Există momente în viața unui tânăr în care curiozitatea se transformă în destin. Pentru mine, acel moment a venit pe la vârsta de paisprezece ani, la Botoșani, într-o perioadă în care lumea de dincolo de granițele României părea îndepărtată, înăbușită și adesea intenționat redusă la tăcere.
Totuși, în fiecare săptămână, după-amiază, după școală, îmi găseam drumul către „Cercul de Radioamatori” de la Casa Pionierilor - un loc în care firele, bobinele și lămpile incandescente șopteau secrete despre cum sună cu adevărat lumea.
Acasă aveam un radio rusesc, un ZVEZDA, construit în anii 1950 în URSS. Era un radio cu lămpi, greu, cu carcasă metalică, inspirat din designul francez Excelsior. Avea un cadran luminos și producea un sunet cald și puternic. Era construit ca un tanc - solid, elegant și făcut să dureze. Îmi plăcea enorm să-l reglez.
Vechiul meu radio ZVEZDA 54
Radio sovietic vintage, cu lămpi, model ZVEZDA 54 „Red Star”, analog, inspirat din SNR Excelsior.
-Model roșu / bordo – cea mai iconică versiune
-Grilaj auriu + cadran iluminat – stil Art Deco sovietic
-Buton central de reglaj – identic cu cel pe care l-am folosit
În acei ani, guvernul bloca frecvent emisiunile Radio Europa Liberă, BBC Londra și Vocea Americii, dar eu eram hotărât să le ascult. Închideam ferestrele, trăgeam perdelele și ascultam încet. În fiecare lună primeam revista „Știință și Tehnică”, abonament cadou de la tatăl meu. Într-un număr am găsit o schemă pentru construirea unei antene speciale pentru recepție mai bună. Era o antenă în formă de triunghi isoscel, iar materialele necesare erau greu de găsit în acea perioadă. Nu știam atunci că realizam o antenă direcțională pentru unde scurte - de tipul celor admirate și astăzi de radioamatori.
Am construit antena singur, m-am urcat pe acoperiș ca să o montez și am tras un fir până la intrarea de antenă a radioului meu. Într-o perioadă în care guvernul din România încerca să blocheze semnalele unor posturi internaționale precum:
-Radio Europa Liberă
-BBC Londra
-Vocea Americii
…foloseau emițătoare puternice de bruiaj care produceau bâzâituri, vuiete și sunete „amestecate” pentru a acoperi adevărul. Eu însă nu am acceptat situația. Cu antena mea, puteam brusc să recepționez clar unde medii, unde lungi și toate benzile de unde scurte, inclusiv posturile care înainte erau bruiate.
Îmi plăcea în mod special să ascult Radio Novi Sad din Iugoslavia, mai ales în perioada în care transmiteau din Italia, în timpul Festivalului de la Sanremo. Emisiunile erau pline de muzică, energie și libertate, devenind parte din lumea mea. La 14 ani, cu antena mea construită acasă și cu radioul ZVEZDA, mi-am creat propria fereastră către lume.
(Angelo Segall, Montréal – Canada, Martie 2026)
***Notă: Un exemplu al acestui radio în funcțiune l-am găsit pe YouTube.
