Georgică Manole: O întrebare pe care o pun majorităţii interlocutorilor mei: v-a ajutat Eminescu în actul de  creaţie a epigramei?

Stelică Romaniuc: Fără doar şi poate! Cel mai mare poet român din toate timpurile, Mihai Eminescu, este, fără tăgadă, şi cel mai important autor care m-a inspirat şi căruia i-am admirat încă din tinereţe acurateţea cuvântului folosit, stilul său inconfundabil, dar mai ales perenitatea adevărurilor aşternute pe hârtie.

Dacă la poezie criticii aproape că nu mai au nimic de adăugat, deoarece fiecare cuvânt din cele peste 2.200 folosite de el, fiecare vers, fiecare rimă ori mesaj poetic au fost întoarse pe toate feţele, despre epigrama eminesciană încă se mai poate glosa până la descifrarea tuturor tainelor.

M-am documentat şi cred că trebuie spus cititorilor că, atâta timp cât a stat la Iaşi, Mihai Eminescu era nelipsit de la reuniunile Junimii, dar trebuie remarcat ceea ce spunea George Călinescu: „Junimea era o societate care admitea calamburul şi anecdota şi asta displăcea lui Eminescu”. Şi cu toate acestea marele poet a scris şi epigrame. Am să dau doar un singur exemplu din „Antologia epigramei româneşti, 2007”:

UNUIA
Nu faci efect! Nesimţitori
Rămân cu toţii? Fii pe pace!
Când piatra cade-n mlaştină
Ea nici un cerc nu face!

Ca să vedeţi că a scrie epigramă uneori înseamnă „a merge pe sârmă”, inclusiv la genii, am să rezum un articol apărut în ziarul „Focşani” din 14 noiembrie 2018, semnat de Ştefan Borcea, privind conflictul deschis dintre Eminescu şi Alexandru Macedonski, conflict care a culminat în 1883, anul îmbolnăvirii lui Mihai Eminescu, exact în perioada în care poetul naţional a fost internat în sanatoriu. Eminescu, născut la 1850, era conservator, pe când Macedonski, cu patru ani mai tânăr, îi susţinea pe liberali. Cei doi şi-au aruncat săgeţi neîncetat, Eminescu considerându-l pe poetul de origine sârbă un arogant incurabil. Macedonski era un critic al Junimii, iar Eminescu era considerat un exponent tipic al junimiştilor, deşi, se pare, conflictul dintre cei doi era unul personal. Eminescu nu rata nicio ocazie în ziarul Timpul să i-o servească lui Macedonski, legându-se şi de originea sa sârbească. O epigramă scrisă de Macedonski în anul în care Eminescu s-a îmbolnăvit avea să se întoarcă precum un bumerang împotriva poetului de origine sârbă: 

„Un X… pretins poet-acum 
S-a dus pe cel mai jalnic drum…
L-aş plânge dacă-n balamuc
Destinul lui n-ar fi mai bun,
Căci până ieri a fost năuc
Şi nu e azi decât nebun”.
 
Ca urmare a acestei epigrame, Macedonski a fost izolat nu numai de societate, ci de întreaga lume literară, cu consecinţe extrem de drastice, care l-au aruncat în sărăcie, întrucât nu mai putea publica nicăieri, acesta autoexilându-se la Paris şi întorcându-se în ţară după câţiva ani. Potrivit lui Garabet Ibrăileanu, Macedonski i s-ar fi destăinuit unui amic poet că nu a ştiut că Eminescu este bolnav şi că cei care au publicat-o au făcut-o fără acceptul său. 

Aş mai putea da un exemplu de conflict plecat de la o epigramă petrecut mai recent, chiar în Ploieşti, dar nu am acordul părţilor implicate. Poate cu altă ocazie, cu toate că s-a mai scris despre el, iar epigramiştii cu state vechi ştiu la ce mă refer.

După părerea mea, poezia Domnului Eminescu este cel mai uşor de parodiat, şi aici mă refer la parodia epigramatică, deoarece versul bogat poate fi lesne „adaptat ironic la o situaţie nouă, cu efect deosebit” (Mircea Trifu). În cartea sa „Reporter în regatul epigramei”, Constantin Tudorache spunea că „Dintre marii poeţi, Eminescu este pe primul loc în preferinţa de parodiere a epigramiştilor”. Dar părerile privind parodierea poeziei eminesciene sunt împărţite; tot în această carte autorul o cita pe Rodica Tott, care era împotriva parodierii şi susţinea că „a-l parodia pe Eminescu este un sacrilegiu. Eminescu este un sfânt şi nu trebuie atins”.

Cu toate acestea, ca orice învăţăcel, uitându-mă la predecesori, am încercat să parodiez la rându-mi câteva strofe ale marelui poet transformându-le în catrene, denumite simbolic:

EMINESCIENE
Când pe hol, la facultate,
Fetele de nota zece
Trec în haine deocheate...
„Tu rămâi la toate rece!”

