O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
De câte ori citesc o carte, indiferent din ce domeniu face parte, am în minte mai multe considerente. Azi îl am în faţă pe cel al lui Vasile Lovinescu: „Lectura este proprie celui care o face, iar înţelesurile pe care acesta le desluşeşte depind de sistemul său de referinţe.” E o modalitate de a purcede la lectura unei cărţi scrise de Ion Moraru, nu înainte de a vedea şi înţelesurile desluşite de alţii. Paul Dumitrescu vede în epigrama lui Ion Moraru tonuri răspicate ale poantei „ce cad vertiginos prin verticalitate într-o coliziune dură, spărgând figurativ cutia Pandorei contemporane”, dând la iveală „splendoarea comică a tarelor convieţuirii noastre”. Gheorghe Penciu consideră că Ion Moraru este autorul unor replici „stricte dar nu injurioase, sunt insinuante dar nu linguşitoare şi sunt condimentate şi virulente, dar fără viruşi potenţiali”. Punând în evidenţă o caracteristică generală a epigramelor acestui autor, Sterian Vicol adaugă: „Puţine sunt ocazionale, în care eul liric porneşte de la situaţii reale, majoritatea însă vizează perenitatea sau eternitatea”. Ion Manea, un cititor şi critic consecvent al lui Ion Moraru, vorbeşte despre „un stil ionmorăresc”, în timp ce Nicuşor Constantinescu descoperă la epigramistul în discuţie prezenţa unui al şaselea simţ, „simţul umorului”. Acest al şaselea simţ este etalat cu asupra de măsură în volumul „Butoiul lui Chicioroagă” (Editura „Pax Aura Mundi”, Galaţi, 2014). Constituit ca un volum caleidoscop, arhitectura textului e concepută pe şapte elemente specifice genului: epigrame, definiţii epigramatice, şarje amicale, poezii umoristice, dicţionar de definiţii…cu tâlc, aforisme şi proză scurtă umoristică. Volumele astfel concepute au avantajul că pot fi citite începând cu ce capitol dorim. Eu am adoptat vechiul meu obicei ca lectura acelor cărţi cu o astfel de arhitectură să o încep de la sfârşit.
Unii umorişti transsubstanţializează sensurile cuvintelor. Proza lui Ion Moraru depăşeşte această fază de poleire a cuvintelor, transmutaţia potrivindu-i-se perfect. Are, astfel, ştiinţa înnobilării sensurilor, aspect relevant în „Armata e cu noi”, „Izgonirea”, sau „Reţetă (necompensată) pentru ciorba de ţară”. Reţin, spre exemplificare, din cea de-a treia proză amintită: „Mai întâi se umple borşul: se toarnă apă de ploaie şi apă chioară din discursul unor parlamentari, într-o putină de lemn, peste tărâţa adunată din capul câtorva concetăţeni. După ce s-a acrit de tot (s-au de toate), răsturnaţi borşul într-un vas, după care…spălaţi putina! Se introduc apoi în aceeaşi oală ciolanul puterii şi osul, pe care şi aşa românii nu-l mai pun de mult la treabă. Puteţi folosi şi coada de peşte în care a rămas economia naţională sau orice pasăre (care şi aşa pe limba ei piere) căci oricum românii cred că tot ce zboară se mănâncă. Se adaugă morcov pe fiecare român îl are din belşug precum şi puţină „verdeaţă” (import SUA)” etc. Şi din texte explodează astfel de momente ironice care generează sarcasm asezonat cu subtile paradoxuri. Toposul ales e divers, autorul plimbându-se prin sat, de la Buşteni la