Al. D. Funduianu, născut pe 1 martie 1953, la Costești - Răchiți, județul Botoșani. Profesor de matematică, activitate publicistică - de peste 4 decenii - în domeniile culturii, educației și specialității. Scrie: poezie, eseuri, interviuri cu personalități din sfera culturii și științelor matematice etc.
Georgică Manole: - Când am stat de vorbă cu distinsul epigramist Vasile Larco, îi spuneam că are un nume cu sonorități speciale. Cum te simți cu numele tău, care - de multe ori - permite trimiteri ironice: ”alde”, ”ALD(e)” sau ”Funduianu”?
Al. D. Funduianu: - Maestrul Vasile Larco are nume cu ”sonorități speciale” cum spui, dar decente. Cu numele meu, lucrurile sunt sensibil mai... delicate. În sensul că dacă ”alde” este o autoironie asumată, ”Funduianu” este... ironia soartei! Până pe la 14 ani, singurul lucru deranjant era că purtam un nume cu prea multe litere și nu încăpea pe etichetele caietelor de școală, cu învelitori albastre. Altminteri, la noi, la Costești, numele meu era unul banal, ”comun”, foarte răspândit. Abia când am ”ieșit” din sat, în clasa a IX-a, la Liceul ”A. T. Laurian” din Botoșani, distinsa profesoară de limba franceză, Eufrosina Costeschi, îmi pronunța numele ”Fundoianu”, cu accent pe ”o”. Într-o pauză, am discutat cu domnia sa despre măreția și drama poetului (evreu), cu pseudonimul ”Fundoianu”.
...Și, da, lucrurile s-au complicat după vârsta de 18 ani, când am început să scriu (poezie) și să trimit ”producțiile” mele la ziarele și revistele vremii. Atunci m-am confruntat/am simțit și primele ironii. Chiar dacă îmi apreciau textele, redactorii îmi propuneau/sugerau fel de fel de pseudonime ”poetice”. Lucru pe care, ani buni, l-am și făcut. Până într-o zi, când... nu mai știam nici eu cine sunt! Atunci am hotărât să revin la: Sandu/Alexandru/Al./și, în fine, Al. D. Funduianu, integrând între numele și prenumele meu inițiala tatălui: D (de la Dumitru). Mi-am asumat definitiv această ”buclucașă” semnătură, care apare - de peste 40 de ani - nu doar în publicistică, ci și pe coperțile cărților mele.
Mi-amintesc, în revista ”Acolada”, Nr. 11/2013, chiar pe pagina I, la rubrica permanentă ”Comedia numelor” (42), Ștefan Lavu scrie: ”Al. D. Funduianu. Un autor mai... la fund decât Fundoianu!” Am ”ripostat”, glumind: ”Mai... la fund decât Fundoianu” sunt(em) mulți ”maestre” Lavu, inclusiv... domnia ta! I-am sugerat chiar să nu ”rateze” nici alte nume înrudite, precum: Fundu Moldovei, Fundulea, Fundeni etc.
Cât despre epigramiști, ce să mai vorbesc!... Am o colecție întreagă de epigrame cu ”Funduianu”. Sunt printre acestea și creații măgulitoare, dar predominante sunt cele cu tentă vădit ironică. N-am s-o citez pe cea mai recentă, semnată Vasile Larco, ci pe alta... ”născută” dintr-un joc: ”In memoriam Nicolae Bunduri”, în care am intrat. După ce maestrul, Nae Bunduri, îmi acordă o ”Mențiune”, îmi dă și un brânci:
”În groapa solului lutos
Se întâmpla, acuma-i anu*,
Am coborât atât de jos
Că am ajuns la Funduianu.”
Cum nu-mi place să rămân dator, am răspuns și eu cu ”aviz maestrului”:
Printre caudine furci,
O să te convingi (la anu*!)
Cât va trebui să urci
Ca s-ajungi la... Funduianu.
Evident, în afara unui zâmbet condescendent, maestruL Bunduri n-a avut nici cea mai mică ”tresărire”... (VA URMA)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
MODA LA POLITICIENI
Să facă faţă multor trebuinţe –
Aşa precum nevoile o cer –
Se-mbracă foarte iute „în tendinţe”
Şi se dezbracă doar de caracter.
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
COMPASIUNE
Pe şeful care te-a nedreptăţit,
Ori te-a jignit chiar fără vreun motiv,
Să-l ierţi că poate-i trist, sau părăsit...
