Georgică Manole: O întrebare pe care o pun majorităţii interlocutorilor mei: v-a ajutat Eminescu în actul de creaÅ£ie a epigramei?
Stelică Romaniuc: Fără doar ÅŸi poate! Cel mai mare poet român din toate timpurile, Mihai Eminescu, este, fără tăgadă, ÅŸi cel mai important autor care m-a inspirat ÅŸi căruia i-am admirat încă din tinereÅ£e acurateÅ£ea cuvântului folosit, stilul său inconfundabil, dar mai ales perenitatea adevărurilor aÅŸternute pe hârtie.
Dacă la poezie criticii aproape că nu mai au nimic de adăugat, deoarece fiecare cuvânt din cele peste 2.200 folosite de el, fiecare vers, fiecare rimă ori mesaj poetic au fost întoarse pe toate feÅ£ele, despre epigrama eminesciană încă se mai poate glosa până la descifrarea tuturor tainelor.
M-am documentat ÅŸi cred că trebuie spus cititorilor că, atâta timp cât a stat la IaÅŸi, Mihai Eminescu era nelipsit de la reuniunile Junimii, dar trebuie remarcat ceea ce spunea George Călinescu: „Junimea era o societate care admitea calamburul ÅŸi anecdota ÅŸi asta displăcea lui Eminescu”. Åži cu toate acestea marele poet a scris ÅŸi epigrame. Am să dau doar un singur exemplu din „Antologia epigramei româneÅŸti, 2007”:
UNUIA
Nu faci efect! Nesimţitori
Rămân cu toÅ£ii? Fii pe pace!
Când piatra cade-n mlaÅŸtină
Ea nici un cerc nu face!
Ca să vedeÅ£i că a scrie epigramă uneori înseamnă „a merge pe sârmă”, inclusiv la genii, am să rezum un articol apărut în ziarul „FocÅŸani” din 14 noiembrie 2018, semnat de Åžtefan Borcea, privind conflictul deschis dintre Eminescu ÅŸi Alexandru Macedonski, conflict care a culminat în 1883, anul îmbolnăvirii lui Mihai Eminescu, exact în perioada în care poetul naÅ£ional a fost internat în sanatoriu. Eminescu, născut la 1850, era conservator, pe când Macedonski, cu patru ani mai tânăr, îi susÅ£inea pe liberali. Cei doi ÅŸi-au aruncat săgeÅ£i neîncetat, Eminescu considerându-l pe poetul de origine sârbă un arogant incurabil. Macedonski era un critic al Junimii, iar Eminescu era considerat un exponent tipic al junimiÅŸtilor, deÅŸi, se pare, conflictul dintre cei doi era unul personal. Eminescu nu rata nicio ocazie în ziarul Timpul să i-o servească lui Macedonski, legându-se ÅŸi de originea sa sârbească. O epigramă scrisă de Macedonski în anul în care Eminescu s-a îmbolnăvit avea să se întoarcă precum un bumerang împotriva poetului de origine sârbă:
„Un X… pretins poet-acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum…
L-aÅŸ plânge dacă-n balamuc
Destinul lui n-ar fi mai bun,
Căci până ieri a fost năuc
Åži nu e azi decât nebun”.
Ca urmare a acestei epigrame, Macedonski a fost izolat nu numai de societate, ci de întreaga lume literară, cu consecinÅ£e extrem de drastice, care l-au aruncat în sărăcie, întrucât nu mai putea publica nicăieri, acesta autoexilându-se la Paris ÅŸi întorcându-se în Å£ară după câÅ£iva ani. Potrivit lui Garabet Ibrăileanu, Macedonski i s-ar fi destăinuit unui amic poet că nu a ÅŸtiut că Eminescu este bolnav ÅŸi că cei care au publicat-o au făcut-o fără acceptul său.
AÅŸ mai putea da un exemplu de conflict plecat de la o epigramă petrecut mai recent, chiar în PloieÅŸti, dar nu am acordul părÅ£ilor implicate. Poate cu altă ocazie, cu toate că s-a mai scris despre el, iar epigramiÅŸtii cu state vechi ÅŸtiu la ce mă refer.
După părerea mea, poezia Domnului Eminescu este cel mai uÅŸor de parodiat, ÅŸi aici mă refer la parodia epigramatică, deoarece versul bogat poate fi lesne „adaptat ironic la o situaÅ£ie nouă, cu efect deosebit” (Mircea Trifu). În cartea sa „Reporter în regatul epigramei”, Constantin Tudorache spunea că „Dintre marii poeÅ£i, Eminescu este pe primul loc în preferinÅ£a de parodiere a epigramiÅŸtilor”. Dar părerile privind parodierea poeziei eminesciene sunt împărÅ£ite; tot în această carte autorul o cita pe Rodica Tott, care era împotriva parodierii ÅŸi susÅ£inea că „a-l parodia pe Eminescu este un sacrilegiu. Eminescu este un sfânt ÅŸi nu trebuie atins”.
Cu toate acestea, ca orice învăţăcel, uitându-mă la predecesori, am încercat să parodiez la rându-mi câteva strofe ale marelui poet transformându-le în catrene, denumite simbolic:
EMINESCIENE
Când pe hol, la facultate,
Fetele de nota zece
Trec în haine deocheate...
