Având la bază un fapt real, traficul de copii din America începutului de secol 20, cartea Lisei Wingate, "Înainte să fim ai voÅŸtri", este o poveste cutremurătoare despre destinele unor copii pe care Georgia Tann, directoare a orfelinatului Tennessee Children’s Home Society, îi lua pe cale legală din sânul familiilor sărace, uneori monoparentale, nomade sau aflate în imposibilitatea temporară de a-i creÅŸte. De multe ori, îi lua direct din sala de naÅŸteri, înÅŸelând „femei aflate în maternitate să semneze documente de renunÅ£are la drepturile părinteÅŸti, în timp ce erau încă sedate.” Uneori îi fura pur ÅŸi simplu de la părinÅ£ii biologici.
„Georgia Tann a făcut bani încasând onorarii uriaÅŸe pentru adopÅ£ie, transport ÅŸi livrare în afara statului. [...] Avea la degetul mic forÅ£ele de aplicare a legii ÅŸi pe judecătorii de la tribunalul pentru familie.” (judecătorul Camille Kelley). De asemenea, „lista de personalităţi a Georgiei includea figuri politice cum era guvernatorul New-York-ului, Herbert Lehman, ÅŸi celebrităţi de la Holliwood, ...” În cel mai fericit caz, copiii erau vânduÅ£i unor persoane bogate, mai mult sau mai puÅ£in influente, care îi adoptau, sau, în cel mai nefericit caz, erau exploataÅ£i sexual sau vânduÅ£i ca forţă de muncă. În momentul respectiv, faptul că Georgia Tann a plasat în sânul unor familii bogate foarte mulÅ£i copii cărora le-a oferit ÅŸansa unui viitor fericit, a făcut din ea un soi de erou al acelor timpuri: „Pentru marele public, Tann nu era decât o femeie respectabilă ÅŸi plină de bune intenÅ£ii care îÅŸi devotase viaÅ£a salvării copiilor aflaÅ£i în situaÅ£ii dificile.” „Cândva aclamată drept mama adopÅ£iei moderne ÅŸi consultată de oameni ca Eleanor Roosvelt în eforturile de reformare a politicilor de adopÅ£ie din Statele Unite, Georgia Tann a facilitat, de fapt, adopÅ£ia a mii de copii, începând din anii 1920 ÅŸi până în anii 1950.” „AcÅ£ionând sub protecÅ£ia Åžefului Crump (Edward Hull „Åžeful” Crump – politician democrat american, primar al oraÅŸului Memphis ÅŸi membru al Camerei ReprezentanÅ£ilor din partea statului Tennessee), cel mai cunoscut lider politic din Memphis, reÅ£eaua Georgiei Tann era aparent de neatins.” Dar „la un moment dat, Departamentul american pentru protecÅ£ia copilului a trimis la Memphis un anchetator pentru a investiga rata în creÅŸtere a mortalităţii infantile” ÅŸi, pe fondul unor importante schimbări politice, reÅ£eaua s-a prăbuÅŸit, aflându-se adevărul despre destinele tragice ale acestor copii, din care foarte mulÅ£i mureau, fiind supuÅŸi înfometării, diferitelor abuzuri ÅŸi lipsei de afecÅ£iune.
Titlul este o metaforă care incită curiozitatea, iar imaginarul narativ prelungeÅŸte conotaÅ£iile din titlu, filtrând realitatea prin intermediul unei arte narative a cărei forţă ÅŸi simplitate captează atenÅ£ia, menÅ£ine suspansul ÅŸi te păstrează, până la ore târzii din noapte, aproape de personaje ÅŸi de întâmplări. Se remarcă un stil narativ oarecum apropiat de cel publicistic, prin concizia ÅŸi accesibilitatea discursului, prin scopul informativ ÅŸi persuasiv, printr-o oarecare sobrietate, remarcându-se atât funcÅ£ia tranzitivă, cât ÅŸi cea reflexivă a limbajului. Alte câteva amănunte ÅŸi artificii narative care susÅ£in încercarea de a surprinde ÅŸi de a captiva, trădează faptul că autoarea este fostă jurnalistă ÅŸi speaker motivaÅ£ional.