Paris, revine în blocul în care a locuit, „vizitează” un epigramist neidentificat, devine naş fără voie la o nuntă la Piatra Neamţ , îl aduce pe Ştefan cel Mare în democraţia originală de azi, rezervă un colţ învăţământului contemporan, valorifică o farsă specifică satului românesc (vezi „Butoiul lui Chicioroagă”). Cântecul de lebădă al secvenţei acordată prozei scurte umoristice, şi aceasta din punctul meu de vedere, este „Căţeluş cu părul creţ”. Ion Moraru inventează, sub semnul ironiei, interpretări ale primelor patru versuri, devenite celebre, din partea unei profesoare de limba şi literatura română, a unui critic literar, a unui medic veterinar şi a unui poliţist, ca în final să aibă cuvântul un preot şi stăpânul căţeluşului şi al raţei. Revăd în proza aceasta o definire a stilului ironic dat de Dan Mănucă: „…este tot ce spune în realitate un lucru, dar gândeşte un altul, tot ce ia în serios aparenţa în detrimentul esenţei, spre a le discredita”. Spre exemplu, vrând să ironizeze stilul alambicat, stufos şi plin de cuvinte preţioase adoptat de unii critici literari, Ion Moraru le dă cuvântul: „Tratarea comprehensivă şi exhaustivă a subiectului canin, ne determină să apreciem că între cele două vietăţi este o prietenie harică şi cozerică necompromisă de vreo perturbaţie aluvionară. Citind poezia, am fost martorul şi tributarul relaxării benefice a grilei interpretative. Personajele nu se instalează în derizoriu, locvacitatea ţinându-le la suprafaţa existenţei în autosuficienţa limitatoare. Ambiguitatea angoaselor nedecodate faţă de alteritate creează în mod contemplativ accesul la metafizică şi propensiune”.
În „Aforisme”, Ion Moraru face o degrăniţuire între caracterul filozofic şi cel literar al sclipirilor sale. Gândurile acestui autor sunt puse într-o relaţie de cauzalitate cu observaţiile extrase din acea zonă despre care Heidegger spunea că „lumea lumeşte”. Fiecare „lumeşte” în felul său, incidenţă de care nu e scutit nici Ion Moraru. Reprezentarea extraselor de care vorbeam e făcută după o metodă specifică acestui autor, pista falsă: „Cererea lui de mână parcă e scrisă cu picioarele”; „Egoist înseamnă să fii altruist cu tine însuţi”; „Bruma – fardul pe care îl dă toamna pe pomeţii dealurilor”; „Unii oameni au coborât, în sfârşit, din copac dar, din păcate, nu au părăsit încă grota”; „Dacă vrei să scapi de cineva, avansează-l!” sau „A trăi nu e acelaşi lucru cu a vegeta”.
Claudiu T. Arieşan, un hermeneut al umorului, spunea într-o carte a sa: „…puţine lucruri sunt mai serioase decât râsul pe lumea aceasta, şi mai puţine încă decât comicul umoristic”, aspect pe care l-a înţeles foarte bine Ion Moraru. În „Poezii umoristice” domină acelaşi civism militant, este evidentă atitudinea concretizată în polemici dulci faţă de stupiditate şi incultură şi nu lipseşte autoironia ca formă de meditaţie filozofică, aceasta din urmă venind şi dinspre aforism. Mi-au atras atenţia şi două parodii, una după „Cântăreţi bolnavi” de Lucian Blaga şi alta după „Frunzele” de Radu Stanca. Se remarcă modul adecvat de conservare a retoricii celor doi autori şi un anumit grad de afectivitate faţă de textele sursă.
