O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
De câte ori citesc o carte, indiferent din ce domeniu face parte, am în minte mai multe considerente. Azi îl am în faţă pe cel al lui Vasile Lovinescu: „Lectura este proprie celui care o face, iar înÅ£elesurile pe care acesta le desluÅŸeÅŸte depind de sistemul său de referinÅ£e.” E o modalitate de a purcede la lectura unei cărÅ£i scrise de Ion Moraru, nu înainte de a vedea ÅŸi înÅ£elesurile desluÅŸite de alÅ£ii. Paul Dumitrescu vede în epigrama lui Ion Moraru tonuri răspicate ale poantei „ce cad vertiginos prin verticalitate într-o coliziune dură, spărgând figurativ cutia Pandorei contemporane”, dând la iveală „splendoarea comică a tarelor convieÅ£uirii noastre”. Gheorghe Penciu consideră că Ion Moraru este autorul unor replici „stricte dar nu injurioase, sunt insinuante dar nu linguÅŸitoare ÅŸi sunt condimentate ÅŸi virulente, dar fără viruÅŸi potenÅ£iali”. Punând în evidenţă o caracteristică generală a epigramelor acestui autor, Sterian Vicol adaugă: „PuÅ£ine sunt ocazionale, în care eul liric porneÅŸte de la situaÅ£ii reale, majoritatea însă vizează perenitatea sau eternitatea”. Ion Manea, un cititor ÅŸi critic consecvent al lui Ion Moraru, vorbeÅŸte despre „un stil ionmorăresc”, în timp ce NicuÅŸor Constantinescu descoperă la epigramistul în discuÅ£ie prezenÅ£a unui al ÅŸaselea simÅ£, „simÅ£ul umorului”. Acest al ÅŸaselea simÅ£ este etalat cu asupra de măsură în volumul „Butoiul lui Chicioroagă” (Editura „Pax Aura Mundi”, GalaÅ£i, 2014). Constituit ca un volum caleidoscop, arhitectura textului e concepută pe ÅŸapte elemente specifice genului: epigrame, definiÅ£ii epigramatice, ÅŸarje amicale, poezii umoristice, dicÅ£ionar de definiÅ£ii…cu tâlc, aforisme ÅŸi proză scurtă umoristică. Volumele astfel concepute au avantajul că pot fi citite începând cu ce capitol dorim. Eu am adoptat vechiul meu obicei ca lectura acelor cărÅ£i cu o astfel de arhitectură să o încep de la sfârÅŸit.
Unii umoriÅŸti transsubstanÅ£ializează sensurile cuvintelor. Proza lui Ion Moraru depăşeÅŸte această fază de poleire a cuvintelor, transmutaÅ£ia potrivindu-i-se perfect. Are, astfel, ÅŸtiinÅ£a înnobilării sensurilor, aspect relevant în „Armata e cu noi”, „Izgonirea”, sau „ReÅ£etă (necompensată) pentru ciorba de Å£ară”. ReÅ£in, spre exemplificare, din cea de-a treia proză amintită: „Mai întâi se umple borÅŸul: se toarnă apă de ploaie ÅŸi apă chioară din discursul unor parlamentari, într-o putină de lemn, peste tărâÅ£a adunată din capul câtorva concetăţeni. După ce s-a acrit de tot (s-au de toate), răsturnaÅ£i borÅŸul într-un vas, după care…spălaÅ£i putina! Se introduc apoi în aceeaÅŸi oală ciolanul puterii ÅŸi osul, pe care ÅŸi aÅŸa românii nu-l mai pun de mult la treabă. PuteÅ£i folosi ÅŸi coada de peÅŸte în care a rămas economia naÅ£ională sau orice pasăre (care ÅŸi aÅŸa pe limba ei piere) căci oricum românii cred că tot ce zboară se mănâncă. Se adaugă morcov pe fiecare român îl are din belÅŸug precum ÅŸi puÅ£ină „verdeaţă” (import SUA)” etc. Åži din texte explodează astfel de momente ironice care generează sarcasm asezonat cu subtile paradoxuri. Toposul ales e divers, autorul plimbându-se prin sat, de la BuÅŸteni la