Georgică Manole: Acolo, la Bucecea (jud. Botoşani), ai fost un copil rebel?
Vasile Larco: Nu pot afirma că am fost un copil nesupus, recalcitrant, asta din cât îmi amintesc. Copilăria și adolescența mea s-au desfășurat în perioada 1947-1965, nu departe de cel de Al Doilea Război Mondial și foarte aproape de seceta din 1946, cu grele urmări și în anul nașterii mele, eu fiind și victima acestei perioade critice, situându-mă la un pas de moarte, dar nu de întunericul veșnic, deoarece mi se ținea o lumânare aprinsă la căpătâi. Numai o sclipire a părinților mei, Dumnezeu să-i aibă în grijă, care au trecut peste cele indicate de doctor, a făcut ca în momentul de față să scriu aceste rânduri. Am primit în familie o educație specifică omului de la țară, la școală am fost disciplinat, ascultător, nu se putea altfel. Pe atunci nu se știa de nesupunere, de greve sau de revendicări, învățatul era pe primul loc și nu ne învăța la școală nimic de rău. Am avut profesori deosebiți, cu aplecare spre activitatea didactică, iar noi, elevii, le-am urmat sfaturile. Mai târziu mi-am spus:
Pe-al României mândru plai,
Ca peste tot oriunde-n lume,
Prenumele de mic îl ai,
Dar cât de greu îți faci un nume!
Acum aș mai adăuga: dar cât de greu e să ai și renume!
Poate singura nesupunere a fost aceea că nu am rămas la Bucecea, să-mi fac acolo un rost, și am plecat de la casa părintească, la studii, după care am revenit numai ocazional, motivând:
Cândva din plaiul bucecean
Plecat-am de la stâlpul porții
Și-s fără voia mea ieșean
Căci i-am intrat în voie sorții!
Iar ca destăinuire, poate și drept motivare, am compus epigrama:
Îmi zise-n taină mama mea
Când îmi făcea-ntr-o seară patul:
Să lași în urma ta ceva!...
Și am lăsat în urmă satul.
G. M.: „Desculţ pe mirişte”, o metaforă tare care justifică poetul ce convieţuieşte cu epigramistul. Ce sentiment îţi dă mersul... „desculţ pe mirişte”?
V. L.: Prima dată, la prima audiție, expresia mă strânge în spate, amintindu-mi de anii copilăriei și ai adolescenței, când într-adevăr mergeam desculți pe miriște sau pe fâneața proaspăt cosită. Da, e o metaforă, văzând epigrama ca o miriște: înțeapă, și aș putea adăuga:
Discuții nu au cum să-ncapă,
Ușor își dă oricine seama:
Desculț pe miriște înțeapă,
Dar nu așa ca epigrama! (VA URMA)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
GĂINA ÎN CRIZĂ
În criză, cu un suflu nou,
Găina face câte-un ou
Şi-atâţia şefi ce-aşteaptă ştirea
Sunt gata cu…cotcodăcirea.
(GHEORGHE BÂLICI)
IARĂŞI VIN ALEGERILE!
La alegeri îţi dai votul
Pentru că n-admiţi - să mori!-
Să se fure-n ţară totul
Fără de conducători.
(GHEORGHE BÂLICI)
IMNUL GUVERNANŢILOR
Trăiască ţara, tricolorul,
Ca să furăm noi mult şi bine.
Trăiască-n veci de veci poporul,
S-avem mereu şi de la cine.
(GHEORGHE BÂLICI)
PUNCTUL VULNERABIL
La vechii luptători troieni,
Era călcâiul lui Achile,
Iar la haiducii moldoveni
Acesta-i gâtul lui Vasile.
(ION DIVIZA)
HOŢI LEGALI
Din tot ce parlamentul drege,
E clar un lucru pentru toţi:
Mai lesne intră hoţii-n lege
Decât să intre legea-n hoţi.
(ION DIVIZA)
UNUI SALARIAT
Nu suportă strâmbătatea –
Iată marele lui viciu:
Caută-ndârjit dreptatea
Şi pe urmă…alt serviciu.
