Astăzi, 5 decembrie, întreaga umanitate marchează Ziua Mondială a Solului. Specialiștii din toată lumea, organisme internaționale, academicieni și activiști de mediu atrag atenția asupra rolului esențial pe care îl are solul sănătos în asigurarea hranei, a biodiversității și a echilibrului ecosistemelor.
Poate mai mult ca oricând, astăzi este important să înțelegem cât de valoroasă este această resursă și să susținem practicile de gestionare durabilă a solului. Din păcate - iar noi, românii, nu facem excepție, nu privim niciodată pământul ca pe un dar de neprețuit și pe care trebuie să îl protejăm. El, pământul, ne hrănește și ne suportă, ne asigură securitatea alimentară.
Miracolul pe care nu îl conștientizăm este că, din întreaga suprafață a Terrei, doar 29,2% îl reprezintă uscatul, restul este apă. Însă din acest uscat, dând la o parte suprafețele locuite, șosele, aeroporturi, stadioane, asfaltul urban etc., doar 6% se folosește pentru agricultură. Această suprafață de 6% asigură 95% din hrana omenirii. Este acesta un miracol sau nu?
Ce știu străinii care ne cumpără pământurile?
România are un sol cu un potențial de fertilitate foarte ridicat. Dacă am face o trecere în revistă a fertilității solului la nivel mondial, am constata, ne spune Academicianul Cristian Hera, că 64% din totalul solurilor la nivel mondial au o fertilitate scăzută și foarte scăzută, în timp ce în România fertilitatea scăzută ajunge la 51% din suprafață. Dar 28% din suprafața agricolă a României este considerată a fi ridicată și foarte ridicată (procentul la nivel mondial al solului fertil de calitate ridicată și foarte ridicată este de abia 11%).
"Dacă toate substanțele poluante s-ar duce în apa freatică fără să fie selectate de pământ, ar fi un dezastru pentru omenire. Deci solul este cel care reprezintă filtrul natural pentru curățirea de substanțe nocive. Există microorganisme care participă la această viață a pământului. O parte din substanțele nocive sunt reținute în masa solului, dar sunt transformate apoi în substanțe utile pentru plante", ne spune Acad. Cristian Hera.
Ar putea oare o minte omenească să creeze și să pună în aplicare un astfel de mecanism? Viul dinlăuntrul pământului funcționează cu un firesc de care noi, pământenii, nici măcar nu avem habar.
Nu mai avem nevoie de pământ?
Un subiect delicat al României, iar Botoșaniul nu face excepție, este problema pământului care se înstrăinează. Se vorbește de mulți ani despre străinii care devin proprietari de pământuri la noi în țară.
Nu mai avem nevoie de pământ? Cei din afară înțeleg mai bine calitatea solului nostru?
Ce se întâmplă, l-am întrebat pe Academicianul Cristian Hera, specialist în știința solului, cel care a condus vreme de șapte ani Secția de fertilitate a solului, nutriția plantelor, irigații, producție vegetală, în cadrul Departamentului de Cercetare al Agenției Internaționale de Energie Atomică de la Viena.
”Se încărcau vagoane cu pământ din România”
Ilustrul Academician, astăzi în vârstă de 92 de ani, își amintește de o întâlnire din trecut, la care a participat și președintele din acea vreme, Traian Băsescu. ”Erau de față mulți fermieri responsabili cu direcțiile agricole. M-au întrebat ce părere am. Am spus: ”Domnule președintele, este o mare greșeală! Ne vindem patria, până la urmă”. Domnul Băsescu a spus, în stilul caracteristic: ”Nimeni nu pleacă cu pământul de aici, tot al nostru e!”. Da, așa este, pământul rămâne aici, dar…”
Și Cristian Hera a povestit, cu acel prilej, cum ”în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial se încărcau vagoane cu pământ din România, din zonele cele mai fertile, de cernoziom, și se ducea în Germania. Făceau acolo parcele pentru conducătorii Germaniei”.
Așadar, nu mai era o metaforă, străinii chiar au plecat din țară cu pământul nostru.
”Desigur, privit la masa pe hectar, probabil cantitatea era nesemnificativă. Dar au luat stratul de suprafață, de 10-15-20 de cm din care se hrănesc plantele”, a dezvăluit Academicianul Cristian Hera.
Specialiștii din Germania recunoșteau, astfel, calitatea excepțională a pământului din România.
”Străinul care cumpără în România devine proprietar și apoi face ce vrea cu proprietatea lui. Eu am insistat, la un moment dat, cerând să li se impună măcar un anumit procent din producția de cereale sau legume, fructe. Sunt proprietari care trimit întreaga marfă în afara țării. Treaba asta nu am înțeles-o, ceea ce se numește comerț liber la nivel mondial. Nu mă pricep, îmi spun doar părerea: obligă-l pe omul acela prin lege! Tu, Guvernul care ești executiv. Sau legislativul să facă legi de așa natură încât executivul să îl execute. Eu cred că nici acum nu se știe – sau nu se spune – câte hectare sunt vândute în România!”, spune Cristian Hera.
Nu este deloc întâmplător faptul că, în clasamentele celor mai bogați fermieri din România,îi regăsim pe acești proprietari străini.
”Din păcate, producția acestor antreprenori pleacă peste granițe, în timp ce pentru hrana României importăm produse nu la fel de sănătoase”, mai spune Academicianul care o viață întreagă a studiat, îngrijit și iubit pământul românesc.