Paris, revine în blocul în care a locuit, „vizitează” un epigramist neidentificat, devine naÅŸ fără voie la o nuntă la Piatra NeamÅ£ , îl aduce pe Åžtefan cel Mare în democraÅ£ia originală de azi, rezervă un colÅ£ învăţământului contemporan, valorifică o farsă specifică satului românesc (vezi „Butoiul lui Chicioroagă”). Cântecul de lebădă al secvenÅ£ei acordată prozei scurte umoristice, ÅŸi aceasta din punctul meu de vedere, este „CăţeluÅŸ cu părul creÅ£”. Ion Moraru inventează, sub semnul ironiei, interpretări ale primelor patru versuri, devenite celebre, din partea unei profesoare de limba ÅŸi literatura română, a unui critic literar, a unui medic veterinar ÅŸi a unui poliÅ£ist, ca în final să aibă cuvântul un preot ÅŸi stăpânul căţeluÅŸului ÅŸi al raÅ£ei. Revăd în proza aceasta o definire a stilului ironic dat de Dan Mănucă: „…este tot ce spune în realitate un lucru, dar gândeÅŸte un altul, tot ce ia în serios aparenÅ£a în detrimentul esenÅ£ei, spre a le discredita”. Spre exemplu, vrând să ironizeze stilul alambicat, stufos ÅŸi plin de cuvinte preÅ£ioase adoptat de unii critici literari, Ion Moraru le dă cuvântul: „Tratarea comprehensivă ÅŸi exhaustivă a subiectului canin, ne determină să apreciem că între cele două vietăţi este o prietenie harică ÅŸi cozerică necompromisă de vreo perturbaÅ£ie aluvionară. Citind poezia, am fost martorul ÅŸi tributarul relaxării benefice a grilei interpretative. Personajele nu se instalează în derizoriu, locvacitatea Å£inându-le la suprafaÅ£a existenÅ£ei în autosuficienÅ£a limitatoare. Ambiguitatea angoaselor nedecodate faţă de alteritate creează în mod contemplativ accesul la metafizică ÅŸi propensiune”.
În „Aforisme”, Ion Moraru face o degrăniÅ£uire între caracterul filozofic ÅŸi cel literar al sclipirilor sale. Gândurile acestui autor sunt puse într-o relaÅ£ie de cauzalitate cu observaÅ£iile extrase din acea zonă despre care Heidegger spunea că „lumea lumeÅŸte”. Fiecare „lumeÅŸte” în felul său, incidenţă de care nu e scutit nici Ion Moraru. Reprezentarea extraselor de care vorbeam e făcută după o metodă specifică acestui autor, pista falsă: „Cererea lui de mână parcă e scrisă cu picioarele”; „Egoist înseamnă să fii altruist cu tine însuÅ£i”; „Bruma – fardul pe care îl dă toamna pe pomeÅ£ii dealurilor”; „Unii oameni au coborât, în sfârÅŸit, din copac dar, din păcate, nu au părăsit încă grota”; „Dacă vrei să scapi de cineva, avansează-l!” sau „A trăi nu e acelaÅŸi lucru cu a vegeta”.
Claudiu T. ArieÅŸan, un hermeneut al umorului, spunea într-o carte a sa: „…puÅ£ine lucruri sunt mai serioase decât râsul pe lumea aceasta, ÅŸi mai puÅ£ine încă decât comicul umoristic”, aspect pe care l-a înÅ£eles foarte bine Ion Moraru. În „Poezii umoristice” domină acelaÅŸi civism militant, este evidentă atitudinea concretizată în polemici dulci faţă de stupiditate ÅŸi incultură ÅŸi nu lipseÅŸte autoironia ca formă de meditaÅ£ie filozofică, aceasta din urmă venind ÅŸi dinspre aforism. Mi-au atras atenÅ£ia ÅŸi două parodii, una după „CântăreÅ£i bolnavi” de Lucian Blaga ÅŸi alta după „Frunzele” de Radu Stanca. Se remarcă modul adecvat de conservare a retoricii celor doi autori ÅŸi un anumit grad de afectivitate faţă de textele sursă.
