"Genius", filmul care ne poartă în culisele creației!

"Genius", filmul care ne poartă în culisele creației!

În 1936, Mihail Sebastian nota în Jurnalul său: "Mă gândesc la o carte pe care aș putea-o tipări peste un an-doi, care s-ar numi Culise și în care aș strânge toate lucrurile mele scrise în legătură cu creația literară, cu tehnica de lucru, cu viața de scriitor, cu experiențele publicării unei cărți etc., etc." (cf. Jurnal 1935-1944, Editura Humanitas, 1996, pg.62). Gândurile scriitorului român ce avea să trăiască doar 38 de ani (1907-1945) apar în timp ce scria piesa de teatru "Jocul de-a vacanța". Notațiile zilnice referitoare la evoluția piesei de teatru îl fac să constate că acestea seamănă cu un "jurnal de șantier". 

Tot 38 de ani viețuiește Thomas Clayton Wolfe (1900-1938), considerat a fi unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului trecut. Dar, "dacă ar fi trăit mai mult, Wolfe ar fi ajuns cu siguranță cel mai mare scriitor american al tuturor timpurilor", aflăm din The New York Times. Admis la doar 16 ani la Universitatea din North Carolina, continuă să studieze la Harvard dramaturgie. Se oprește la proză, pe care o consideră forma de exprimare care îl caracterizează cel mai bine. "Printre contemporanii lui si ai mei, il consider pe Thomas Wolfe primul si cel mai important, pentru ca noi toti am esuat, dar Wolfe a trait esecul cel mai grandios, caci s-a straduit cel mai mult sa spuna totul... A avut poate un talent care il depasea pe al nostru, ar fi putut deveni cel mai mare scriitor american...", avea să scrie mai târziu William Faulkner.

Moartea i se trage de la o tuberculoză meningo-cerebrală, ultimii trei ani din viață fiind o agonie mai mult decât o supraviețuire.

În cei 38 de ani de viață (viață marcată spre final de o boală cruntă) Thomas Wolfe  publică patru cărți: romanele "Look Homeward, Angel" ("Privește, înger, către casă", 1929) și "Of Time and the River" ("Timpul și râul", 1935), culegerea de povestiri "From Death to Morning" ("De la moarte până-n zori", 1935) și eseul cu caracter autobiografic "The Story of a Novel" ("Povestea unei nuvele", 1936). Încă două romane, "The Web and the Rock", 1939 si "You Can’t Go Home Again", 1940, apar postum, lor adaugindu-li-se volumul de povestiri "The Hills Beyond", 1941 și alte antologii de proză scurtă și versuri. 

Filmul "Genius" introduce spectatorul-cititor în laboratorul de creație (în "șantier", ca să păstrăm viziunea lui Mihail Sebastian) al autorului, accentuând rolul editorului care – detașat de cuvânt, acțiune, personaje – deține creionul roșu. Sute de pagini, mii de cuvinte, rânduri-rânduri dispar din manuscrisul inițial. "Misiunea mea este să dau publicului o carte bună", spune editorul. Vorbim, însă, de viața literară de acum aproape un secol, într-o Americă amenințată de criza economică. Un timp în care cartea este mai mult decât un pariu pentru editor, autor, public. Max Perkins vede potențialul literar al lui Thomas Wolfe și începe, alături de autor, o muncă asiduă, continuă, epuizantă. Cartea devine, din acel moment, un produs al colaborării autor-editor. Chiar dacă filmul prezintă personalitatea, viața și opera lui Thomas Wolfe, geniul se desprinde de cele mai multe ori din acțiunile, deciziile și asumarea lui Max Perkins. Cel care îi purtase spre glorie și pe Ernest Hemingway și F. Scott Fitzgerald.

Michael Grandage, regizor și producător de teatru britanic, începe lucrul la film în anul 2014, urmărind relația dintre scriitorul Thomas Wolfe și editorul Max Perkins, povestea având la bază cartea lui A. Scott Berg, "Max Perkins: Editorul Geniului". Cartea lui Andrew Scott Berg ((născut pe 4 decembrie 1949) – inițial teză de doctorat, a devenit în 1978 o biografie completă, "Max Perkins: Editorul Geniului", carte care primește și Premiul Național de Carte în același an. 