Păşind pe teritoriul epigramei, unul cu care este cel mai bine familiarizat autorul, l-aş pune sub semnul unui citat din Petru Creţia: „O călăuză către adevărul despre noi înşine”. Am mai scris despre epigramele lui Ion Moraru, nu ştiu ce aş mai putea adăuga, doar că umorul, temperamentul şi personalitatea acestui autor se racordează perfect cerinţelor actuale ale acestei creaţii de o specificitate aparte. De la înălţimea vârstei autorului să reţinem un sfat ( Recomandare: „Ca să-şi menţină totdeauna flerul, / Îi sfătuiesc pe cei ce fac umor / Să poarte-n traistă sarea şi piperul / (Cu condimente deci, la purtător!) şi o concluzie (Statutul epigramei: „Tot se-ntreabă-ades confraţii-n plen / Dacă ea e specie sau gen; / Întrebarea poate să se pună / Dacă epigrama este bună!”).(GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
UNUI SISIF
Problema e chiar delicată,
Că lucrul mereu e-nceput,
Dar nu e făcut niciodată,
De parcă-i un lucru făcut. (PETRU-IOAN GÂRDA)
VOI SCĂPA DE SĂRĂCIE
Mi-s o ruină casă, vatră,
Dar semne sunt că o să scap:
De câte ori mai cade-o piatră,
De-atâtea ori îmi vine-n cap. (PETRU-IOAN GÂRDA)
UN PARADOX AL ÎNVIERII
E infinită-a Lui putere,
Aşa cum spun destui profeţi
Şi totuşi, după Înviere,
Ce mulţi creştini sunt morţi…de beţi! (PETRU-IOAN GÂRDA)
LA ŞEDINŢE ÎNTÂI VORBESC DOAMNELE
E bine conturat motivul,
Făcând aceste observaţii:
Femeile-s aperitivul,
Cireaşa de pe tort, bărbaţii. (VASILE LARCO)
EA VÂNĂTOR, EL PESCAR
Alegerea cred că e justă
Când soţii-s la cumpărături;
Şi ea ocheşte câte-o fustă,
El pescuieşte „prospături”. (VASILE LARCO)
PROMOVARE GRABNICĂ
Era prim-om în Primărie,
Dar nu trecuse nici un an
Şi-a tot urcat în ierarhie,
Iar din baron e…barosan! (VASILE LARCO)
ATENȚIE, DRUM PERICULOS!
Dorind să se ferească de ridicol
Spun (doar în șoaptă!) unii exegeți:
La rime de renunță mulți poeți
E-ntreaga poezie în pericol.(EUGEN DEUTSCH)
ȘAH ETERN...
Șahista cea cu tenul mat
Nu face din partide drame:
Ajunge deseori în pat
Și-acceptă chiar și-un schimb de dame! (EUGEN DEUTSCH)
POTRIVIRE(?)
E-o pereche adecvată,
Cum sunt multe-n noul veac:
Ea bătrână și bogată,
Dânsul chipeș dar sărac! (EUGEN DEUTSCH)
IMPARITATE
De-o fi la cer să mă cocoț,
Afirm aceeași vorbă veche:
Nu orice doamnă fără soț
E-o mândră fără de pereche! (MIHAI HAIVAS)
„EXPATRIERE” RATATĂ A UNUI ȚĂRAN
Pornind acum pe-un nou făgaș,
Îi este viața mai amară,
Căci prin mutarea sa-n oraș
Se simte trădător de „țară”.(MIHAI HAIVAS)
UNUI CONFRATE DUBIOS(dactil)
Văd că susții azi o damă,
Una lansată recent:
Scrie de-un timp epigramă,
Chiar dacă n-are talent! (MIHAI HAIVAS)
NE-AM PĂCĂLIT…
Crezând că-i soare doar la Est,
Speram la vremuri mult mai bune
Şi-abia acum, privind spre Vest,
Vedem cum soarele… apune. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
ÎN SPRIJINUL LEGII
Să sprijine dreptatea consecvent,
Asigurăm justiţia română,
Că dezinteresat, ca stimulent,
Avem oricând un par la îndemână! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ
La noi în casă se petrece
Un lucru absolut normal:
Când ea se poartă foarte rece,
Eu simt că mă-ncălzesc global. (GRIGORE COTUL)
MEDICINA ÎN FAMILIE
Chirurgul a investigat
Prezenţa unui corp strain
Şi, la final, a prelevat
De la soţie…un vecin. (GRIGORE COTUL)
CRAVATA DE PIONER
Cravata ce-am purtat la gât
Cu drag şi multă semeţie
A fost, o recunosc şi-atât,
Un fel de prima mea beţie…(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
POPOR BINECUVÂNTAT
Fericit popor suntem,
Cum spunea ministrul Daea
Căci la stân-oricând suntem
Ne vor da ciobanii o(aia)! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
TRAGEDIE GAY*
Sile rău s-a supărat
Când Neluş, cam grobiană,
Foarte ferm l-a informat
Că de-acum e lesbiană! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
“TOATE DRUMURILE DUIC LA ROMA”?