Păşind pe teritoriul epigramei, unul cu care este cel mai bine familiarizat autorul, l-aÅŸ pune sub semnul unui citat din Petru CreÅ£ia: „O călăuză către adevărul despre noi înÅŸine”. Am mai scris despre epigramele lui Ion Moraru, nu ÅŸtiu ce aÅŸ mai putea adăuga, doar că umorul, temperamentul ÅŸi personalitatea acestui autor se racordează perfect cerinÅ£elor actuale ale acestei creaÅ£ii de o specificitate aparte. De la înălÅ£imea vârstei autorului să reÅ£inem un sfat ( Recomandare: „Ca să-ÅŸi menÅ£ină totdeauna flerul, / Îi sfătuiesc pe cei ce fac umor / Să poarte-n traistă sarea ÅŸi piperul / (Cu condimente deci, la purtător!) ÅŸi o concluzie (Statutul epigramei: „Tot se-ntreabă-ades confraÅ£ii-n plen / Dacă ea e specie sau gen; / Întrebarea poate să se pună / Dacă epigrama este bună!”).(GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
UNUI SISIF
Problema e chiar delicată,
Că lucrul mereu e-nceput,
Dar nu e făcut niciodată,
De parcă-i un lucru făcut. (PETRU-IOAN GÂRDA)
VOI SCÄ‚PA DE SÄ‚RÄ‚CIE
Mi-s o ruină casă, vatră,
Dar semne sunt că o să scap:
De câte ori mai cade-o piatră,
De-atâtea ori îmi vine-n cap. (PETRU-IOAN GÂRDA)
UN PARADOX AL ÎNVIERII
E infinită-a Lui putere,
Aşa cum spun destui profeţi
Åži totuÅŸi, după Înviere,
Ce mulÅ£i creÅŸtini sunt morÅ£i…de beÅ£i! (PETRU-IOAN GÂRDA)
LA ÅžEDINÅ¢E ÎNTÂI VORBESC DOAMNELE
E bine conturat motivul,
Făcând aceste observaÅ£ii:
Femeile-s aperitivul,
Cireaşa de pe tort, bărbaţii. (VASILE LARCO)
EA VÂNÄ‚TOR, EL PESCAR
Alegerea cred că e justă
Când soÅ£ii-s la cumpărături;
Åži ea ocheÅŸte câte-o fustă,
El pescuieÅŸte „prospături”. (VASILE LARCO)
PROMOVARE GRABNICÄ‚
Era prim-om în Primărie,
Dar nu trecuse nici un an
Åži-a tot urcat în ierarhie,
Iar din baron e…barosan! (VASILE LARCO)
ATENÈšIE, DRUM PERICULOS!
Dorind să se ferească de ridicol
Spun (doar în È™oaptă!) unii exegeÈ›i:
La rime de renunță mulți poeți
E-ntreaga poezie în pericol.(EUGEN DEUTSCH)
ȘAH ETERN...
Șahista cea cu tenul mat
Nu face din partide drame:
Ajunge deseori în pat
Și-acceptă chiar și-un schimb de dame! (EUGEN DEUTSCH)
POTRIVIRE(?)
E-o pereche adecvată,
Cum sunt multe-n noul veac:
Ea bătrână È™i bogată,
Dânsul chipeÈ™ dar sărac! (EUGEN DEUTSCH)
IMPARITATE
De-o fi la cer să mă cocoț,
Afirm aceeași vorbă veche:
Nu orice doamnă fără soț
E-o mândră fără de pereche! (MIHAI HAIVAS)
„EXPATRIERE” RATATÄ‚ A UNUI ȚĂRAN
Pornind acum pe-un nou făgaș,
Îi este viaÈ›a mai amară,
Căci prin mutarea sa-n oraș
Se simte trădător de „È›ară”.(MIHAI HAIVAS)
UNUI CONFRATE DUBIOS(dactil)
Văd că susții azi o damă,
Una lansată recent:
Scrie de-un timp epigramă,
Chiar dacă n-are talent! (MIHAI HAIVAS)
NE-AM PÄ‚CÄ‚LIT…
Crezând că-i soare doar la Est,
Speram la vremuri mult mai bune
Åži-abia acum, privind spre Vest,
Vedem cum soarele… apune. (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
ÎN SPRIJINUL LEGII
Să sprijine dreptatea consecvent,
Asigurăm justiÅ£ia română,
Că dezinteresat, ca stimulent,
Avem oricând un par la îndemână! (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
ÎNCÄ‚LZIREA GLOBALÄ‚
La noi în casă se petrece
Un lucru absolut normal:
Când ea se poartă foarte rece,
Eu simt că mă-ncălzesc global. (GRIGORE COTUL)
MEDICINA ÎN FAMILIE
Chirurgul a investigat
Prezenţa unui corp strain
Åži, la final, a prelevat
De la soÅ£ie…un vecin. (GRIGORE COTUL)
CRAVATA DE PIONER
Cravata ce-am purtat la gât
Cu drag şi multă semeţie
A fost, o recunosc ÅŸi-atât,
Un fel de prima mea beÅ£ie…(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
POPOR BINECUVÂNTAT
Fericit popor suntem,
Cum spunea ministrul Daea
Căci la stân-oricând suntem
Ne vor da ciobanii o(aia)! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
TRAGEDIE GAY*
Sile rău s-a supărat
Când NeluÅŸ, cam grobiană,
Foarte ferm l-a informat
Că de-acum e lesbiană! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
“TOATE DRUMURILE DUIC LA ROMA”?
