Botoșaniul a rămas pentru Părintele Cleopa - astăzi Cuviosul Cleopa - un dor. ”Cu atâta drag povestea despre Botoșani! Când auzea că am venit de la Mănăstirea Cozancea, că suntem de la Botoșani, mereu spunea: Măi, acolo m-am născut eu, măi!”.
Pe când era ucenic la Mănăstirea Cozancea, în urmă cu mai bine de trei decenii, Arhim. Siluan Antoci a fost martor la ultima vizită a Părintelui Ilie Cleopa în locurile natale.
Părintele Cleopa avea 81 de ani când a venit pentru ultima dată la Cozancea, mănăstirea în care îi fusese ucenic Cuviosului Paisie Olaru.
Arhim. Siluan Antoci s-a născut în satul Stănești, comuna Lunca, din județul Botoșani. După ucenicia de la Mănăstirea Cozancea, a intrat în monahism în anul 1995, la Mănăstirea Pângărați, Neamț. Spre sfârșitul anului 2012, a venit la Mănăstirea Agafton, din Botoșani, unde a rămas până în anul 2015, când a fost chemat întru stăreție la Mănăstirea ”Înălțarea Sfintei Cruci” – Brusturi, județul Neamț. În prezent este starețul Mănăstirii Almaș.
Arhim. Siluan Antoci își amintește și astăzi cu emoție de ultima vizită a Părintelui Ilie Cleopa în locurile natale.
”Pe părintele Cleopa l-am cunoscut în copilărie. În anul 1993 eram frate începător la Mănăstirea Cozancea și lucram la o chilie împreună cu un om foarte credincios din satul Sulița. Numele lui era Toader Crețu, un tâmplar foarte evlavios. Eu îl ajutam să acopere acele chilii. Era o zi frumoasă de mai, totul înverzit. Și vedem că în curtea mănăstirii a venit un ARO din acelea vechi. A coborât un părinte, am aflat mai târziu că era părintele David Gălbează. A deschis portiera mașinii și numai am văzut că o coborât un om cu barba albă, și nu numai cu barba albă... Prima impresie a fost că îl văd pe Patriarhul Avraam din icoane...”, povestește Părintele Siluan.
Arhimandritul Siluan Antoci nu uită binecuvântarea primită din partea duhovnicului la care trăgeau creștini din toată România și nu numai. Părintele Cleopa a mers apoi la icoana Maicii Domnului, despre care a mărturisit că fusese dăruită mănăstirii chiar de către mama sa.
”Era de o frumusețe de negrăit. Nenea Toader a spus atunci: ”Vai, a venit la noi părintele Cleopa!” A lăsat acolo uneltele de lucru în acel moment, am coborât de pe chilie și am luat binecuvântare. Părintele cu dragostea lui nemărginită... nu ne mai luam ochii de la el, așa de mare mi s-a părut în ochii mei de copil.
A intrat în biserică și a zăbovit foarte mult la icoana Maicii Domnului. A spus că acea icoană a fost dăruită de mama sa și cred că a stat acolo vreun sfert de oră. Nu s-a rugat cu voce tare, dar în acel moment simțeam o bucurie negrăită. Între timp a venit și părintele stareț, părintele Iosif Grigore. A sărutat mâna părintelui Cleopa. Eram până în zece oameni, părintele ne-a binecuvântat pe toți și, împreună cu părintele David, a mers în jurul mănăstirii unde erau niște delușoare, acolo unde fuseseră vechile chilii ale părinților din Cozancea. Marii părinți despre care a scris și părintele Paisie Olaru. Mergea și se oprea la fiecare loc și spunea: aici a fost casa părintelui Gavrilescu, aici a fost casa părintelui Vitalie, aici a fost casa părintelui Paisie. Și se oprea la fiecare movilă unde fuseseră chiliile părinților dărâmate de comuniști în 1959. Cred că spunea câte o rugăciune pentru părinții plecați și își amintea cu drag de fiecare. Și a mers așa la fiecare, pe câmpul acela de la Cozancea, până spre seară, când a bătut clopotul de vecernie. Apoi, după vecernie, a fost cazat, pe același hol aveam și noi chiliile. El a fost cazat într-o chilie pe dreapta, eu stăteam pe stânga. Și îmi aduc aminte că, trecând pe lângă ușă, spre miezul nopții, l-am auzit pe părinte citind Canoanele Maicii Domnului.
Și cred că toată noaptea aceea părintele a făcut priveghere. Așa mare evlavie avea la Maica Domnului! Prin privegherea aceea pe care a făcut-o la Mănăstirea Cozancea părintele mulțumea Maicii Domnului care l-a salvat de la moarte, care l-a ocrotit”.
Așa a fost ultima vizită la Cozancea a Cuviosului Cleopa. Peste cinci ani se muta la cele veșnice...
”Am fost martor la ultima sa vizită, la întâlnirea Părintelui Cleopa cu locurile natale, cu locurile copilăriei și cu oamenii care l-au format duhovnicește, pentru că el s-a format prima dată pe acele locuri păscând oile părinților și copilărind prin jurul satului Sulița și pădurile din jurul mănăstirii. Dimineață am participat la Sfânta Liturghie și apoi, în curtea bisericii, părintele stareț l-a rugat să ne dea un sfat nouă. Ne-a spus pilda surorilor Sfântului Lazăr, Marta și Maria, spunându-ne că în viața noastră trebuie să fim cu atenție și de la aceste două surori – și Marta și Maria – să învățăm să fim în bună armonie, grija de trup să nu întreacă grija de suflet.
Parcă se oprise timpul în loc, parcă nu mai era soare. El parcă era un soare. Așa îl vedeam eu atunci și ochii unui copil sunt mai sinceri decât ochii unui om trecut prin viață și având mai multe răni ale păcatului, pe care încearcă să le vindece”, dă mărturie Arhim. Siluan Antoci.