"Polițist, adjectiv" este, dincolo de un film care ne reprezintă - fie că ne place sau nu-, un film care trebuie privit fără orgolii personale sau de oricare alta factură umană și socială.
Regizorul Corneliu Porumboiu - sprijinit de actorii Dragoș Bucur și Vlad Ivanov - a construit un film a cărui arhitectură cinematografică se bazează pe inteligența spectatorului, pe capacitatea acestuia de a înțelege un parcurs artistic plin de imagini, sensuri și simboluri, dar un parcurs care devine, pe măsura desfășurării evenimentelor, un exercițiu personal al fiecărui privitor.
"Polițist, adjectiv" este unul dintre filmele în care, aparent, nu se întâmplă nimic. De fapt, la propriu, în acest film, până aproape de final nu se întâmplă nimic. Dacă inițial spectatorul are sentimentul că răbdarea sa a ajuns la limită, foarte repede realizează că misiunea lui, cea de privitor, nu este nici pe departe la fel de ușoară cu a personajului principal, polițistul Cristi, cel care, în fapt, este supus de către regizor la o probă de răbdare dificilă.
O acțiune inteligent condusă, un personaj construit cu migală, tocmai pentru a justifica, la final, momentul de răbufnire neașteptată. Polițistul, din "substantiv" cu păreri proprii, chiar dacă simple și bazate pe propria conștiință și propriile-i convingeri, se transformă în "adjectiv" capabil să preia imediat forma altui substantiv, tocmai pentru că doar conștiința și bunul-simț sunt repede anulate de capacitatea unui șef de a rostui lucrurile și de a hotarî destine folosindu-se doar de… Dicționarul explicativ al limbii române!
În scene statice, cu personaje lipite de scaun sau cu cadre nesfârșite, riscante din acest punct de vedere, regizorul învolburează de-a binelea conștiinta unui om hotărât să nu facă în viață decât ceea ce crede el că nu ar regreta mai târziu.
Pe motive simple și aparent banale - o melodie a Mirabelei Dauer, modificările impuse de Academia Româna cu privire la scrierea lui "niciun", "nicio", sensurile unor cuvinte care păreau că nu au nevoie de DEX, ci doar de trăirile proprii, regizorul Corneliu Porumboiu se joacă de fapt cu mintea polițistului, dar și cu cea a spectatorului, care în final, pentru că filmul se sfârșește brusc, nu mai are curajul să se identifice cu niciunul dintre personaje, alegând să se așeze în afara acțiunii.
Botoșăneanul Vlad Ivanov este actorul fără de care acest film ar fi fost, probabil, o producție românească și atât. Cu Vlad Ivanov, filmul lui Corneliu Porumboiu devine un succes internațional.
Vlad Ivanov joacă rolul unui comandant al poliției care rezolvă o problemă gravă de conștiință a subalternului sau doar prin aplicarea maieuticii - aflarea adevărului prin discuții și dialog, presupunându-se că interlocutorul cunoaște acest adevăr, dar nu își dă seama.
Astfel, doar cu DEX-ul în față, un polițist simplu găsește un alt adevar decât cel în care credea initial, chiar dacă rationamentul este corect din punct de vedere formal, dar greșit tocmai prin evitarea și excluderea esenței.
"Polițist, adjectiv" este un film pe care trebuie să îl vedem, chiar și pentru a ne testa capacitatea de a ne menține sau măcar descoperi propria conștiință.
"Politist, adjectiv" – Regia Corneliu Porumboiu
Cu: Dragoş Bucur (Cristi), Vlad Ivanov (Anghelache), Dan Cogalniceanu (Gic), Marian Ghenea (procurorul), Irina Saulescu (Anca), Ioan Stoica (Nelu), Anca Diaconu (Doina), George Remes (Vali), Daniel Barsan (baiatul cu tejgheaua), Serban Georgevici (Sic), Adina Dulcu (Dana).
