Voi scrie mereu despre Al. D. Funduianu şi aceasta nu pentru că a fost colegul meu de facultate, de an, de grupă şi de seminarii. Pe la laboratoare nu ştiu de ce nu prea ne întâlneam! Amândoi făceam epigrame colegelor de grupă, unele se amuzau, altele nu. Labirintul încâlcit al demonstraţiilor teoremelor pentru care, deseori, nu-ţi ajungeau nici cinci table şi nici timpul, îţi anulau salturile peste hotarele creativităţii şi… vieţii. Voi scrie despre Al. D. F. pentru că este un foarte bun matematician, un poet original, un eseist al esenţelor şi un fin ironist. Nu ştiu dacă ştiaţi, dar Al. D. Funduianu s-a născut în aceeaşi zi (1 martie) cu Marcus Valerius Martialis (Marţial), declarat drept creatorul epigramei. Plinius cel Tânăr spunea despre Marţial: „…un om spiritual, muşcător, fin, care punea în scrisul lui multă sare, multă fiere şi destulă candoare”. Accentuez, „destulă candoare”, aspect care nu e de neglijat nici la Al. D. Funduianu. Finalul epigramelor sale, deşi muşcă destul de puternic din preopinent, pare a fi urmat de un fel de scuze nespuse dar subînţelese.
Un epigramist de marcă, un conjudeţean de-al meu, vrâncean adică, Cincinat Pavelescu, spunea despre Marţial că „…domneşte la el foarte deseori un stil natural, o eleganţă şi o armonie demne de secolul lui Augustus”. Cititori ai „Mărţişoarelor” (catrene şi epigrame, Ed. „Quadrat”, Botoşani, 2017) domnului Al. D. Funduianu, nu credeţi că i se potriveşte, perfect, şi lui acest citat? Cu specificaţia că sunt demne de epoca Iohannis – Dragnea – Tăriceanu. Continuă Cincinat Pavelescu: „Epigrama lui Marţial e mai amară, mai aspră, mai muşcătoare când biciuieşte moravurile şi viciile”. Ceea ce se întâmplă şi la Al. D. Funduianu, pe care îl consider o reîncarnare a lui Marţial.(VA URMA).
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
LUPTĂ PENTRU DREPTURILE OMULUI
Că orice baltă se privatizează,
E un abuz ce-ameninţă-ntr-atâta,
Încât se-ncalcă şi un drept de bază...
Că proștii n-au în ce să dea cu bâta!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
FĂRĂ GELOZIE
Chiar n-are rost să fii gelos,
Femeia, orice vârstă are,
E ca şi-un câine credincios…
Ce vrea şi el un os mai mare!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
COOPERÂND CU
INVESTITORUL STRĂIN
Când mâna lui cu drag o voi cuprinde
Cu ale mele strâns, la protocol,
Discret şi pe cealaltă o va-întinde…
Să scormone la mine prin subsol!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
LAUDĂ MINISTRULUI
DE FINANŢE
Tipul ăsta a avut
Avansare cu temei:
S-a luptat şi a căzut
Drept în groapa cea cu…lei!
(ION DIVIZA)
DEMNITAR COMPROMIS
L-au izgonit în ţări străine
Şi toţi de el s-au lepădat
Că face neamul de ruşine:
Nu-l duce mintea la…furat!
(ION DIVIZA)
ŞI TOTUŞI…
În vremuri tulburi, democrate,
Avem pe lângă mulţi golani,
Guvern cu mâinile curate –
De când miniştrii spală bani.
(ION DIVIZA)
LA PROBĂ
Cum arăt? - mă-ntreabă ștrengărește-
Eu privesc uimit și o ascult.
Zâmbitoare-n fața-mi se rotește:
-Ce să zic? Arăți ...destul de mult!
(VALERIA MOROŞAN)
NOBLESSE OBLIGE
(medicului meu)
Îl înțeleg și sunt de partea sa!
Nu s-a grăbit să-mi afle bolii cheie.
Cu moartea el e-un gentleman sadea,
Gândindu-se că e și ea... femeie.
(VALERIA MOROŞAN)
CE ŢI-E SCRIS…
Epigramiștii buni vor merge-n iad,
Că-s plini de duh, de li se duce buhul!
Speranțele să meargă-n cer tot scad:
În rai se duc acei săraci cu duhul!
(VALERIA MOROŞAN)
OMUL ŞI OMENIA
De la cap pân` la picioare
Omul este arătos,
Cinstea, din păcate, n-are
Nici culoare, nici miros.
(VASILE LARCO)
BANII SĂPTĂMÂNII
Cu banii nu mai sunt reţineri,
Afirm că doar necazuri îţi aduc:
I-aduni de luni şi până vineri
Apoi pe apa sâmbetei se duc!
(VASILE LARCO)
REMARCĂ EUROPEANĂ
Că-s certuri lungi, parlamentare,
Străinii-şi spun uimiţi şi cu temei:
Românii nu au de mâncare,
De-aceea se mănâncă între ei!
(VASILE LARCO)
OPINIA UNEI ARTISTE
DESPRE SOŢ
Doar o simplă constatare
Despre soţ o fac, şocantă:
I-o cortină după care
Joc eu rolul de amantă.