Şi de un ultim neuron activ.
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
DORINŢĂ
În viaţă de nimic n-am vrut să ştiu,
Să am doar premii, să câştig mai bine,
Ci doar egal cu şefii mei să fiu…
Dar n-am putut… erau mai slabi ca mine.
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
INEFICIENŢĂ
Orişicine îşi dă seama,
Spun urgent şi nu amân:
Se tot "dă cu epigrama"...
Dar metehnele rămân!
(VASILE LARCO)
SUSPIN
Plânge omul bun în barbă,
Astăzi nu se recunoaşte,
C-a ajuns precum o iarbă:
Cineva mereu îl paşte!
(VASILE LARCO)
SATUL DE IERI ŞI DE AZI
Se vede diferenţa clar
Doar dintr-o singură privire:
Era în sat un dispensar,
Iar azi sunt două… cimitire.
(VASILE LARCO)
ÎN VEACUL
MODIFICĂRILOR GENETICE
Muşcând un măr din Europa,
Dar mai ştiind şi cum îl cresc,
Chiar de-o să mă acuze popa,
Mi-i dor de-un… vierme românesc!
(ION DIVIZA)
METAMORFOZĂ
În sat basarabean, supus,
La horă nu avem noroc:
Destul să intre-n ea un rus
Şi o preface-n cazacioc.
(ION DIVIZA)
ÎN SUSŢINEREA POLIŢIEI
Ar trebui să înţeleagă toţi –
Poliţia să nu ne-o mai huliţi;
Ea n-are când ne apăra de hoţi,
Fiindcă-i ocroteşte pe bandiţi!
(ION DIVIZA)
AVERTISMENT
Amor când faci prin telefon,
Aşa-i din timpurile vechi,
Poţi căpăta – şi nu-i trombon –
Infecţii grave la urechi.
(MIHAI HAIVAS)
RUGA UNUI SOŢ
Femeii, care-i vorbăreaţă,
Fă, Doamne, un efort şi schimbă,
Ca ridurile de pe faţă
S-ajungă undeva pe limbă!
(MIHAI HAIVAS)
INSOMNIE CONJUGALĂ
Trei nopţi la rând nu ne-am culcat,
Aşa a fost, să vezi păcatul;
Căci fiecare-am aşteptat,
Pe celălalt să facă patul!
(MIHAI HAIVAS)
OBSERVAŢIE
Nu au ascunse-n ei Carpaţii
Atâtea bogăţii, măi vere,
Cât nu arată toţi bogaţii
În declaraţia de-avere.
(GHEORGHE BÂLICI)
POLITICIENII NOŞTRI
În lupta pentru-o viaţă bună
Preferă, cât îi vezi de-aprinşi,
Să-şi rupă capul împreună,
Dar să rămână…neînvinşi.
(GHEORGHE BÂLICI)
DEMAGOGUL
Ştiind politica în stat
Şi demonstrând că-i bun de limbă,
Părerea lui de neschimbat…
Dar dacă trebuie, şi-o schimbă.
(GHEORGHE BÂLICI)
ARTĂ EFEMERĂ
Țiganul, azi, uzând de un tertip
Și-a ridicat castele din nisip.
Justiției nuanțele îi scapă...
Ce-i dac-a pus în el ciment și apă?
(VALERIA MOROŞAN)
NOSTALGIE
Conștiincioasă și de treabă,
Grăsuță și simpatică
Și-ar fi dorit să fie slabă,
Dar... nu și la gramatică.
(VALERIA MOROŞAN)
ÎN PAŞI DE VALS
Își căuta ac de cravată
Pentru o seară minunată.
Dar l-a lovit așa noroc,
Că și-a găsit ac... de cojoc!
(VALERIA MOROŞAN)
LA TÂRGUL DE FETE,
DUPĂ DIVORŢ
Elenei Udrea, gospodina,
Eu nu-i aduc nici-un reproș
Că sus, pe muntele Găina,
Își căuta un nou „cocoș”!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
ÎŢI MAI ADUCI AMINTE,
DOAMNĂ
În prima noapte, ții tu minte,
A fost momentul neplăcut,
Când înjura de cele sfinte
Că „doamnă” altul te-a făcut!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
IUBITA
E-o femeie supliment,
Dulce ca o ciocolată,
Necesar medicament
De pe lista de coplată.