(ION DIVIZA)
NECAZUL PRIETENULUI MEU
Sunt siderat şi basta
De bunul meu amic:
I s-a sculat nevasta
Iar lui nimic, nimic!
(MIHAI HAIVAS)
PĂŢANIA UNEI SOŢII
NERVOASE
Cum soţul, chiar cu pupături,
Nu reuşea să o fenteze,
Sperând , ca astfel s-o calmeze,
Trecu nervos la-njurături!
(MIHAI HAIVAS)
ȘEFUL ŞI STENOGRAMA
I s-a dat o stenogramă -
Și am fost luat la rost,
C-am scris într-o epigramă
Că ”șeful se simte... prost”!
(AL. D. FUNDUIANU)
METAMORFOZĂ
De la crama din Coteşti
Drumul vinului îmi scapă...
Îl găsesc la Bucureşti
Alergat, de-i tot o apă!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
PROIECŢIE BAHICĂ
Înspre crama dintre vii
Calea-i dreaptă, panta lină,
Dinspre ea să mi te ții,
Drumu-i tot o serpentină!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
PĂRERE DE RĂU
Sorbind din băutura rece
Regret, ca orice bun român,
Că totdeauna vinul trece
Pe când paharele rămân.
(MIHAI SĂLCUŢAN)
NOTORIETATE FALSĂ
Că Păstorel n-a prea băut –
Cum toată lumea a crezut –
Ușor să dovedesc azi pot...
Că vin e mult și-i peste tot!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
EPIGRAMA (II)
Stând foarte bine pe picioare,
Ea îţi serveşte ca un hap,
Trei versuri dulci, amăgitoare
Şi-apoi îţi dă cu poanta-n cap.
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
MUZA EPIGRAMIȘTILOR
Mulți se-nșeală, evident;
Ea se poartă ca amanta
Doar cu cei ce au talent ...
Numai lor le-arată... poanta.
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
„CURAJOȘILOR” CARE-ȘI PREZINTĂ
„PRODUCȚIILE” ÎN CENACLU
Ei citesc cu glasuri calme,
Iar ceilalți, cu inimi pure,
Când termină, bat din palme...
Nu se cade să-i înjure.
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
LA LUMINAȚIE – AUTOEPITAF
Când stau aici, cu mic, cu mare,
Și sunt pe punctul de-a pleca,
De-al naibii suflu-n lumânare
Să stea mai mult în preajma mea.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
ÎNSINGURARE – AUTOEPITAF
Din mulţimea adunată
Prin morminte, sub copaci,
Unul n-a venit vreodată
Să mă-ntrebe: ce mai faci?
(PETRU-IOAN GÂRDA)
DUPĂ FAPTĂ ŞI RĂSPLATĂ
Nu poţi avea pe nimeni pică
Şi nici în sus de nervi să sari,
Dar prinşii cu ocaua mică
Sunt cocoţaţi în posturi mari.
(VASILE LARCO)
EPITAFUL UNUI SOŢ
Te-ai dus când trebuia să fii
Bărbate, printre toţi cei vii,
În urmă ai lăsat venin…
Şi pe nevastă la vecin!
(VASILE LARCO)
UNUI SALARIAT
ÎNGÂMFAT
Promovarea pe sprâncene
A sfârşit neaşteptat:
S-a umflat prea mult în pene…
Şi-a „zburat”.
(VASILE LARCO)
BĂRBATUL
E mândru, curajos, isteţ,
Abil, tenace, îndrăzneţ,
Al inimilor noastre hoţ,
Atent şi bun...până ţi-e soţ.
(VALERIA MOROŞAN)
SPERANŢA MOARE ULTIMA
Nedreptatea, viața-amară
Vor avea o rezolvare,
Când politica, în țară,
O să fie fată mare!...
(VALERIA MOROŞAN)
ÎNDOIELI
(De mucenici, când tot omul
se străduieşte să facă față
celor 40 de pahare)
L-aș lua, nu l-aș lua...
Dacă-mi zice lumea laș?
Lașul lasă! - se gândea -
Ia, mai bine țucu-l-aș!