Se infirmă axioma
Şi vă demonstrez rapid:
Nu chiar toate duc la Roma
Ci mai duc ÅŸi la…Madrid! (ION MORARU)
UNOR PARLAMENTARI
Obosiţi de-activitate nu-s
Dar, au alergat s-apuce-un os…
Dorm în Parlament, acolo sus,
ÎnveliÅ£i cu…”pătura de jos”. (ION MORARU)
DENUNÅ¢
Mi-a șoptit un ac mai vechi
Că seringa stă de geaba
Și, că nu-și mai face treaba
Dacă nu „miÈ™ti din urechi”! (GEORGE EFTIMIE)
ACUL DE SERINGÄ‚
Mic și rău așa-i cotat
Și-njurat de toți nebunii,
Că mereu a înÈ›epat
Locul ce-i pupat... de unii! (GEORGE EFTIMIE)
ACUL
E un lucru mititel
Dar românii, pot să jur
Nici n-au auzit de el...
Că de aia-s rupÈ›i în tur! (GEORGE EFTIMIE)
PAZNICUL(la cimitir)
Munceşte mult şi nu-i om rău
Dar uneori mai cârcoteÅŸte
Că lumea cea din jurul său
Doar una face: odihneÅŸte. (ION DIVIZA)
CIOCOIUL(nou)
Poartă-un lanţ masiv de aur
Pe grumazu-i de erou;
De departe zici că-i taur,
De aproape vezi că-i bou! (ION DIVIZA)
ALEGÄ‚TORII
I-au votat din nou pe „foÅŸti”
Şi se bucură, flataţi:
Nu suntem noi cei mai proÅŸti…
Să-i vedeţi pe deputaţi! (ION DIVIZA)
EPOCA STAGNÄ‚RII
Noi ştim un adevăr peren
La care i-am gustat amarul:
De nu mai merge nici un tren,
Åži-atunci e vinovat acarul!.. (GHEORGHE BÂLICI)
LEGISLATORII ÅžI LEGEA
Cunosc acum pân’ ÅŸi moÅŸnegii
Că dacă ei o tot prepară
Åži stau mereu la straja legii,
N-o s-o mai vezi ieÅŸind prin Å£ară!.. (GHEORGHE BÂLICI)
DIVIZIUNEA MUNCII
Nu mai înÅ£eleg o boabă,
Tratamentu-i inuman:
Unii osu-l pun la treabă,
AlÅ£ii…mâna pe ciolan! (VALENTIN DAVID)
MENIU DE NOSTALGIC
Mâncam în vremi trecute,
Tacâmuri congelate
Åži ÅŸniÅ£ele bătute…
Chiar de Securitate! (VALENTIN DAVID)
ȘPAGA ŞI ŞPĂGARUL
E o chestie, un serviciu,
Ce se dau la cei mai grei;
Și la medici, din principiu
Altfel… te-operează ei! (GHEORGHE GURÄ‚U)
TELEPATIA
E-o metoda de-a trata,
Boala zis… rahitică;
Greu e azi, a constata
Că-i È™i cea… politică! (GHEORGHE GURÄ‚U)
ÈšIGARETA
Medicii sunt puși pe glume,
Astăzi ei îÈ›i recomandă
Să renunÈ›i la Kent, la lume…
Las’ că trag ei… la comandă! (GHEORGHE GURÄ‚U)
PESCAR GHINIONIST
-SoÅ£ul tău era mâncău,
Ce-a slăbit atât de rău?