***
„De treci codri de aramă,
De departe vezi” ... securea
Şi săteni ce zic de mamă
Celor ce-au furat pădurea.
 
***
Dintre sute de fustiţe
Care bat şoselele,
Câte oare mai au fiţe,
Când foşnesc lovelele?
 
***
De n-o să ai maşini, palat
Şi multe alte bogăţii,
În patul meu din fier forjat,
Să nu mai vii, să nu mai vii!
 
***
„Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,”
Că de când eşti cherestea
Pleci tot în Austria...

Fiind ultima întrebare adresată, vreau să închei interviul cu mulţumiri adresate dumneavoastră pentru spaţiul acordat şi cititorilor pe care sper că nu i-am plictisit, dorinţa mea fiind aceea de a le descreţi, cât de cât, frunţile sau cel puţin a le face o lectură plăcută. Sper că am reuşit şi încă o dată, vă mulţumesc tuturor!

DIN CRONICI, CITIRE...
Pe dregători făr’ de cuvânt
Şi Ţepeş şi Ştefan cel Sfânt,
I-au zăbrelit în colivii...
De ce nu-s vii, de ce nu-s vii? (SFÂRŞIT)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

PARADOX 
Ceva anume cred că-mi scapă, 
Gândind la cei din puşcării:
Chiar dacă au "intrat la apă",
Sunt tot la fel de durdulii.
(STELICĂ ROMANIUC)

ELECTORALĂ 
Cum toți ne-au zis că vor doar bine
Acestei țări și nu sunt hoți, 
Voi merge, sigur, la cabine
Şi-am să-i votez şi eu ... pe toți.
(STELICĂ ROMANIUC)

BACOVIANĂ 
Ziua plouă, noaptea plouă, 
Dimineața plouă iară 
Şi aşa de-o lună, două, 
Romantismul mă omoară.
(STELICĂ ROMANIUC)

DIN DISCURSUL UNUI PRIMAR
…Cei ce sunt corupţi să plece,
Gata-i traiul de căpuşă!...
Astfel fix la ora zece
Primul s-a-ndreptat spre uşă.
(VASILE LARCO)

DUPĂ ADERAREA LA UE
La a Europei priză
E românul conectat
Şi se plimbă fără viză…
Însă e mereu vizat.
(VASILE LARCO)

DEZARMARE
Că nu-s metode eficace
Doar o remarcă poţi să faci:
Azi lumea luptă pentru pace
Cu-arătătorul pe trăgaci.
(VASILE LARCO)

AROGANŢĂ
Tânăra cu chip frumos,
Sâni bogaţi şi trup de fus
Şi când e culcată jos,
Te priveşte tot de sus.
(MIHAI SĂLCUŢAN)

PRIVATIZARE
Am în bloc o farmacie,
Patibar, trei magazine,
Second hand, papetărie
Şi non stop... pe la vecine!
(MIHAI SĂLCUŢAN)

FATA  DIN  PORT
Cu fustă scurtă, decolteu,
Se simte în deplin confort;
Iar dacă umbli-n portmoneu,
Pe loc se leapădă de port! 
(MIHAI SĂLCUŢAN)

NEMULŢUMIRE 
E trist când vede că de-atâtea ori 
Nevasta tot îi caută pricină; 
El n-a lovit-o doar decât cu flori... 
De liliac... cu tot cu rădăcină!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)

MUNCA DE NOAPTE 
De parcă nu ar fi destul că 
E-aşa stresant, o bagă-n boală 
Şi faptul că la cinci se culcă 
Şi greu la unu-abia se scoală!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)

PARLAMENTARII NU DORM 
S-arate tuturor prin ce gândesc – 
Că-i critică degeaba toţi „berbecii” – 
Ar fi de-ajuns atunci când aţipesc, 
Să stea cu capu-n jos ca liliecii.
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)

PROVERB COMPLETAT
„Frate să te faci cu dracul
Până treci cu el pe punte”:
Vrând şi-aici să fie-n frunte,
Treci mai bine-atunci cu bacul!
(MIHAI HAIVAS)

MOTIV GRAMATICAL DE DIVORŢ
Soaţa-mi cere despărţire
Pentru unicul defect:
Verbul „a iubi”- iubire,
Îl conjug la „imperfect”.
(MIHAI HAIVAS)

ENIGMATICELE FEMEI
Sunt unele, chiar dacă-nghimp,
Cuvinte greu încrucişate, 
Căci farmec au atâta timp
Cât mai rămân nedezlegate.
(MIHAI HAIVAS)

EXISTENŢIALĂ
În această lume trecătoare
Constatăm un paradox firesc:
Geniile sunt nemuritoare,
Însă proştii şi mai mult trăiesc.
(ION DIVIZA)

PROST SĂ FII, MINTE SĂ AI
Înţepat de toţi la rând
Pentru vorba sa pustie,
Astăzi tace şi în gând
…Să nu spună vreo prostie!
(ION DIVIZA)