(VALERIA MOROŞAN)
MASAJ CU FINAL FERICIT
Că e din ce în ce mai răspândit,
Eu pot să jur! Cu vorba nu vă duc:
Masaju-i cu finalul fericit,
Pentru maseurul ce-a primit ciubuc!
(VALERIA MOROŞAN)
FEMEIA ŞI TEHNOLOGIA ÎN
MEDIUL RURAL (Încurcate sunt
căile Domnului)
E-ndrăgostită de tehnologie
Și își dorește leptop și smartfon,
Dar Gheorghe-al ei de tehnică nu știe,
Deci, generos, i le-a adus Ion.
(VALERIA MOROŞAN)
FILOZOFIA UNUI MITING
"Vox populi”, pe chestiuni de viaţă,
M-a încurajat să vin în Piaţă,
Însă jandarmul, individ “dotat”,
A înţeles “Box populi”…şi-a dat!
(GEORGICĂ MANOLE)
DE CE NU PREA SCRIU
FEMEILE EPIGRAME
Epigrame, de când lumea bună,
Cu sutele scrie bărbatul,
Femeia n-are când să le compună,
Că îşi omoară timpul cu…fardatul.
(GEORGICĂ MANOLE)
LUI CONSTANTIN IFTIME,
autorul volumului de proză „Copiii sălbatici”
(Editura „Cartea românească”, 2016):
Nu sunt dintre cei apatici,
De-aceea spun, dragi cetăţeni,
Acei copii, ai lui, sălbatici,
Azi sunt… politicieni.
(GEORGICĂ MANOLE)
EVAZIUNE FISCALĂ
Rog ANAF-ul să constate
Că femei “ne’nregistrate”
“Produc”, pe traseu și-n pat,
Fără ..... casă de marcat.
(IOAN MAMAISCHE)
GATA CU EVAZIUNEA
Au hotărât cei de la “Fisc”
Să controleze nunțile,
C-ar exista un mare “risc”:
N-au “POS” miresele.
(IOAN MAMAISCHE)
POLITICA
Un om onest și cu credință
Muncește mult, cu stăruință.
Se-apucă de politichie
Cel refuzat de...meserie!
(DOINA RĂDUCANU)
MEDICALĂ
-Doctore, nu pot mânca
Trufe, caviar, foie-gras!
- Care-i cauza să-ți zic?
Sigur ai salariul mic!
(DOINA RĂDUCANU)
SECRETUL GUSTULUI
Maestru este fiecare,
Atunci când face o mâncare.
E artă, vrajă, desfătare...
Dar, dacă nu i-ar pune...sare?
(DOINA RĂDUCANU)
DIVORŢ
Mult s-a supărat Ion
La partaj cu doamna Floare!
- Să mă lași cum m-ai luat:
Și anume...fată mare!
(DOINA RĂDUCANU)
AVOCAT AL POPOULUI
Parc-ai fi de jilț legat,
Hrib, tu, limba-boului.
Lumea-ți zice avocat,
Însă - al ... popoului!
(NICOLAE MĂTCAŞ)
FĂRĂ MOŢ
Nene,-n țara dreptului,
Cât te-ai da de muțuțui,
Cât ai fi tu de pohoț,
Nimeni nu e mai cu moț!
(NICOLAE MĂTCAŞ)
ORICÂT TE-AI STRĂDUI
Te căznești azi de dârvală
Să-ți faci cald popoului.
Tot vei da mâini socoteală
În fața poporului!
(NICOLAE MĂTCAŞ)
POETUL ŞI IUBITA
NEPUNCTUALĂ
Din douăzeci de ţigarete
Păstrezi, ca o rezervă, una.
Aşa-i iubirea, măi poete,
Nu-i punctuală cum e luna.
(IONEL BEJENARU)
SUBALTERNUL LA
SCHIMBAREA ŞEFULUI
Vor pune-n frunte unul mai flămând
Şi sesizez uşor, mare năpastă!
Metodic, buzunarele-şi umplând,
Căci are şi amantă şi…nevastă.
(IONEL BEJENARU)