„Tu rămâi la toate rece!”
***
„De treci codri de aramă,
De departe vezi” ... securea
Şi săteni ce zic de mamă
Celor ce-au furat pădurea.
***
Dintre sute de fustiţe
Care bat ÅŸoselele,
Câte oare mai au fiÅ£e,
Când foÅŸnesc lovelele?
***
De n-o să ai maşini, palat
Şi multe alte bogăţii,
În patul meu din fier forjat,
Să nu mai vii, să nu mai vii!
***
„Codrule, codruÅ£ule,
Ce mai faci, drăguÅ£ule,”
Că de când eÅŸti cherestea
Pleci tot în Austria...
Fiind ultima întrebare adresată, vreau să închei interviul cu mulÅ£umiri adresate dumneavoastră pentru spaÅ£iul acordat ÅŸi cititorilor pe care sper că nu i-am plictisit, dorinÅ£a mea fiind aceea de a le descreÅ£i, cât de cât, frunÅ£ile sau cel puÅ£in a le face o lectură plăcută. Sper că am reuÅŸit ÅŸi încă o dată, vă mulÅ£umesc tuturor!
DIN CRONICI, CITIRE...
Pe dregători făr’ de cuvânt
Åži Å¢epeÅŸ ÅŸi Åžtefan cel Sfânt,
I-au zăbrelit în colivii...
De ce nu-s vii, de ce nu-s vii? (SFÂRÅžIT)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
PARADOX
Ceva anume cred că-mi scapă,
Gândind la cei din puÅŸcării:
Chiar dacă au "intrat la apă",
Sunt tot la fel de durdulii.
(STELICÄ‚ ROMANIUC)
ELECTORALÄ‚
Cum toți ne-au zis că vor doar bine
Acestei țări și nu sunt hoți,
Voi merge, sigur, la cabine
Şi-am să-i votez şi eu ... pe toți.
(STELICÄ‚ ROMANIUC)
BACOVIANÄ‚
Ziua plouă, noaptea plouă,
Dimineața plouă iară
Şi aşa de-o lună, două,
Romantismul mă omoară.
(STELICÄ‚ ROMANIUC)
DIN DISCURSUL UNUI PRIMAR
…Cei ce sunt corupÅ£i să plece,
Gata-i traiul de căpuşă!...
Astfel fix la ora zece
Primul s-a-ndreptat spre uşă.
(VASILE LARCO)
DUPÄ‚ ADERAREA LA UE
La a Europei priză
E românul conectat
Åži se plimbă fără viză…
Însă e mereu vizat.
(VASILE LARCO)
DEZARMARE
Că nu-s metode eficace
Doar o remarcă poţi să faci:
Azi lumea luptă pentru pace
Cu-arătătorul pe trăgaci.
(VASILE LARCO)
AROGANŢĂ
Tânăra cu chip frumos,
Sâni bogaÅ£i ÅŸi trup de fus
Åži când e culcată jos,
Te priveÅŸte tot de sus.
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
PRIVATIZARE
Am în bloc o farmacie,
Patibar, trei magazine,
Second hand, papetărie
Åži non stop... pe la vecine!
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
FATA DIN PORT
Cu fustă scurtă, decolteu,
Se simte în deplin confort;
Iar dacă umbli-n portmoneu,
Pe loc se leapădă de port!
(MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
NEMULÅ¢UMIRE
E trist când vede că de-atâtea ori
Nevasta tot îi caută pricină;
El n-a lovit-o doar decât cu flori...
De liliac... cu tot cu rădăcină!
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
MUNCA DE NOAPTE
De parcă nu ar fi destul că
E-aşa stresant, o bagă-n boală
Şi faptul că la cinci se culcă
Şi greu la unu-abia se scoală!
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
PARLAMENTARII NU DORM
S-arate tuturor prin ce gândesc –
Că-i critică degeaba toÅ£i „berbecii” –
Ar fi de-ajuns atunci când aÅ£ipesc,
Să stea cu capu-n jos ca liliecii.
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
PROVERB COMPLETAT
„Frate să te faci cu dracul
Până treci cu el pe punte”:
Vrând ÅŸi-aici să fie-n frunte,
Treci mai bine-atunci cu bacul!
(MIHAI HAIVAS)
MOTIV GRAMATICAL DE DIVORÅ¢
Soaţa-mi cere despărţire
Pentru unicul defect:
Verbul „a iubi”- iubire,
Îl conjug la „imperfect”.
(MIHAI HAIVAS)
ENIGMATICELE FEMEI
Sunt unele, chiar dacă-nghimp,
Cuvinte greu încruciÅŸate,
Căci farmec au atâta timp
Cât mai rămân nedezlegate.
(MIHAI HAIVAS)
EXISTENÅ¢IALÄ‚
În această lume trecătoare
Constatăm un paradox firesc:
Geniile sunt nemuritoare,
Însă proÅŸtii ÅŸi mai mult trăiesc.
