZA)
DEBITORUL
Nicicând nevasta nu-ÅŸi înÅŸeală,
O duce peste tot de mână,
Iar datoria conjugală
Din an în an ÅŸi-o tot amână. (ION DIVIZA)
BÄ‚RBATUL
E-un soţ galant, care arată bine
Åži e deÅŸtept ÅŸi încă în putere,
Încât de la nevastă va obÅ£ine
Tot ce doreÅŸte dânsa să-i ofere. (ION DIVIZA)
UNUI CRITIC
Neavând idei mai breze,
Domnul Ygrec Ics, mai an,
S-a gândit să-ncondeieze
Oul lui Barbilian. (PETRU-IOAN GÂRDA)
OCUPAÅ¢IE NEPOTRIVITÄ‚
Vin „condeie” – nu puÅ£ine –
Să ne vândă carte, nouă:
Cred c-ar fi cu mult mai bine
De s-ar apuca de ouă. (PETRU-IOAN GÂRDA)
PE MALUL LACULUI SNAGOV
Chiar de-aleşii n-au cultură,
Eminescu este sfânt:
Cum veniră se făcură
ToÅ£i cu apă ÅŸi pământ. (VALENTIN DAVID)
DIN NOU PE ASCUNS
Românii iar vor protesta
Să ţină piept situaţiei;
AleÅŸii vor a amenda
Şi Legea Gravitaţiei! (VALENTIN DAVID)
FINALUL CONCURSULUI DE ARUNCAT BOLOVANI
O spun atleţii, pehlivani,
Şi chiar se face să-i asculţi
Că-n ţara asta bolovani
Sunt, din păcate, foarte mulţi. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
DIFERENÅ¢A ÎNTRE POPICARI ÅžI BOXERI
Informaţii sunt, utile,
Åži pe rând am să le iau
Primii zilnic dau la bile
Iar boxerii-n bilă-ţi dau. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
DESPRE POPICARI
Zvonurile sunt subtile
Åži le-auzi destul de rar;
Cică ziua trag la bile,
Iar spre seară, la pahar. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
TRACTORISTUL PENSIONAR
Pe timpuri, când urca pe un tractor
C-o sută cai-putere în motor,
Nici nu gândea, în ritmul epocal,
S-ajungă la puterea unui cal… (GHEORGHE BÂLICI)
DESTIN INGRAT
Pe camp ţăranul, enervate şi rău,
Alături trage de catârul său,
Iar seara gloaba, cu nărav tehui,
Se zice că ÅŸi bea…la botul lui. (GHEORGHE BÂLICI)
DIRECTORUL CONSILIAT
Cum secretara-l tot îmbie
El se codeşte prima oară,
Convins cu greu de-a lui soţie
Ce-i la un boss tot secretară. (VASILE MANOLE)
POMPIERUL ÎN ACÅ¢IUNE
Când pleca să stingă focul
Soaţa lui nu sta pe-acasă,
Pe-un vecin cădea norocul,
De-l vedea sărea ca arsă. (VASILE MANOLE)
PROTECÅ¢IE
E ţara plină de corupţi şi hoţi
Dar care ţară nu e plină oare,
De-aceea pă-i „cinstiÅ£i” ÅŸi „patrioÅ£i”
Îi conservăm…Å£inându-i la „răcoare”! (GEORGE EFTIMIE)
PREVIZIUNI
Munţii noştri aur poartă,
Pe sub codrii mari de tei,
Dar cun suntem „mână-spartă”,
Vom scăpa curând…de ei! (GEORGE EFTIMIE)
MÄ‚RÅ¢IÅžOR DE PRIMÄ‚VARÄ‚
În gumari tăind la vie,
Zise lelea ofuscată:
-Mărțișorul la soție
Este tina… desfundată! (GHEORGHE GURÄ‚U)
SOÅ¢UL MANIERAT…
Soțul om cu maniere,
Nu am priceput o iotă;
I-a dat soaÈ›ei ce îi cere:
Mărțișorul pe sub fotă! (GHEORGHE GURĂU)
…ÅžI UN ALTUL
Soțul ei om educat,
Constatarea este justă;
De-întâi Marte-a inventat
Mărțișorul pe sub fustă! (GHEORGHE GURĂU)
TEMÄ‚ PENTRU ACASÄ‚
Într-o zi dascălul Petru,
Dictă foarte furios:
„Să se afle diametru
…Cercului vicios”! (GIREL BARBU)
TRATAMENT FAMILIAL
Amândoi bolnavi -, normal
Se tratează natural:
El cu păducel,
Ea cu…Ghiocel. (GIREL BARBU)
RURALÄ‚
A scris acel cronicar:
„În satul străbun
Drumul cel mai bun
Duce-acasă la primar”. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
IARNA
Sorbind iarăşi din licoare
O destăinuire-mi face:
- Gerul, de un timp încoace,
Arde rău la buzunare. (GHEORGHE I. GHEORGHE
UNUI ANGAJAT LA TEATRU
Mai joacă teatru într-o trupă,
DeÅŸi, el nu este actor,
Doar figurant, şi se ocupă
Cum face-acasă-n dormitor! (MAX OPAIŢ)
ÅžCOALA ÎN PANDEMIE
Exersăm un nou sistem
La evaluarea-n bloc,
Greu mai găseşti un item
Rezolvat, iar carte…ioc! (MAX OPAIÅ¢)
SCENA POLITICÄ‚
Vedem în Parlament cum unii,
Păstrând un obicei străbun,
Se bat în sală ca nebunii,
Iar când nu e scandal…dorm tun! (MAX OPAIÅ¢)
ERRARE HUMANUM EST,
SED PERSEVERARE, DIABOLICUM!