(MIHAI HAIVAS)
SFAT UNUI TÂNĂR
ABSTINENT
Nu amplifica prudenţa
Chiar când sfaturi vin la hurtă:
Tinereţea şi potenţa
Sunt tirani cu viaţă scurtă.
(MIHAI HAIVAS)
NĂRAV...
Când simt c-am dat-o pe ”ulei”
Și trebuie să plec din Cramă -
...Îi las hangiței zece lei
Și-o epigramă.
(AL. D. FUNDUIANU)
UNUI BURLAC
(cu ”casă și gospodărie”)
Nu reușește să se-nsoare,
Dar nu refuzul îl apasă -
Ci-i afectat... aflând că n-are
Chiar ”toate țiglele pe casă.”
(AL. D. FUNDUIANU)
JUSTIŢIA ROMÂNĂ
Au ajuns să o pătrundă
Cei cu mintea înţeleaptă...
Într-o ţară ce-i rotundă
Nici justiţia nu-i dreaptă!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
BALANŢA JUSTIŢIEI
Curios e cum cântarul –
Când se judec-o pricină –
Se comportă ca samarul:
Trage spre desaga plină.
(MIHAI SĂLCUŢAN)
ILUZIA LIBERTĂŢII
Cu nevastă rea, geloasă,
Arestat era... acasă!
Şi-a comis un furt, să fie
Liber... într-o puşcărie!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
PERSPICACITATE LA DNA
În lupta lor cea grea sunt tari,
Dar, ca-ntr-o bună comedie,
Nu prind şi hoţi din cei mai mari,
Că nu încap în puşcărie!...
(GHEORGHE BÂLICI)
POLITICIENILOR
Degeaba toată lumea bună
Vă cere, cu-n anume rost,
Şi un impozit pe minciună,
Că tot o vindeţi contra cost!...
(GHEORGHE BÂLICI)
UNIREA ROMÂNILOR ÎN UE
Trăindu-ne durut sincopa,
Noi ştim c-avem amici de-acei
Ce ne-ar uni şi-n Europa…
Cu cine ar decide ei.
(GHEORGHE BÂLICI)
REFACERE
După rachiu, bere și ... vin
Și multe “porcării” mâncate,
Acum mă chinui să-mi revin,
Luându-le la rând pe toate.
(IOAN MAMAISCHE)
UNUIA CARE A DIVORŢAT
De când nevasta l-a lăsat
Şi toată inima-i o rană,
Şi-a luat pisică, fiind învăţat,
S-adoarmă c-o mână la… „blană”!
(GEORGICĂ MANOLE)
EA ŞI UN PROVERB JAPONEZ
(„Nu s-a întâmplat vreodată ca cineva
în pielea goală să piardă ceva”)
Ne-a zis cu toată fermitatea:
Proverbul fiind japonez,
Cred în el şi nu mimez!...
Şi îşi pierdu… virginitatea!
(GEORGICĂ MANOLE)
CÂND VĂD FACTURA LA E.ON
Ce mai tura-vura,
Când primesc factura,
Se aprind şi-o iau la trap
Beculeţele din…cap.
(GEORGICĂ MANOLE)
LIPSA COLABORĂRII
(dintre Președinție și Guvern)
Conlucrarea nu se-nnoadă?
Nici un câine, ține minte,
N-ar răbda să-l calci pe coadă,
Darămite-un Președinte.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
GUVERNUL PROPUNE,
PREŞEDINTELE DECIDE
I-ar face spinarea tobă,
Cât de mare-i, că n-aprobă.
Dar de când, mă rog, pe bune,
A propune-i a impune?
(NICOLAE MĂTCAŞ)
PĂPUŞARII CINE-S, OARE?
Că le cântă, -i drept. Din gușă.
Dânșii joacă opereta.
Klaus dacă e păpușă,
Cine-i, oare, majoreta?
(NICOLAE MĂTCAŞ)
PREŞEDINŢI – FRAŢI DE SUFERINŢI
(sau Iohannis și Dodon)
Deși nu-s, par a fi frați:
Nalt orgoliul, scopul, statul,
Amândoi luptă cu statul,
Amândoi sunt suspendați...
(NICOLAE MĂTCAŞ)
PREŞEDINTELE
COMISIEI EUROPENE
NE TRAGE DE URECHI
Juncker a deschis canopa
Și stă-n dubiu iar și iară:
„Cum vreți să uniți Europa,
Când nu reușiți o țară?!”
(NICOLAE MĂTCAŞ)
TOCĂNIŢA EPIGRAMISTICĂ
Să faci o tocăniță nu-i ușor:
E-un rețetar de sentimente,
Presari diverse condimente
Și-o poantă tristă, plină de umor!
(DOINA RĂDUCANU)
CONSTATARE
Când printre ani vremea o "scalzi'
Și printre zile ușor treci,
Vezi c-ai avut doar dușmani calzi
Și ghinion de amici reci!
(DOINA RĂDUCANU)
SENATORULUI X
Sta senatorul X cu mâna sus,
De obicei n-avea nimic de spus
Şi nici de scris, că nu era la teză…
Aşa l-a prins o groaznică pareză.
(IONEL BEJENARU)
UNEI AMICE
Ştiu că firea-ţi de artistă
Te-a făcut liber-schimbistă –
Vai, credinţă-nşelătoare,
Tu eşti liber-schimbătoare!
(IONEL BEJENARU)