IlustraÅ£ia copertei este, de asemenea, o metaforă, ilustrând cu fidelitate două dintre personajele cărÅ£ii: May Crandall ÅŸi Judy Myers Stafford, în realitate Rill Foss, unul dintre personajele-narator ale cărÅ£ii, ÅŸi sora ei, ambele blonde, Rill cu părul strâns „într-o coadă împletită la spate” ÅŸi sora ei cu „spirale strânse, în bucle mai largi, ca ale lui Shirley Temple”. Un cufăr vechi sugerează călătoria, un ursuleÅ£ de pluÅŸ Å£inut la spate, devine simbol al copilăriei pierdute ÅŸi imaginea unui râu fără sfârÅŸit, spre care privesc personajele, se pierde în ceaţă, la fel ca viitorul incert al acestora ÅŸi la fel ca trecutul pe care încearcă să îl readucă la lumină Avery Stafford, celălalt personaj-narator al cărÅ£ii, fiica unui senator din prezent.
Astfel, titlul ÅŸi ilustraÅ£ia copertei se află într-o unitate stilistică perfectă, punându-se reciproc în valoare.
Cele două perspective narative subiective alternează, fiind precedate de un „Preludiu”, datat „Baltimore, Maryland/3 august 1939”, relatat de un al treilea personaj-narator, misterios, care nu se va mai implica în povestire ÅŸi despre care sunt oferite câteva indicii: „Povestea mea începe într-o seară înăbuÅŸitoare de august, într-un loc pe care n-o să-l mai văd niciodată.” „blondă, drăgălaşă ca o păpuşă...”, „În apropiere aÅŸteaptă un bărbat, probabil pe coridor, chiar în faÅ£a uÅŸii. E impunător ÅŸi are Å£inută mândră. NeobiÅŸnuit să fie aÅŸa de neajutorat. Astăzi urma să devină bunic.”, „- Domnule îmi pare îngrozitor de rău...”, dar acestea sunt parcă menite să adâncească misterul, nu să îl dezvăluie, determinându-te, pe parcursul lecturii, să oferi acestui personaj-narator identităţi diferite.
În prezent, Avery Stafford, fiica unui senator din Carolina de Sud, absolventă „cu rezultate deosebite” a „Facultăţii de Drept de la Columbia”, participă împreună cu familia, stafful tatălui ei ÅŸi oameni din presă la o petrecere dată la un azil de bătrâni, eveniment pe care îl descrie detaÅŸat, impersonal, obiectiv, obiÅŸnuită fiind din copilărie cu aÅŸa ceva: „Nu-i decât un eveniment de socializare. [...] O să strângem mâini, o să facem turul clădirii ÅŸi o să fim alături de locatari la celebrarea zilei de naÅŸtere a unei femei care împlineÅŸte o sută de ani.” Aici, întâlneÅŸte o bătrână care pare să o recunoasă ÅŸi care îi ia de la mână o brăţară „cu libelulele de aur cu lucrătură ornamentală, cu ochii lor din granate ÅŸi Å£epi multicolori.” primită de la bunica ei, Judy. Revenind ca să recupereze brăţara, în camera bătrânei este atrasă de „un singur obiect personal” - o fotografie - „cu nuanÅ£e de sepia ÅŸi alb îngălbenit în jurul marginilor, imaginea e un instantaneu cu un cuplu tânăr pe malul unui lac sau iaz. Bărbatul poartă pălărie de fetru ponosită ÅŸi Å£ine în mână o undiţă. [...] Femeia e însărcinată.” Fotografia o intrigă, aducându-i aminte de bunica Judy.