N-aş vrea să merg prea mult pe fir,
GreÅŸeli mai sunt…ÅŸi-I evident,
De la spitale-n…cimitir,
Åži de la ÅŸcoli ăn…Parlament! (MAX OPAIÅ¢)
EUTANASIERI PRIN SEDĂRI ȘI LEGĂRI
Bolnavul ar vrea să știe,
Cum scapă de pandemie?
Foarte simplu: cât eÈ™ti viu,
Te internezi la Sibiu. (DUMITRU BUJDOIU)
IDELE LUI MARTE
Au trecut È™i “babele”,
Oltenii zic muicile,
Moldovenii, mumele,
Iar tinerii, rablele. (DUMITRU BUJDOIU)
CONTRA-SOFISMUL PROSTIEI
Dacă vrei să mă asculți,
Și ai cap să recunoști:
Nu toți proștii sunt inculți,
Dar, nici toți inculții, proști. (DUMITRU BUJDOIU)
PREDEAL: URSIADA DE SCHI
Să știți că nu sunt tromboane;
După jaf prin tomberoane,
Urșii-n loc să hiberneze,
Vin pe pârtii să ...schieze. (DUMITRU BUJDOIU)
DE CE NU POARTÄ‚ BABELE MINIJUPE ?
Să descurcăm ițele:
Cum să poarte fuste mini?
Râd străinii, râd vecinii,
Că li se văd È›âÈ›ele. (DUMITRU BUJDOIU)
UN EDIL INVENTIV ÅžI AGIL
Nu-i È™i el pe prima linie în front?
Să nu-și ia și el un spor de risc?
Cel mai mare-n viața lui afront:
Vizita agentului de fisc. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
NU PROHODUL MINERITULUI,
CI DESTINUL MINERILOR
Pe ortaci nu mineritul
I-ar durea că-n hău se-aruncă.
I-a ajuns la os cuțitul
Unui loc incert de muncă. (NICOLAE MĂTCAŞ)
O ORÄ‚ ÎN PLUS
Se-ntroduc restricții dure, toate bune pentru noi.
Prea ne-am relaxat la muncă și odihnă, vede Domnul,
Timp în care se trudeÈ™te ca bovidul SARS-CoV-2.
Să-i mai dăm È™i lui o oră ca să-È™i împlinească somnul. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
DE CE NU VOR SÄ‚ CONDAMNE
TOTALITARISMUL COMUNIST
Useriștii și plusiștii,
Liberalii, pesediștii
Și maghiarii - s fii lui:
Totalitarismului. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
GCS*, PANDEMIA ÅžI SECRETOMANIA
Cam ce grup ăsta să fie,
Când, de fapt, nimeni nu È™tie
Care-i componența lui
Și e sub controlul cui? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
*GCS (abr.) - așa-numitul Grup de Comunicare Strategică.
DE CÂND PANDEMIA
A DEVENIT MARE SECRET DE STAT?
Grupu-i de comunicare
Specială, nu oricare,
Și comunică dozat,
Parc-ar fi secret de stat. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
SCANDALUL GERMANO-ROMÂN
(privind brandul bicicletelor „Pegas/us”)
S-au ciocnit doi murgi pe piață:
Un „Pegasus” È™i-un „Pegas”:
Unu-ar vrea să-i steie cață,
Altul: „Cum nu! Was ist das?” (LERU CICOARE)
ȘEFII DE POLIŢIE LOCALĂ LA ORA CONTROLULUI
Și-au pontat, în starea de urgență,
C-au muncit trei luni cât în trei ani.
A venit și timpul de scadență:
Pinteni și ... punguța cu doi bani! (LERU CICOARE)
GRIJI PE CAP ÎN PANDEMIE
(La Brașov - la primărie)
La cârciuma lui Oprică,
Chiar în plin scenariu roÈ™u,
Sfetnicii o fripturică
O dezbat c-un fost șef: ghioșu'. (LERU CICOARE)