Aflasem, la sfârșitul săptămânii trecute, că un sucevean de la Siret va asigura interimatul pentru funcția de manager al viitorului Centru Cultural din Botoșani, instituție care va funcționa începând cu 1 aprilie 2026 și care va reuni două entități cu un istoric remarcabil și cu incontestabile contribuții în cultura acestui județ - Orchestra Populară Rapsozii Botoșanilor - „Ioan Cobâlă” și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale.
Întrucât, de mulțișori ani, de fiecare dată când numele orașului Siret este asociat fenomenului cultural există un singur nume care leagă cele două elemente, și acela este al lui Ioan Mateiciuc, a apărut, firesc și organic, speranța ca și viitorul Centru Cultural al Botoșanilor să intre în aceeași ecuație.
Și a fost să fie.
Ioan Mateiciuc va prelua cu titlu de interimat, dar cu responsabilități uriașe și pe alocuri riscante, managementul celei mai noi instituții de cultură din județul Botoșani. Cum era de așteptat, reacțiile și-au făcut loc pe un câmp proaspăt arat, în care, însă, bobul bun și neghina par să se prea amestece.
Reacții, pe de o parte, firești. Pe de altă parte, nebinevenite, nedrepte, neîntemeiate, nejustificate, ne…, ne… Ne pasă, oare, cu adevărat de Cultură? Ne dorim, oare, cu adevărat, oameni vizionari, cutezători, îndrăzneți, pasionați, inovatori, cu calități de leadership, capabili să gestioneze cultura și să identifice tendințe menite să atragă și acel public încă neinteresat de specificul celor două instituții care, peste doar câteva zile, vor deveni una? Un om care se ajustează la schimbări, la crize sau oportunități?
Pentru că avem nevoie acum, mai mult ca oricând, de un mix de strategie, pasiune și curaj. De asumare, dincolo de contextul politic, social, economic, în ultimă instanță și (sau mai ales!) cultural.
Ioan Mateiciuc, la aproape 40 de ani (născut pe 9 iunie 1986), este licențiat în științe politice la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași (2008), deține un Masterat în Istorie la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava (2011) și, de curând, a obținut titlul de doctor în filozofia imaginii cu o teză inovativă, care abordează noile receptări ale artei prin intermediul filosofiei. Aș mai adăuga faptul că este un excelent comunicator, un cronicar de film, teatru, carte, muzică, și o face din postura de ”practicant”: este autor de carte, muzician, curator, organizator de evenimente.
Însă nimic din cele de mai sus nu m-a determinat să scriu aceste rânduri.
Poate nevoia de a da mărturie că Ioan Mateiciuc este un sucevean ”mai botoșănean” decât mulți dintre noi, cei care, nu-i așa, ”de la Eminescu ne tragem”.
Prima dată l-am remarcat pe Ioan Mateiciuc prin 2012. Era invitat la Botoșani, ca interpret de muzică folk, în cadrul Zilelor Eminescu, la Recitalurile revistei "Hyperion". Cu doi ani înainte (2010), tot la Botoșani, obținuse Premiul I la Festivalul National de Muzică Folk "Seri melancolice eminesciene". I-am regăsit, apoi, numele pe afișele multor evenimente muzicale din orașul lui Eminescu.
Nu după multă vreme aveam să îi citesc primul volum de poezie, „Open de dor”, carte lansată și la Botoșani în toamna lui 2013. Apoi, la fel ca în muzică, numele lui Ioan Mateiciuc a reapărut din ce în ce mai des în spațiul botoșănean, prezență aproape constantă la evenimente culturale diverse, de la film la artă plastică, de la scene de dezbatere la platforme inovativ/experimentale.
Însă nici acestea nu m-au determinat să scriu rândurile de față.
Ci un alt fapt cu totul remarcabil, atunci când vine vorba despre Ioan Mateiciuc: imensa capacitate de muncă, o discretă disponibilitate și o permanentă dorință de implicare în voluntariatul cultural. Pentru că, de ani buni, prezența lui Ioan Mateiciuc în Botoșani vine la pachet cu un model de voluntariat din care cu toții avem de învățat.
L-ați și l-am întâlnit, ca voluntar, în festivaluri de film la Botoșani, la Zilele Nordului în Darabaniul din capăt de țară ori în Ipoteștiul cultural. Evenimente în cadrul cărora Ioan Mateiciuc și-a asumat nu simple prezențe formale, lipsite de conținut, ci a dezvoltat mai ales o cultură participativă, ca modalitate de a promova implicarea civică și de a activa comunitățile, un concept care conturează mai mult decât o seacă teoretizare, ci devine un real manifest interdependent, o legătură între public și artist, fiecare cu propria contribuție semnificativă.
Ne întoarcem, în final, la știrea care stârnește în aceste zile controverse: un sucevean manager al unei instituții din Botoșani?
De ce nu? Ioan Mateiciuc și-a câștigat acest drept.
În loc să ne îngrijorăm de prezența unui sucevean la Botoșani, ar trebui să ne preocupe altceva: cum să îl păstrăm pe Ioan Mateiciuc aici și după cele 60 de zile de interimat.