Se infirmă axioma
Şi vă demonstrez rapid:
Nu chiar toate duc la Roma
Ci mai duc şi la…Madrid! (ION MORARU)
UNOR PARLAMENTARI
Obosiţi de-activitate nu-s
Dar, au alergat s-apuce-un os…
Dorm în Parlament, acolo sus,
Înveliţi cu…”pătura de jos”. (ION MORARU)
DENUNŢ
Mi-a șoptit un ac mai vechi
Că seringa stă de geaba
Și, că nu-și mai face treaba
Dacă nu „miști din urechi”! (GEORGE EFTIMIE)
ACUL DE SERINGĂ
Mic și rău așa-i cotat
Și-njurat de toți nebunii,
Că mereu a înțepat
Locul ce-i pupat... de unii! (GEORGE EFTIMIE)
ACUL
E un lucru mititel
Dar românii, pot să jur
Nici n-au auzit de el...
Că de aia-s rupți în tur! (GEORGE EFTIMIE)
PAZNICUL(la cimitir)
Munceşte mult şi nu-i om rău
Dar uneori mai cârcoteşte
Că lumea cea din jurul său
Doar una face: odihneşte. (ION DIVIZA)
CIOCOIUL(nou)
Poartă-un lanţ masiv de aur
Pe grumazu-i de erou;
De departe zici că-i taur,
De aproape vezi că-i bou! (ION DIVIZA)
ALEGĂTORII
I-au votat din nou pe „foşti”
Şi se bucură, flataţi:
Nu suntem noi cei mai proşti…
Să-i vedeţi pe deputaţi! (ION DIVIZA)
EPOCA STAGNĂRII
Noi ştim un adevăr peren
La care i-am gustat amarul:
De nu mai merge nici un tren,
Şi-atunci e vinovat acarul!.. (GHEORGHE BÂLICI)
LEGISLATORII ŞI LEGEA
Cunosc acum pân’ şi moşnegii
Că dacă ei o tot prepară
Şi stau mereu la straja legii,
N-o s-o mai vezi ieşind prin ţară!.. (GHEORGHE BÂLICI)
DIVIZIUNEA MUNCII
Nu mai înţeleg o boabă,
Tratamentu-i inuman:
Unii osu-l pun la treabă,
Alţii…mâna pe ciolan! (VALENTIN DAVID)
MENIU DE NOSTALGIC
Mâncam în vremi trecute,
Tacâmuri congelate
Şi şniţele bătute…
Chiar de Securitate! (VALENTIN DAVID)
ȘPAGA ŞI ŞPĂGARUL
E o chestie, un serviciu,
Ce se dau la cei mai grei;
Și la medici, din principiu
Altfel… te-operează ei! (GHEORGHE GURĂU)
TELEPATIA
E-o metoda de-a trata,
Boala zis… rahitică;
Greu e azi, a constata
Că-i și cea… politică! (GHEORGHE GURĂU)
ȚIGARETA
Medicii sunt puși pe glume,
Astăzi ei îți recomandă
Să renunți la Kent, la lume…
Las’ că trag ei… la comandă! (GHEORGHE GURĂU)
PESCAR GHINIONIST
-Soţul tău era mâncău,
Ce-a slăbit atât de rău?
