Ce legătură poate fi între o plută cu naufragiați și un studio de televiziune? Ce sens are foamea într-un întins de apă și cum ucide ea "în direct"? Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani propune un spectacol extrem de adaptat zilelor noastre, un spectacol care desfășoară și dezvăluie deopotrivă, de la un capăt la altul, un manual de tehnici de manipulare.
Textul lui Slawomir Mrozek, "În largul mării", a fost prezentat pe scena botoșăneană într-o formă cu totul surprinzătoare. Astfel, dacă polonezul Mrozek a situat acțiunea pe o plută în largul mării, regizorul Vlad Cepoi alege să transfere povestea într-un platou de televiziune. Păstrează, însă, la nivel simbolic, plutirea și continua schimbare de atitudine, de confort discursiv a personajelor, eroii din spectacolul botoșănean fiind închiși într-un soi de pupitre mobile.
Titlul piesei devine "În largul nostru", reprezentând, în fapt, titlul unei emisiuni de televiziune în direct. Vlad Cepoi aduce aceleași personajele principale, însă acestea vor fi adaptate conceptului televizat. Grasul este Ioana Grasu - moderatoarea emisiunii, Mijlociul va deveni Potrivitul, doar al treilea personaj, Slabul, păstrând numele din piesa lui Mrozek. De fapt, ideea transformării plutei originale într-un studio TV, într-o emisiune în direct, schimbă perspectiva și creează o nouă problematică, cea a manipulării media, a controlului maselor, a puterii absolute, atunci când puterea ajunge în mâna celor corupți.
Identificăm în spectacolul regizat de Vlad Cepoi elemente de manual, de la tehnici de dezinformare și metode de manipulare și intoxicare, până la scene de persuasiune la limita absolutului absurd. Discursuri nazale, accentuat agresive sau lingușitor manipulatorii, gesturi care amintesc de perioadele electorale, manifestări de un dramatism construit, clădit pe intenția vădită de a stârni și provoca masele, de a oferi spectatorului motiv de revoltă, de re/acțiune, însă în slujba unor idei ce contravin libertății de exprimare, de manifestare. Împotriva libertății, de fapt.
Într-un studio de televiziune, foamea capătă accente mai grave chiar decât cele de canibalism, atunci când se ivește problema pe cine mâncăm azi?
Însă, privind din sala Teatrului Mihai Eminescu, spectatorul nu este șocat de cele ce se petrec pe scenă, cât mai degrabă de faptul că asistă la un spectacol care în fiecare zi, seară de seară, se derulează în direct, în lumea reală, pe ecranele televizoarelor noastre.
Actorii pe care regizorul i-a distribuit în acest spectacol sunt, împreună și fiecare în parte, elemente ale unei povești adevărate. Ioana Grasu, moderatoarea emisiunii În largul nostru, este interpretată de Lenuș Teodora Moraru. Stăpânește discursul, căruia îi adaugă accente de intonație, fapt ce creează, de-a lungul reprezentației, registre diferite de joc. Al doilea personaj, Potrivitu, îl readuce pe scenă pe Alexandru Dobynciuc, actorul reușind să arate publicului spectator ceea ce în limbajul zilelor noastre numim analist. Potrivitu este cel care se mulează perfect pe cerința moderatorului, gata să atace la comandă, imediat ce îi este indicată victima. Slabu este victima atrasă în capcana televizată, este alesul, cel care va fi devorat fără scrupule. Bogdan Horga face un joc de excepție, vedem la personajul său manifestări dramatice, dar și inocența victimei perfecte, de la naivitatea nedisimulată până la strategia prin care își consumă discursul final, chiar dacă știe că asta îl va duce spre moarte.
Spectacolul este cursiv, cu răsturnări de situație pe care, din nou, nu putem să nu le recunoaștem din realitatea imediată. Chiar dacă nu se petrece în largul mării, jocul actorilor poartă spectatorii prin întunecimile mișcătoare ale condiției umane. Fiecare în parte devine, într-o zi sau într-un moment anume, victimă, pion pe tabla de șah a unui sistem devorator. Un sistem care, dictând ce să faci și în ce anume să crezi și să vrei, oferă o libertate iluzorie. Este libertatea care te transformă în masă de manevră, în element al dictaturii sau, în final, în ucigașul propriei vieți.
Acțiunea celor trei personaje este completată de intervențiile scurte ale unui reporter care, după modelul transmisiilor în direct de la fața locului, are rolul de a accentua sau de a produce șocurile, dezvăluirile, senzaționalul și incredibilul emisiunii. Răzvan Amitroaei este Reporterul mereu pregătit să răspundă solicitărilor din platou, să aducă întrebările astfel încât să obțină răspunsurile așteptate. Savuroase sunt scenele cu Petruţ Butuman în rolul Poștașului și cele cu Traian Andrii în rolul Lacheului, în timp ce prezența lui Volin Costin în rolul lui Victor vine să confirme faptul că arta, teatrul, scena înseamnă înainte de toate oameni și împreună.
"Metodele folosite de micul ecran pentru a ne influenţa gusturile, preferinţele, motivele de ură şi invidie, sunt modalităţi de manipulare aflate la îndemâna oricui. Acesta este semnalul de alarmă pe care încercăm să îl tragem prin interpretarea noastră a textului lui Slawomir Mrozek", ne spune regizorul Vlad Cepoi.
"În largul nostru" este, în contextul zilelor noastre, un spectacol care răspunde la întrebarea: cine pe cine mănâncă astăzi? Este un spectacol care se derulează zi de zi, seară de seară, pe ecranele televiziunilor. Trebuie doar să identificăm corect personajele și să le descifrăm jocul. Poate fi și aceasta o formă de libertate?
Teatrul Mihai Eminescu Botoșani
"În largul nostru", după Slawomir Mrozek
Regia -Vlad Cepoi
Scenografia - Gelu Rîşca
Distribuţie:
Naufragiatul Gras -Lenuş Teodora Moraru
Naufragiatul Slab -Bogdan Horga
Naufragiatul Mijlociu -Alexandru Dobynciuc
Reporterul -Răzvan Amitroaei
Poştaşul -Petruţ Butuman
Lacheul -Traian Andrii
Victor -Volin Costin