-Îi pun în traistă merinde
Numai peÅŸtele ce-l prinde. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
M-A PÄ‚RÄ‚SIT SOACRA
Renunţ la epigrama-flintă,
La poantele ce îmi sunt drage,
Că am rămas fără de ţintă
Åži nu mai am în cine trage. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
SOACRA ÅžI SOÅ¢IA
Nu se-mpacă şi nu neg,
Cearta lor este prostească,
Într-un sens, doar, se-nÅ£eleg:
Banii să mi-i cheltuiască. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
UNUI DIRIJOR LA PSIHIATRU
N-o să scapi uşor de asta,
Muzicii mult timp aloci,
Dirijezi chiar ÅŸi nevasta
Că auzi întruna voci. (VASILE MANOLE)
REGIZORUL
Pus-a-n scenă multe piese
De-a făcut istorie…
Cu actriţe şi excese
În regie proprie. (VASILE MANOLE)
CE COÅžBUC AR ZICE…
“Care cu poveri de muncă
Vin încet ÅŸi scârÅ£âind”,
Şi covizii trec pe luncă
Molipsind. ( SORIN FINCHELSTEIN)
GRAMATICA NE OMOARÄ‚
Covidul ne induce groază;
Corona, însă, mai puÅ£in,
Căci altfel sufletul vibrează
La substantivul feminine. (SORIN FINCHELSTEIN)
PROMISIUNI ELECTORALE
“Până la sfârÅŸitul verii,
Vom ridica ÅŸcoli în două sate,
Ca să-şi dea consilierii
Examenul de…capacitate!” (GIREL BARBU)
UNDE DAI ÅžI UNDE CRAPÄ‚
Toată viaţa, cum se ştie,
N-a scris decât poezie.
Însă ieri, la ora patru,
A luat premiu pentru teatru… (GIREL BARBU)
"FOCAR DE CORONA-VIRUS" LA GUVERN
La Guvern, luat-am act:
_U.S.R.-u-i ..."POZITIV"; (*)
_P.N.L. este ..."CONTACT";
Nu au simţul olfactiv ! (MAX OPAIŢ)
(*)U.S.R. a fuzionat cu PLUS -adica + (pozitiv)
"CENTRU DE TESTARE COVID"
Testele COVID, mai nou,
La persoane numeroase,
Facem astăzi la...metrou
Că n-au gust ,în schimb...miroase!?...(MAX OPAIÅ¢)
" JOC" POLITIC
Se joacă "ALBA-NEAGRA"-n Parlament:
"Avem sau nu majoritate ?".
În coaliÅ£ie e evident,
Depinde tot de "sănătate "! (MAX OPAIŢ)
DECIZIE ...la " întâlnire "
Îmi placi din ce în ce mai tare,
DeÅŸi, eu nu am adversari!
Dar cum intenţiile-s clare,
Prefer o..."Grasă de Cotnari "! (MAX OPAIŢ)
DOMNULUI S.F.: REVERENŢĂ
Semnalul ce-l transmiţi, fireşte,
În epigram-i lucru fain,
Chiar când lumina mea “clipeÅŸte”
Că nu-i semnată…Finchelstein! (MAX OPAIÅ¢)
DUPÄ‚ MAZILIREA LUI VOICULESCU
Alt ministru pe butuci,
Fin’că politic sunt unÈ™i;
Ei spun că suntem conduși
Doar de ...zombii politruci. (DUMITRU BUJDOIU)
PITEȘTI, ALT MINNEAPOLIS
Doi polițiști de doi bani
Se vor duri, americani;
Te sugrumă cât clipeÈ™ti,
N-apuci să zici: tâmpiteÈ™ti! (DUMITRU BUJDOIU)
BURLEANU ȘI AI LUI SUNT CIOCLII BUGETULUI
Fotbalistu’-È™i joacă rolul
Să-ncânte fanii cu golul;
FeReFiÈ™tii-n cârdășie
Dau goluri în...vistierie. (DUMITRU BUJDOIU)
O URSOAICĂ ȘI PATRU PUI,
PRINTRE TURIȘTII DIN SINAIA (TV)
Zveltă și fără chiloți,
Le-arată “coada” la toÈ›i;
Vrea bar deschis, de dansat,
Cu burlacul Arafat. (DUMITRU BUJDOIU)
GASTRONOMIA SEXULUI
Bărbații, fără egal,
Vor doar felul principal;
Iar ele, prin voia sorții,
Vor, apoi, mai multe porții. (DUMITRU BUJDOIU)
RUSIA OFERÄ‚ TURIÅžTILOR
( posibilitatea de a se vaccina gratis)
Nemții nu-și lasă pridvorul
Ca să umble pe urlați.