Începe astfel să cerceteze trecutul, în ciuda observaÅ£iilor mamei, care este perfecÅ£ionistă ÅŸi care „profund implicată în aspectele minore ale vieÅ£ii” familiei, planifică în detaliu fiecare clipă ÅŸi „funcÅ£ionează ca un general de patru stele.” Cu riscul de a depăşi anumite limite impuse de situaÅ£ia politică a tatălui ÅŸi de rigorile mamei, Avery se regăseÅŸte pe sine în timp ce caută secrete prin trecutul bunicii ei. IniÅ£ial, descoperind informaÅ£ii despre traficul de copii ÅŸi despre Georgia Tann, crede că familia ei a fost implicată în această afacere îngrozitoare ÅŸi încearcă să descifreze misterul pentru a minimaliza efectele pe care, la o eventuală apariÅ£ie în presă, le-ar putea avea asupra familiei sale, în general, ÅŸi în special asupra carierei tatălui ei. Dar adevărul este mult mai dureros decât ceea ce ÅŸi-a imaginat, iar consecinÅ£ele nu pot fi minimalizate. De aceea, Avery îÅŸi ascultă inima, deÅŸi ÅŸtie că tatăl ei are o vorbă înÅ£eleaptă: „Secretele te fac vulnerabil în faÅ£a adversarilor, politici sau de alt fel.”
De multe ori, în timpul căutărilor, recunoaÅŸte cu sinceritate: „Mi-e dor de fosta mea viaţă.”
Punctul culminant este marcat de momentul în care descoperă o a doua fotografie, din care o privesc patru femei: „Una dintre femei e bunica. ÎÅŸi Å£ine pălăria cu mâna. De încheietură îi atârnă brăţara cu libelule. Celelalte trei femei seamănă cu bunica. AceleaÅŸi bucle blonde, aceiaÅŸi ochi deschiÅŸi la culoare, probabil albaÅŸtri. [...]Toate poartă câte o brăţară cu libelule care seamănă cu a bunicii.” În spatele acesteia, găseÅŸte o altă fotografie, copie fidelă a celei de pe noptiera bătrânei May Crandall, de la azilul de bătrâni. Din acest moment ÅŸi până în clipa când împărtăşeÅŸte familiei cele descoperite, drumul devine mai greu, timpul trece mai repede ÅŸi evenimentele se succed aproape cinematografic.
În sufletul ei îÅŸi găseÅŸte înÅ£elegere o altă vorbă înÅ£eleaptă, de data aceasta a unei bătrâne: „Secretele nu-s lucru sănătos, oriÅŸicât de vechi ar fi. Uneori cele mai vechi secrete îs cele mai rele.”
În august 1939 începe povestea celuilalt personaj-narator, May Crandall, pe care Avery Stafford o primeÅŸte scrisă pe niÅŸte „foi galbene” de la o bătrână martoră a copilăriei lui May. Este povestea tulburătoare a celor 7 copii ai familiei Foss. Rill, Fern, Camellia, Lark, Gabion au fost luaÅ£i de pe Arcadia, locuinÅ£a plutitoare a familiei, în timp ce tatăl era plecat cu mama însărcinată la maternitate. Sunt instituÅ£ionalizaÅ£i ÅŸi Å£inuÅ£i în filiala din Memphis a Societăţii Casa de Copii din Tennessee, condusă de Georgia Tann, patru fiind daÅ£i spre adopÅ£ie în familii diferite, o soră fiind abuzată sexual ÅŸi ucisă, dispărută fără urmă. Din cei doi gemeni născuÅ£i în ziua în care ceilalÅ£i copii fuseseră furaÅ£i, doar despre unul se află adevărul, soarta celuilalt rămânând un mister.
Nota autoarei încheie ambele povestiri, prezentate alternativ, ca un semn de exclamare care marchează grafic intonaÅ£ia celor trei personaje-narator, conturând stările sufleteÅŸti resimÅ£ite de acestea ÅŸi intenÅ£ia de a retransmite aceste stări cititorului.
Considerată de The Huffington Post „una dintre cele mai bune cărÅ£i ale anului 2017”, „Înainte de a fi ai voÅŸtri”, de Lisa Wingate, este o lecÅ£ie despre efectele pe care cultul imaginii perfecte pe care credem că trebuie să o afişăm în societate le are asupra a tot ceea ce ar trebui să conteze cu adevărat. De la prima până la ultima pagină, „urcăm dealul îndepărtându-ne de ruinele unei vieÅ£i care a fost. Åži către o viaţă care ar putea să fie.”
Mihaela Arhip, Provocarte
