"Cealaltă viață" a lui Gellu Dorian se desfășoară într-un ritual intim, într-o lăuntrică spectaculozitate a conținutului sufletesc de care poetul face risipă de la un capăt la altul al cărții. Volumul, apărut de curând la Editura Școala Ardeleană, este cartea dintre oglinzi, o carte-confesiune pe care autorul o deșiră fără emfază, condensând în ea întreg mecanismul uman al des/compunerii de sine.
"Cealaltă viață" începe cu Pustia (în fața oglinzii) și se termină cu Pustia (în spatele oglinzii). Nu e o obsesie, ci un drum. Poetul nu caută, el călătorește, mărturisește, dezvăluie, scotocește în ascunzișurile memoriei, creează imagini pentru o memorie ce va să fie.
Poezia lui Gellu Dorian se reflectă în oglinda unui timp netrăit și nemurit. Ca într-un purgatoriu în care imaginea inversată a lumii naște o punte între văzut și nevăzut, între viu și neviu, lumină și întuneric. Versurile lui Gellu Dorian stau sub semnul unui supliciu de care poetul este conștient, dar își ademenește cititorul tocmai prin acest flux-reflux al rostirii poetice. Popoarele din vechime credeau că oglinda nu reflectă omul adevărat, ci o dublură, pornind chiar de la latinescul speculum (oglindă), un instrument al observării cerului. "Ne privim ochi în ochi prin oglinda în care geme cealaltă viață", scrie poetul, "pot privi până unde nu se mai vede nimic/ ca într-o carceră deținutul al cărui cer/ i se termină în suflet"/ (...) Când eram mic îmi era la îndemână să mă arunc în cer ca într-o vizuină" (Trezirea).
"Cam de la Cartea singurătăților încoace Gellu Dorian a devenit, tot mai accentuat, un vitalist al deprimării și degradării, trăind dintr-un fel de fond entuziast al elegiei existențiale. Celalaltă viață e un punct de maximă pe această vitalitate a prăbușirii și destrămării”, scrie Al. Cistelecan pe coperta a patra a cărții lui Gellu Dorian, care ne trimite, totodată, într-un registru biografic pe care poetul însuși îl folosește drept suport al mărturisirilor. “Subsolul biografic (vizibil ivocat, dar fără ca poetul să ajungă un biografist) e folosit ca depozit de anxioase și sublimat în trame vizionare administrate în cicluri cu dominantă tematică premeditată”, observă Al. Cistelecan.
Gellu Dorian manifestă o confesiune fără plasă de siguranță, trăiește poezia ca pe un abandon conștient, ca purtător al unei "armate de plumb" ce are să ducă în final spre libertatea absolută: "unui om liber îi atârnă greu cerul pe umeri,/ Dumnezeu lasă toate greutățile acolo/ și-și vede de treabă pe unde e nevoie de el// (...) acum când sunt liber,/ prin mine trece o armată de plumb care mă acoperă cu iarbă/ gata de coasă -/ în acele căpițe voi adormi,/ nările lor vor respira fără mine..." (Sunt liber)
"Când vorbește "despre moarte", Gellu Dorian vorbește, de fapt, despre "viața" lui – și această echivalență e ecuația iradiantă în întreg volumul. (...) Imaginația lui Gellu Dorian e entuziastă, efervescentă, dar ea se aplică pe un scenariu suplicial", scrie Al. Cistelecan despre "Cealaltă viață" a poetului.
Născut la 13 octombrie l953, în Botoşani, Gellu Dorian este poet, prozator, dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Iniţiator, în 1991, al Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” şi coordonator al colecţiei „Poeţi laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, Editura Cartea Românească. Gellu Dorian este redactor şef al revistei de cultură „Hyperion”.
A publicat numeroase volume de poezie: Liniştea neliniştii, 1979; Esopia, 1982; Poeme introductive, l986; Elegiile după Rilke, l993; În căutarea poemului pierdut, l996; Poeme golăneşti, 1996, Infernul migrator,, l997; Poesia mirabilis, l999, 2000; Singur în faţa lui Dumnezeu, 2001, Un poet la New York, 2002; Cafeneaua Kafka, 2003; Elegiile de la Dorweiler, 2008; Alungînd tristeţea, ca Paganini, 2009, Poetul, 2010; Zece poeme exemplare din Tîrgul în care, cică, nu se întîmplă nimic, 2011, Cartea singurătăţilor, 2012, Şaizeci de pahare la o masă, 2013, Ierurgiile, 2014, Închizi fereastra. Şi zbori!, 2015, O sută de maeştri şi un discipol, 2016, Calea de urmat, 2017, Cealaltă viaţă, 2018. Antologii de autor: În absenţa iubirii, 1996; Eranos – scene din viaţa şi opera Poesiei, 2003; Cartea tăcută, 2004; Criză şi melancolie, 2011; Abatorul umbrelor, 2011. Proză: Scriitorul, 1996; Cartea fabuloasă, 2003; Sfîrşitul sau momente din viţa unui om falsificat, 2003; Împotriva noastră, 2005, Insula Matriochka, 2005; O lume de lepădat (Bleadiuşka şi Stafia-romane siameze), 2009, Casa Gorgias, 2011, Cartea de la Uppsala, 2016, Idealurile ratatului, 2018. Teatru: Caţavencii, 2001; Confort Freud, 2011, Ratații, 2018. Eseu: Paşii Poetului (în colaborare cu Emil Iordache), l989 (5 ediţii, ultima ediţie definitivă, 2015, Junimea); Tineri poeţi români de dincolo de Styx, l998, Cititorul de poezie, 2008. Publicistică: Împotriva uitării, 2015. Ediţii bilingve: Niemandsinsel /Insula nimănui, Germania, l998; Un techo lleno de angeles/ Un acoperiş plin de îngeri, Spania, 2002. Prezent în antologii din ţară şi U.S.A, Franţa, Belgia, Germania, Cehia, Ucraina, Spania, Ungaria, Slovacia, Iordania, Rusia, Grecia, Albania, Bulgaria, Marea Britanie.
A fost distins cu Premiul Naţional de Proză „Ion Creangă”, Tg. Neamţ, 2005. Premiul USR, în 1982(„Porni Luceafărul...” şi 2012 (pentru cartea de teatru Confort Freud), 5 premii ale Filialei Iaşi a USR. Premii internaţionale: Premiul româno-canadian „Ronald Gasparic”, 2001; „Coroana Carpaţilor”, Ujgorod, Ucraina, 2003. Premiul Balcanica-Bulgaria, 2009, Premiul „Primăvara europeană a poeţilor”, Chişinău, 2014.