Scenariul este realizat de John Logan. Premiera filmului are loc doi ani mai târziu - 2016, la Festivalul de Film de la Berlin. În distribuția filmului îi găsim pe Colin Firth - Maxwell Perkins, Jude Law - Thomas Wolfe, Nicole Kidman - Aline Bernstein, Dominic West - Ernest Hemingway, Guy Pearce - F. Scott Fitzgerald, Vanessa Kirby - Zelda Fitzgerald, Makenna McBrierty - Nancy Perkins.

Un film cu actori de calibrul celor din "Genius" nu are cum să nu devină o atracție, chiar dacă părerile sunt împărțite sau mai degrabă despărțite de multele observații privind ba rolul editorului, ba nesuficienta exploatare a spiritului creator, a numelor pe care filmul le aduce în prim-plan. Personajul lui Wolfe este, de altfel, unul la limita excentricității, dar fără să evadeze – sau o face, dar foarte târziu și doar pentru a se întoarce îndărăt, în clipa finală - în afara regulilor, în afara disciplinei scriitoricești. Un manuscris-fluviu se revarsă din mintea autorului cu o învolburare tulburătoare. Însă aceleași pagini vor dispărea, pentru a păstra doar imaginile concrete, menite să transmită cititorului acțiunea și caracteristicile unor personaje bine definite. Creionul roșu al editorului sau creionul bont al autorului vor arunca în neantul literelor nepublicate mii și mii de cuvinte. 



Excelent jocul lui Colin Firth (editorul Max Perkins), care se strecoară discret și în rolul de tată, nu doar de editor. Reușește să își poziționeze diferit atitudinea taciturnă, dar dură și intransigentă, față de Thomas Wolfe, dar și să țină sub control reacțiile iubitei acestuia, interpretată extraordinar de către Nicole Kidman. Desigur, lipsește filmului o anume intrigă, o măreție care se lasă așteptată. Dar privind din perspectiva scriitorului, filmul – chiar plat sau liniar pe alocuri – stârnește curiozitatea, implică spectatorul și îl face părtaș unei anume alchimii care devine, subtil și fără să agreseze emoțional, parte a experienței personale. Pentru că, dincolo de actul creației, autorul are parte de cele mai multe ori de capcana ego-ului, de un autocontrol care uneori este greșit calibrat. 

Un film-lecție pentru creatori, un destin care a excelat nu doar prin valoarea pe care a dat-o cuvântului, dar și prin curajul de a-și asuma un fel de a scrie, de a epuiza ideea și de a o întoarce, apoi, în planul uman, existențial. Un scriitor care a ars până în clipa ultimă, pentru a marca, apoi, literatura americană și pe creatorii săi. 

 

 

 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

A fi sau a nu fi poet(ă). De la cultura națională la cultura bunului simț... literar!

Marţi, 16 Ianuarie 2018
1068

Medeea Iancu a șocat poețimea limbii române, a oripilat sămănătorii de cultură. Poeții mari și scriitorimea înaltă, criticii și făcătorii de direcții literare prezenți luni, ...

ZIUA CULTURII NAŢIONALE fără Eminescu? Academia Română face un pas către normalitate!

Duminică, 14 Ianuarie 2018
599

15 ianuarie este, pentru România, ziua în care - la Botoșani - s-a născut Mihai Eminescu. "Omul deplin al culturii", grandios şi necuprins, nepereche şi melancolic. Comunişt...

Lumina Lină de la Agafton. "Probabil că sufletul lui Mihai acum este pe aici, prin jurul mănăstirii..." - FOTO

Duminică, 14 Ianuarie 2018
1647

Mâna firavă a maicii scrâșnește scurt pe tulpina înghețată. Adună în palme un mănunchi de trandafiri, pe galbenul cărora se răsfață zăpada oploșită peste noapte. "Îi duc în biseric...