(MIHAI SĂLCUŢAN)
UNUI PROVOCATOR
Nu arunc doar vorbe-n hău,
Ci cu modestie-ți spun:
Ca să mă înfrunți tu, zău!
...Trebuie să fii n. bun.
(AL. D. FUNDUIANU)
REVISTA PRESEI
(”independente”!)
Nimic nu e mai rușinos
Decât ca, în complicitate,
Unui articol mincinos
Să-i facem și publicitate.
(AL. D. FUNDUIANU)
JUDECATĂ DE VALOARE
Se bat francezii pe-o centimă
Când crește prețul la benzină,
Iar la români nu se învață
Nici cum să pună preț pe viață!
(DOINA RĂDUCANU)
ODĂ, URSULUI DIN BRAŞOV
Mult mai ușor găsești un urs
Mergând, desigur, la un curs,
Decât găsești fără habar,
Un leu lihnit, în buzunar!
(DOINA RĂDUCANU)
IUBIRE
Douăzeci de ani trăiră,
Într-un chip prea fericit!
De nimic nu suferiră,
Până când s-au întâlnit!
(DOINA RĂDUCANU)
EMOŢIE DUPĂ ANI
Avui o tresărire de moment:
Fosta iubită din vremuri ceauşiste,
Cu coc ales şi funcţii comuniste,
Am revăzut-o, azi, în… Parlament.
(GEORGICĂ MANOLE)
ŞEDINŢĂ DE GUVERN,
ÎN DIRECT LA TV
Zâmbitori, cu chipul tern,
Stau la masa din Guvern:
Vreo două capete-s rotunde,
Iar celelalte…n-au de unde!
(GEORGICĂ MANOLE)
OLTENEASCĂ
Cin` se ia cu mine bine
Nu-i dau haina de pe mine,
Guvernul, fără de-ocol,
M-a lăsat în fundul…gol.
(GEORGICĂ MANOLE)
RAPORT NEGATIV
Deși avem pământ din plin,
Mănos și lesne de plantat,
S-a dovedit că-i prea puțin,
La câți țărani s-au ... arătat.
(IOAN MAMAISCHE)
AŞA-I ROMÂNUL
D'aia el e poamă rară:
Că serbează și tot toarnă
Din primăvară în vară
Şi din toamnă până-n iarnă.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
LUPTA ANTICORUPŢIE
STRIGĂTOARE LA CERURI
Să nu se răscoale mielul,
Pantalonii în fund, rupții,
Când războiul cu flagelul
Îl duc - crunt - înșiși ... corupții?!
(NICOLAE MĂTCAŞ)
SOLOMONIE ROMÂNEASCĂ
N-are statu-n închisori
Circumstanțe ordinare?
Schimbă-ți statu-, atuncea, ori
Locuința-n închisoare!
(NICOLAE MĂTCAŞ)
I-A CAM STAT – OF! –
PRUNA-N GÂT
Văzând c-o făcu de oaie
Cu tâlharii din pârnaie,
Tudorel se întăciúnă:
„Legea - n-o-ncepuse Prună?!”
(NICOLAE MĂTCAŞ)
OPRIREA EXODULUI FORŢEI
DE MUNCĂ: OPINIE DE ECONOMIST
Li-i prea strâmt în cochilie?
Alte plaiuri li-s mai dragi?
Cum să-i ținem azi pe glie?
Să-i legăm ca pe iobagi!
(NICOLAE MĂTCAŞ)
EU, ALTCEVA
Baţi câmpii cu gingăşie
Şi în tine totu-i putred?
Altceva ai vrea să fie?
Schimbă totul, dar în suflet.
(COSTEL ZĂGAN)
PRECOCITATE FEMININĂ
Sunt fată, eu, de măritat,
Când, încă-n anii mei de şcoală,
Lăsam bărbat după bărbat
Cu punga…goală!
(IONEL BEJENARU)
MĂRTURISIREA UNEI „MISS”
Ce-a fost acolo, ce dispute!...
Striga o sală: „Jos bikinii!”
Şi năvăleau să mă sărute
Tot juriul şi…”rechinii”.
(IONEL BEJENARU)
CELOR DE LA
„CONVORBIRI LITERARE”
O, şefi ai unei generaţii,
Mândrie-a României naţii,
Luceferi răsărind lunar,
Rog convorbiţi mai literar.
(NICOLAE IORGA)