-Îi pun în traistă merinde
Numai peştele ce-l prinde. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
M-A PĂRĂSIT SOACRA
Renunţ la epigrama-flintă,
La poantele ce îmi sunt drage,
Că am rămas fără de ţintă
Şi nu mai am în cine trage. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
SOACRA ŞI SOŢIA
Nu se-mpacă şi nu neg,
Cearta lor este prostească,
Într-un sens, doar, se-nţeleg:
Banii să mi-i cheltuiască. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
UNUI DIRIJOR LA PSIHIATRU
N-o să scapi uşor de asta,
Muzicii mult timp aloci,
Dirijezi chiar şi nevasta
Că auzi întruna voci. (VASILE MANOLE)
REGIZORUL
Pus-a-n scenă multe piese
De-a făcut istorie…
Cu actriţe şi excese
În regie proprie. (VASILE MANOLE)
CE COŞBUC AR ZICE…
“Care cu poveri de muncă
Vin încet şi scârţâind”,
Şi covizii trec pe luncă
Molipsind. ( SORIN FINCHELSTEIN)
GRAMATICA NE OMOARĂ
Covidul ne induce groază;
Corona, însă, mai puţin,
Căci altfel sufletul vibrează
La substantivul feminine. (SORIN FINCHELSTEIN)
PROMISIUNI ELECTORALE
“Până la sfârşitul verii,
Vom ridica şcoli în două sate,
Ca să-şi dea consilierii
Examenul de…capacitate!” (GIREL BARBU)
UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ
Toată viaţa, cum se ştie,
N-a scris decât poezie.
Însă ieri, la ora patru,
A luat premiu pentru teatru… (GIREL BARBU)
"FOCAR DE CORONA-VIRUS" LA GUVERN
La Guvern, luat-am act:
_U.S.R.-u-i ..."POZITIV"; (*)
_P.N.L. este ..."CONTACT";
Nu au simţul olfactiv ! (MAX OPAIŢ)
(*)U.S.R. a fuzionat cu PLUS -adica + (pozitiv)
"CENTRU DE TESTARE COVID"
Testele COVID, mai nou,
La persoane numeroase,
Facem astăzi la...metrou
Că n-au gust ,în schimb...miroase!?...(MAX OPAIŢ)
" JOC" POLITIC
Se joacă "ALBA-NEAGRA"-n Parlament:
"Avem sau nu majoritate ?".
În coaliţie e evident,
Depinde tot de "sănătate "! (MAX OPAIŢ)
DECIZIE ...la " întâlnire "
Îmi placi din ce în ce mai tare,
Deşi, eu nu am adversari!
Dar cum intenţiile-s clare,
Prefer o..."Grasă de Cotnari "! (MAX OPAIŢ)
DOMNULUI S.F.: REVERENŢĂ
Semnalul ce-l transmiţi, fireşte,
În epigram-i lucru fain,
Chiar când lumina mea “clipeşte”
Că nu-i semnată…Finchelstein! (MAX OPAIŢ)
DUPĂ MAZILIREA LUI VOICULESCU
Alt ministru pe butuci,
Fin’că politic sunt unși;
Ei spun că suntem conduși
Doar de ...zombii politruci. (DUMITRU BUJDOIU)
PITEȘTI, ALT MINNEAPOLIS
Doi polițiști de doi bani
Se vor duri, americani;
Te sugrumă cât clipești,
N-apuci să zici: tâmpitești! (DUMITRU BUJDOIU)
BURLEANU ȘI AI LUI SUNT CIOCLII BUGETULUI
Fotbalistu’-și joacă rolul
Să-ncânte fanii cu golul;
FeReFiștii-n cârdășie
Dau goluri în...vistierie. (DUMITRU BUJDOIU)
O URSOAICĂ ȘI PATRU PUI,
PRINTRE TURIȘTII DIN SINAIA (TV)
Zveltă și fără chiloți,
Le-arată “coada” la toți;
Vrea bar deschis, de dansat,
Cu burlacul Arafat. (DUMITRU BUJDOIU)
GASTRONOMIA SEXULUI
Bărbații, fără egal,
Vor doar felul principal;
Iar ele, prin voia sorții,
Vor, apoi, mai multe porții. (DUMITRU BUJDOIU)
RUSIA OFERĂ TURIŞTILOR
( posibilitatea de a se vaccina gratis)
Nemții nu-și lasă pridvorul
Ca să umble pe urlați.