SFATUL POLITICIANULUI
În guvern îţi vei permite
Bani frumoşi s-aduni, nepoate,
Dar să-i faci pe căi cinstite,
Dacă altfel nu se poate.
(ION DIVIZA)

SINDROMUL BASARABENILOR
Deşi-s cu ochii spre Apus,
La nuntă-n sat o fac de oaie:
Invită totuşi câte-un rus,
C-atunci iese cu bătaie!...
(GHEORGHE BÂLICI)

SIMILITUDINE
Ciobanu-i tot un şef la noi
Ce, cu harapnice şi flinte,
Îşi mână turma sa de oi…
Exact ca domnul Preşedinte.
(GHEORGHE BÂLICI)

DORINŢĂ
Ca unic, fericit popor,
Cât timp ne mai desparte Prutul,
Noi am avea un viitor,
De-ar încăpea în el trecutul.
(GHEORGHE BÂLICI)

PICTOR NETALENTAT
Eu văd acum că a redat
Natura moartă-aici pictată,
Dar un jurist ar fi pledat,
C-a fost de-artist…asasinată.
(ELENA MÂNDRU)

CĂSĂTORITĂ DE NEVOIE
Preotul când glăsuieşte
„Isaia dănţuieşte”, 
El e vesel, ea e tristă:
Pruncul nu era pe listă.
(ELENA MÂNDRU)

ŞOC LA CONSULTAŢII
Merg la doctor să-i explic,
Unde şi cam ce mă doare,
Când mi-a spus de suma-n plic,
Am căzut brusc din picioare.
(ELENA MÂNDRU)

REMARCĂ
Fac o remarcă ce mă doare:
În funcţie de conjunctură,
Când doi stăpâni românul are,
De poate, pe-amândoi îi fură.
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)

EXEMPLU  DE  BUNĂ  VECINĂTATE
Contează dacă ai un bun vecin
Şi-un sprijin la nevoie de-acordat;
Noi i-am avut pe ruşi, ce-au protejat
Tezaurul, ce şi acum îl ţin…
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)

POLITICIENII  NOŞTRI
Aplică-aceeaşi stratagemă
Şi ne oferă, cu emfază,
Discursuri, fără nicio temă,
Soluţii, fără nicio bază.
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)

VICTORIE 
Mă-ntorc acasă triumfal,
Găsit-am drum către confort:
Mi-am „procurat” un papagal, 
Căci astăzi fără el eşti mort.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)

ORATOR
Tema cazuistică
A produs multă mirare.
Am crezut că-i mistică,
Dar era mistificare.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)

CUM E TURCU’  ŞI PISTOLU’
Crezând că pe colegi el se răzbună
Şi scapă de-o acuză mai străveche,
S-a însurat, să nu i se mai spună
Că este mincinos fără pereche.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)

DOCTORIŢĂ ATEISTĂ
Obligată să semneze
Cum că morții ar fi vii,
Ca să poată să voteze,
Doamna doctor se cruci.
(NICOLAE MĂTCAŞ)

NE-SIMŢIRE
Comandantul să nu știe
C-a rămas fără nădragi?
Ai pierdut o bătălie,
E firesc să te retragi.
(NICOLAE MĂTCAŞ)

ASUMAREA RĂSPUNDERII
N-am știut regla edecul,
Pe context să mă pliez.
Sigur că-mi asum eșecul,
Dar ... nu demisionez.
  (NICOLAE MĂTCAŞ)

NU-I MAI ÎNJURAȚI PE POLITICIENI
Dacă-au ce fura hoții,
Și se-nghesuie netoții,
Axioma e probată:
Țara încă e bogată.
(DUMITRU BUJDOIU)

ANUL PORCULUI
Politrucii n-au umor,
Își dau coate-n stil major…
Pentru ei este ușor:
Sunt mereu în anul lor.
(DUMITRU BUJDOIU)

EDUCAŢIA ÎN ...DERIVĂ
Cănd şcoala nu mai e ce-a fost
Şi speranţa-i aburită,
Nu poţi să spui că totu-i prost…
Spui că e... abramburită! 
(MAX OPAIŢ)

REINTERPRETAREA UNEI DEFINIŢII
Azi scrutinul mă îndeamnă
Să înțeleg, de-ar avea rost,
Că democrație-nseamnă
Și dreptul tău… de a fi prost! 
(MAX OPAIŢ)

DEZBTERE ELECTORALA
În campanie, întruna
Candidații  când se ceartă,
Folosesc mai mult minciuna…
(Râde  hârb de oală spartă!)
(MAX OPAIŢ) 

EPITAF  (UNUI CEASORNICAR)
Viaţa-ntreagă a reparat
Ceasurile care-au stat,
Iar acum tic-tac-ul nu-i…
Că i-a stat şi ceasul lui!
(ADRIAN TIMOFTE)