Trăim într-un enorm consum sufletesc, într-ocontinuă nefericire pe care, cu o îndărătnicie uriașă, o transformăm în boală, în cruntă suferință trupească. "Răul este lipsa binelui, aşa cum întunericul este lipsa luminii", ne spune Sfântul Ioan Damaschin și nu ne îndoim că fiecare dintre noi am trăit pe propria piele și răul, dar și lipsa luminii. Desigur, sub forme dintre cele mai diverse, de la suferință trupească la chin sufletesc, de la dezamăgiri la invidii și tot felul de neîmpliniri.
Ne întoarcem la Sfântul Ioan Damaschin. "Răul este lipsa binelui, aşa cum întunericul este lipsa luminii". Ce avem de făcut este, așadar, să aducem binele în viața noastră și să aprindem luminile sufletului. Să ne întoarcem la simplitatea vieții. Nu este ușor. Dar, ne spune diacon dr. Sorin Adrian Mihalache, "cei ce vor să progreseze interior trebuie să suporte rana devenirii".
Și cel mai ușor lucru spre întoarcerea în sine este contemplația. Contemplația este opusul consumului, ne spune tot diacon dr. Sorin Adrian Mihalache. Este exact opusul dorinței de a consuma. Cel ce contemplă se bucură de o realitate fără să o consume. Poartă în sine spiritual ceea ce contemplă. Cultivând contemplația, lăsăm deschisă o ușă către viața spirituală. Iar viața spirituală este opusul competiției.
Desigur, de aici lucrurile se complică. Pentru că, ne spune părintele Mihalache, opusul competiției este compasiunea. "Dacă trăim confiscați de mizele profesionale și de realizare pe linia carierei nu vom cultiva compasiunea. Compasiunea este o stare spirituală costisitoare. Uneori chiar se întoarce împotrivă".
De fapt, nu facem decât să închidem un cerc. Un cerc protector. Pentru că ajungem din nou la ceea ce vorbeam la începutul acestui material, și anume la starea noastră de sănătate. Studiile medicale spun că o persoană care cultivă compasiunea obține numeroase efecte benefice. Scade nivelul cortizolului (se cunoaște că stresul crește nivelul cortizolului, fapt care are efecte nocive pentru organism și declanșează dezechilibre grave), se îmbunătățește presiunea arterială, se reglează bătăile inimii. La nivel mental se recalibrează modul judecății – de a vedea partea bună sau partea proastă dintr-o realitate. Neuroplasticitatea, neurogeneza (transformarea creierului și nașterea neuronilor noi), sunt stimulate de compasiune.
Fără îndoială, mai depinde și de cât de mult suntem dispuși să pierdem, ne atenționează părintele. "Compasiunea este sănătoasă, dar nu ne dă șansa de a reuși repede în societate. Pentru că societatea ne cere să fim competitivi".
Însă cea mai mare provocare se află dincolo de compasiune. Iar dincolo de compasiune se află bunătatea. "Care nu prea face casă bună cu cel ce vrea afirmarea de sine. Împotriva bunătății stă afirmarea de sine. Fericirea celui ce e bun vine din binele pe care îl face altora, nu prin afirmarea de sine. A fi bun este forma cea mai înaltă de generozitate. Omul bun se hrănește de pe urma fiecărui bine pe care îl vede în alții".
Tot studiile medicale demonstrează cu asupra de măsură de ce e bine să faci bine. Binele are efecte asupra sănătății, asupra funcției cognitive, asupra sistemului circulator, sistemului imunitar.
Să nu ne amăgim! Societatea vorbește despre bine, dar ne spune că binele înseamnă să te simți bine. "Binele autentic se repercutează în fiziologia noastră. Studiile de neuroștiință arată că binele făcut altora se transmite ca bine în starea noastră de sănătate și în starea noastră fiziologică. Vindecarea cea mai bună a celor care au trecut printr-o traumă este să facă bine altora. Aceasta este terapia autentică a însănătoșirii de sine", aflăm tot de la părintele Mihalache.
Cunoaștem din propriile experiențe, e mai la îndemână să căutăm salvarea în medicină și, uneori, cu adevărat acolo chiar găsim soluția potrivită. Dar stă în puterea noastră să nu cedăm. Stă în puterea noastră să cultivăm compasiunea, binele, generozitatea, frumusețea sufletească. Și echilibrul, sub toate formele sale.
Chiar dacă societatea încurajează mai degrabă iubirea de sine, afirmarea sinelui și supralicitarea propriei personalități, să nu uităm că deținem cea mai performantă taină, care depășește tehnologiile cele mai avansate: Mintea noastră. Suntem o forță extraordinară deoarece putem plăsmui ceea ce nicio mașinărie din lume nu poate reproduce: Binele și Iubirea. Aceasta este starea naturală a omului. Și, parafrazând cuvintele de început, vom putea rosti spre amurgul vieții: Binele este este lipsa răului, aşa cum lumina este lipsa întunericului!