I-a pălit de ce, dar, dorul?
Ca să fie vaccinați! (LERU CICOARE)
A PIERIT ASTRAZENECA?
Hai, deschideți vinoteca,
Ardă-n jar bucătăria:
Zare de AstraZeneca,
Doze mii de Vaxnevria! (LERU CICOARE)
NICI ÎN PANDEMIE NU POT CÄ‚DEA LA PACE
Èšara, toată, e în criză,
Lumea moare de bolnavă,
Iar partidele pun miză:
Caut' capăt de gâlceavă. (LERU CICOARE)
PE CÂT DE CLAR, PE-ATÂT DE NECLAR
Ne tot spun că totu-i clar,
Procedând după tipíc,
Dar din clarul lor neclar
Nu-nțelegem - clar - nimic. (LERU CICOARE)
CUMÄ‚TRISM MASCAT
La Casa de Sănătate
A organizat concurs.
Sub pretext de echitate,
Și-a plasat la miere-un urs. (LERU CICOARE)
METAMORFOZÄ‚
Fondurile europene,
Miere pură de știubei,
Doar că-n jeburi indigene
Curg, în loc de miere, ... lei. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
CÂT ERAU ÎN FUNCÅ¢II NU-I VEDEAU?
Dar ce boală-o da în toÈ›i
Foști miniștrii (așa-ziși)
Că, de-abia când sunt demiÈ™i,
Văd rechini și mafioți? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNDE NU-I, NICI DUMNEZEU CU MILA
N-ajung paturi la ATI,
Medici de specialitate.
D'aia-au pus punctul pe „i”
La buget: a patra parte?! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
ÎÅžI INTUISE PROPRIA DEMITERE?
Dintr-un registru strict secret
ÎÈ™i burduÈ™ea cu date arca.
SimÈ›ea el, câine de aret,
Că-i putred măru-n Danemarca. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CERTITUDINE
C-au fost indicatorii mermeliți
Teméi n-avém, căci nu ne-ai dovedit-o,
Dar pentru cei bârfiÈ›i È™i terfeliÈ›i
O să dai seama, da. Și-ai cam mierlit-o. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
COALIÅ¢IA DE GUVERNARE ÅžI PREMIERUL
El e convins - La ce-i mai daÈ›i târcoale? -
Că într-o alianță - asta-i lemă! -
Tot dreptu-aveți să faceți protocoale,
Dar nu să completați Legea Supremă. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ÎN LEGÄ‚TURÄ‚ CU EVENTUALA CANDIDATURÄ‚
N-a lucrat în unități de stat,
Dar a muls cât a putut din stat,
Căci imperiul lui e stat în stat.
Și nu-i bun de demnitar de stat??! (NICOLAE MĂTCAŞ)
KARMA ŢI SE DĂ
(însă nimeni nu È›i-o bagă-n traistă)
Sponsorizați de lanțul de Big Pharma,
Acționari la firmele-căpușă...
Te poți opune? Asta le e karma.
Și-un post la stat li-i cea mai cea mănușă. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ȘANSĂ
Cum?! Nu vor să-ți stea sub ascultare?
Este-o È™ansă ca să-i pui pe brânci:
Nu ai pașaport de vaccinare,
Nu ai munte, mare. Nu mănânci! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
MAI TARE DECÂT MOARTEA
Nici de virus, nici de moarte
Nu te temi așa de tare,
Cât că-n platele rapoarte
Ești o cifră oarecare. (NICOLAE MĂTCAŞ)