O sărbătorim astăzi pe artista din Botoșani care a cântat pe cele mai mari scene din România și nu numai, alături de nume mari ale folclorului.
S-a născut pe 6 iunie 1962, în Ungurenii Botoșanilor, satul Călugăreni. Prea puțină lume știe, însă, că numele artistei – Mândrescu, are o semnificație aparte.
"Mama era din Călugăreni, tata din Mândreşti, două sate alăturate. Mai târziu am împrumutat acest nume, Mândrescu, de la satul tatălui meu, pentru a nu-l supăra prea tare pentru că mi-am schimbat numele", ne-a povestit artista Elena Mândrescu într-un interviu.
A urmat cursurile Școlii Populare de Artă. Și chiar dacă a venit ”la oraș”, nu a pierdut niciodată contactul cu satul, cu tradițiile și frumusețea folclorului autentic.
Elena Mândrescu și-a respectat mereu profesia, fiind pentru tineri un exemplu de perseverență, dar și de inteligență artistică, mai ales atunci când vine vorba despre ce înseamnă să construiești o carieră pas cu pas, să așezi cântec lângă cântec.
"M-am născut în acest sătuc unde erau oameni foarte simpli. Oamenii ascultau muzică populară, se duceau la biserică. Aveam o vecină care era un adevărad rapsod al zonei, ştia tot felul de cântece şi descântece. Primul meu cântec de la ea l-am cules mai târziu, de la mătuşa Gheorghina. Aici am luat primul contact cu muzica", spune Elena Mândrescu.
Artista și-a folosit vocea drept carte de vizită pentru scenele țării și ale străinătății, însă nu a neglijat niciodată studiul personal. Nu a căzut în autosuficiența artistică atât de des întâlnită la noi, dar nici nu s-a lăsat mistuită de laurii victoriilor sau de aplauzele tot mai multe de la an la an.
Alături de Orchestra ”Rapsozii Botosanilor”, a cântat pe toate meridianele. Le-a oferit românilor care au luat calea străinătății momente de neuitat, a urcat pe sute de scene, singură sau împreună cu mari artiști ai României, de la Sofia Vicoveanca la Benone Sinulescu, însa nu a refuzat niciodată să îi sprijine pe tinerii aflati la început de drum.
Iubirea Elenei Mândrescu se îndreaptă deopotriva către muzică și Dumnezeu, spre credința curată, purificatoare, aproape obligatorie la un artist. La Elena Mândrescu, credinta este o necesitate, o hrană a sufletului fără de care aproape că nu ar putea transmite mai departe bucuria muzicii.
”M-am apropiat de credinţă încă din copilărie. La ţară nu ai cum să te apropii de folclor dacă nu te apropii de Dumnezeu. Cum ai făcut primii paşi te duce bunica la împărtăşit, te învaţă să te închini. Înainte de 1989 nu m-a oprit nimeni să merg la biserică. La noi în casă se practica, vedeam la părinţi şi făceam şi eu la fel. Nu ştiam foarte multe lucruri atunci. Apoi am citit, am aprofundat. La 20 de ani am avut un impas şi mi-am pus toată nădejdea în Dumnezeu.
Dumnezeu m-a ascultat şi asta mi-a întărit foarte tare credinţa. Am devenit în timp practicantă, nu mi-e ruşine să spun acest lucru, toţi ar trebui să mărturisim credinţa, pentru că poate e singurul lucru care ne-a mai rămas, deşi se zbat atâţia să ni-l ia şi pe acesta. Credinţa noastră ne-a făcut puternici şi am putut ţine piept imperiilor, pentru credinţa noastră au murit atâţia oameni. Când citesc cât s-a pătimit în puşcării, câţi sfinţi a dat ţara aceasta…”, mărturisește artista Elena Mândrescu.
La aniversare, Ştiri Botoşani îi urează artistei Elena Mândescu La mulţi şi binecuvântaţi ani, bucurii şi împliniri sufleteşti!