(ION DIVIZA)
PROST SÄ‚ FII, MINTE SÄ‚ AI
ÎnÅ£epat de toÅ£i la rând
Pentru vorba sa pustie,
Astăzi tace ÅŸi în gând
…Să nu spună vreo prostie!
(ION DIVIZA)
SFATUL POLITICIANULUI
În guvern îÅ£i vei permite
Bani frumoÅŸi s-aduni, nepoate,
Dar să-i faci pe căi cinstite,
Dacă altfel nu se poate.
(ION DIVIZA)
SINDROMUL BASARABENILOR
DeÅŸi-s cu ochii spre Apus,
La nuntă-n sat o fac de oaie:
Invită totuÅŸi câte-un rus,
C-atunci iese cu bătaie!...
(GHEORGHE BÂLICI)
SIMILITUDINE
Ciobanu-i tot un ÅŸef la noi
Ce, cu harapnice ÅŸi flinte,
ÎÅŸi mână turma sa de oi…
Exact ca domnul PreÅŸedinte.
(GHEORGHE BÂLICI)
DORINŢĂ
Ca unic, fericit popor,
Cât timp ne mai desparte Prutul,
Noi am avea un viitor,
De-ar încăpea în el trecutul.
(GHEORGHE BÂLICI)
PICTOR NETALENTAT
Eu văd acum că a redat
Natura moartă-aici pictată,
Dar un jurist ar fi pledat,
C-a fost de-artist…asasinată.
(ELENA MÂNDRU)
CÄ‚SÄ‚TORITÄ‚ DE NEVOIE
Preotul când glăsuieÅŸte
„Isaia dănÅ£uieÅŸte”,
El e vesel, ea e tristă:
Pruncul nu era pe listă.
(ELENA MÂNDRU)
ÅžOC LA CONSULTAÅ¢II
Merg la doctor să-i explic,
Unde şi cam ce mă doare,
Când mi-a spus de suma-n plic,
Am căzut brusc din picioare.
(ELENA MÂNDRU)
REMARCÄ‚
Fac o remarcă ce mă doare:
În funcÅ£ie de conjunctură,
Când doi stăpâni românul are,
De poate, pe-amândoi îi fură.
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
EXEMPLU DE BUNÄ‚ VECINÄ‚TATE
Contează dacă ai un bun vecin
Åži-un sprijin la nevoie de-acordat;
Noi i-am avut pe ruÅŸi, ce-au protejat
Tezaurul, ce ÅŸi acum îl Å£in…
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
POLITICIENII NOÅžTRI
Aplică-aceeaşi stratagemă
Şi ne oferă, cu emfază,
Discursuri, fără nicio temă,
Soluţii, fără nicio bază.
(CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
VICTORIE
Mă-ntorc acasă triumfal,
Găsit-am drum către confort:
Mi-am „procurat” un papagal,
Căci astăzi fără el eşti mort.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
ORATOR
Tema cazuistică
A produs multă mirare.
Am crezut că-i mistică,
Dar era mistificare.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
CUM E TURCU’ ÅžI PISTOLU’
Crezând că pe colegi el se răzbună
Şi scapă de-o acuză mai străveche,
S-a însurat, să nu i se mai spună
Că este mincinos fără pereche.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
DOCTORIŢĂ ATEISTĂ
Obligată să semneze
Cum că morții ar fi vii,
Ca să poată să voteze,
Doamna doctor se cruci.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
NE-SIMÅ¢IRE
Comandantul să nu știe
C-a rămas fără nădragi?
Ai pierdut o bătălie,
E firesc să te retragi.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
ASUMAREA RÄ‚SPUNDERII
N-am știut regla edecul,
Pe context să mă pliez.
Sigur că-mi asum eșecul,
Dar ... nu demisionez.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
NU-I MAI ÎNJURAÈšI PE POLITICIENI
Dacă-au ce fura hoții,
Și se-nghesuie netoții,
Axioma e probată:
Èšara încă e bogată.
(DUMITRU BUJDOIU)
ANUL PORCULUI
Politrucii n-au umor,
ÎÈ™i dau coate-n stil major…
Pentru ei este ușor:
Sunt mereu în anul lor.
(DUMITRU BUJDOIU)
EDUCAÅ¢IA ÎN ...DERIVÄ‚
Cănd şcoala nu mai e ce-a fost
Şi speranţa-i aburită,
Nu poÅ£i să spui că totu-i prost…
Spui că e... abramburită!
(MAX OPAIÅ¢)
REINTERPRETAREA UNEI DEFINIÅ¢II
Azi scrutinul mă îndeamnă
Să înÈ›eleg, de-ar avea rost,
Că democrație-nseamnă
Și dreptul tău… de a fi prost!
(MAX OPAIÅ¢)
DEZBTERE ELECTORALA
În campanie, întruna
CandidaÈ›ii când se ceartă,
Folosesc mai mult minciuna…
(Râde hârb de oală spartă!)
(MAX OPAIÅ¢)
EPITAF (UNUI CEASORNICAR)
Viaţa-ntreagă a reparat
Ceasurile care-au stat,
Iar acum tic-tac-ul nu-i…
Că i-a stat şi ceasul lui!
(ADRIAN TIMOFTE)