I-a pălit de ce, dar, dorul?
Ca să fie vaccinați! (LERU CICOARE)
A PIERIT ASTRAZENECA?
Hai, deschideți vinoteca,
Ardă-n jar bucătăria:
Zare de AstraZeneca,
Doze mii de Vaxnevria! (LERU CICOARE)
NICI ÎN PANDEMIE NU POT CĂDEA LA PACE
Țara, toată, e în criză,
Lumea moare de bolnavă,
Iar partidele pun miză:
Caut' capăt de gâlceavă. (LERU CICOARE)
PE CÂT DE CLAR, PE-ATÂT DE NECLAR
Ne tot spun că totu-i clar,
Procedând după tipíc,
Dar din clarul lor neclar
Nu-nțelegem - clar - nimic. (LERU CICOARE)
CUMĂTRISM MASCAT
La Casa de Sănătate
A organizat concurs.
Sub pretext de echitate,
Și-a plasat la miere-un urs. (LERU CICOARE)
METAMORFOZĂ
Fondurile europene,
Miere pură de știubei,
Doar că-n jeburi indigene
Curg, în loc de miere, ... lei. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CÂT ERAU ÎN FUNCŢII NU-I VEDEAU?
Dar ce boală-o da în toți
Foști miniștrii (așa-ziși)
Că, de-abia când sunt demiși,
Văd rechini și mafioți? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNDE NU-I, NICI DUMNEZEU CU MILA
N-ajung paturi la ATI,
Medici de specialitate.
D'aia-au pus punctul pe „i”
La buget: a patra parte?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ÎŞI INTUISE PROPRIA DEMITERE?
Dintr-un registru strict secret
Își burdușea cu date arca.
Simțea el, câine de aret,
Că-i putred măru-n Danemarca. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CERTITUDINE
C-au fost indicatorii mermeliți
Teméi n-avém, căci nu ne-ai dovedit-o,
Dar pentru cei bârfiți și terfeliți
O să dai seama, da. Și-ai cam mierlit-o. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
COALIŢIA DE GUVERNARE ŞI PREMIERUL
El e convins - La ce-i mai dați târcoale? -
Că într-o alianță - asta-i lemă! -
Tot dreptu-aveți să faceți protocoale,
Dar nu să completați Legea Supremă. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ÎN LEGĂTURĂ CU EVENTUALA CANDIDATURĂ
N-a lucrat în unități de stat,
Dar a muls cât a putut din stat,
Căci imperiul lui e stat în stat.
Și nu-i bun de demnitar de stat??! (NICOLAE MĂTCAŞ)
KARMA ŢI SE DĂ
(însă nimeni nu ți-o bagă-n traistă)
Sponsorizați de lanțul de Big Pharma,
Acționari la firmele-căpușă...
Te poți opune? Asta le e karma.
Și-un post la stat li-i cea mai cea mănușă. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ȘANSĂ
Cum?! Nu vor să-ți stea sub ascultare?
Este-o șansă ca să-i pui pe brânci:
Nu ai pașaport de vaccinare,
Nu ai munte, mare. Nu mănânci! (NICOLAE MĂTCAŞ)
MAI TARE DECÂT MOARTEA
Nici de virus, nici de moarte
Nu te temi așa de tare,
Cât că-n platele rapoarte
Ești o cifră oarecare. (NICOLAE MĂTCAŞ)