EUGEN DEUTSCH DEMONSTRÂND CÄ‚ MAI ÎNTÂI E GÂNDUL
Citind „Clepsidra cu gânduri” (Editura „Pim”, IaÈ™i, 2025), cu explicaÈ›ia „carte inteligentă”, simt nevoia să fac o paralelă între „gând” È™i „idee”. S-a demonstrat de către creatorii din toate domeniile că aici nu e cazul de sofisme precum „cine a fost întâi, oul sau găina?” Aici e clar: mai întâi a fost gândul È™i apoi ideea. Pornind de la aceste aserÈ›iuni È™i corelând cu textele propuse de Eugen Deutsch, m-am oprit la un punct de vedere al universitarului Sorin Nica: „AuziÅ£i din ce în ce mai des oameni vorbind despre acest aspect al vieÈ›ii. Gândurile noastre ne determină viaÈ›a È™i devii ceea ce gândeÈ™ti în cea mai mare parte a timpului. Modul în care te raportezi la lumea exterioară oglindeÈ™te extrem de mult gândurile tale interioare. Ceea ce se întâmplă în exteriorul tău este o reflectare a ceea ce se întâmplă în interiorul tău. Astfel, sunt situaÈ›ii pe care tu le creezi, în funcÈ›ie de gândurile tale È™i situaÈ›ii la care reacÈ›ionezi, tot în funcÈ›ie de gândurile tale. Oricum ar fi, observăm că modul în care gândeÈ™ti va face diferenÈ›a. Mintea ta este extrem de puternică. Gândurile tale creează situaÈ›ii È™i reacÈ›ionează la situaÈ›ii”. Pe acest citat cred că se pliază volumul propus de Eugen Deutsch, cu menÈ›iunea că È™i-a ales doar acele gânduri pozitive, eliminându-le pe cele care produc tulburări obsesiv compulsive. Aspectele enunÈ›ate până aici sunt întărite È™i de „Cu…vântul înainte” al autorului: „Cartea asta s-a dorit isteață:/ E compusă de-o umană minte,/ Uneori va fi chiar È™ugubeață/ Mai ales când vrea să se alinte.// (…)// Dar vom înota în fantezie/ Fără a omite multe stiluri,/ Ca s-avem È™i-un strp de bucurie/ Printre cele mai frumoase stiluri.// Iar simÈ›ind a timpului capricii,/ Nu vom înceta să facem planuri,/ Chiar de presupuse auspicii/ Ne-ar conduce totuÈ™i spre limanuri9.// Însă de-o apare o smart book,/ Renunțăm la dreptul de-autor/ Și, utilizând un minim truc,/ Să-ntâlnim măcar un cititor”
La o analiză mai atentă, textele lui Eugen Deutsch urmează o traiectorie nietzscheană. SenzaÈ›iile au devenit umbre, „mai întunecoase, mai goale, mai simple”, cum ar zice Nietzsche, transformându-se, încet – încet în gânduri: „Zăpezile de-odinioară/ De multă vreme s-au topit,/ La fel ca mica domniÈ™oară/ Ce pretindea că m-a iubit.// Omătul cel de altădată/ De multă vreme-a dispărut,/ La fel ca drăgălaÈ™a fată/ Ce a uitat de-un prim sărut.// Iar neaua ce cădea întruna/ Și-acoperea tot ce-i în jur/ Azi cochetează doar cu luna/ În aerul voios È™i pur.// Acum ninsoarea de poveste,/ Ce îmi părea o feerie,/ O mai găsim cumva pe creste/ Sau într-o mică poezie. („Simfonie în alb”).
Citite printre rânduri, versurile sunt È™i un omagiu adus creaÈ›iilor cu formă fixă. Sonetul este în atenÈ›ia autorului. Poezia „Sonetul unu” (p. 15) nu face referire la primul sonet scris de autor ci, probabil, la sicilianul Pier delle Vigne (1180 – 1249) pe care, după cum spune Gheorghe Tomozei, „Dante l-a prefăcut în prun pădureÈ› într-al È™aptelea cerc din „Infern”, cel al sinucigaÈ™ilor È™i risipitorilor propriului avut”. Cineva, poate Dante, a rupt o ramură din „prunul pădureÈ›” cu scopul de a învia sonetul È™i a evolua în timp, O petală a ajuns È™i la Eugen Deutsch pe care a presat-o între gândurile sale: „Din clipa-n care tocmai se născuse/ Sonetul, formă fixă, chiar rigidă,/ Lansat de-o jună muză, cam timidă,/ S-a risipit pe multe-orare fuse.// Pe-asemeni bază, evident solidă,/ Mai multe muze vechi au fost seduse,/ Dar apărând prea multe legi impuse,/ S-a căutat o minte mai lucidă.// Se cere însă flexibilitate,/ Spre a se-ndepărta monotonia/ Și chiar un pic de versatilitate.// Dând clasicilor foarte mari, onorul,/ Compune însă-n joc È™i fantezia,/ Punând cireaÈ™a de pe tort; UMORUL!” („Sonetul unu”). Pe acest raÈ›ionament, Eugen Deutsch îÈ™i È›ese volumul cu alte referinÈ›e la sonet: „Sonet 13” („Pentru-acei ce scriu È™i poezie/ Clasică, e vorba tocmai de rondel”), „Sonetul 100” („Deci sonetul este centenar”), „Sonetul 1000” („Eu sper c-am scris o mie de sonete”), „Sonetul un milion” („Probabil milionul de sonete/ A fost atins pe-ntregul mapamond”), „Sonet universal” („Care îÈ™i aÈ™teaptă vechiul bard”) È™i „Sonetul reînvierii” („Mă păortă spre un dor himeric”).
Poeziile dau senzaÈ›ia a fi scrise dintr-o respirare È™i se întâmplă astfel pentru că autorul vine cu propriile gânduri izvorâte din concreteÈ›ea trăirilor È™i a evenimentelor. Dintr-o altă viziune psihologică, trebuie să remarcăm că poetul nu e dominat de sentimentul singurătății, iar desele puseuri autoironice dau lui Eugen Deutsch un È™arm personal, putându-l considera un „seducător de muze”. Demonstrându-ne că mai întâi e gândul, È™i cum orice gând naÈ™te o idee, ar trebui ca următorul volum să se intituleze „Clepsidra cu idei”.
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
CADOU DE SÄ‚RBÄ‚TORI (dactilic)
Cea mai dorită surpriză
Pentru soția iubită,
Este o nouă „repriză”,
LUNGÄ‚ È™i-ADÂNC... resimÈ›ită! (MIHAI HAIVAS)
MÄ‚SURI PERICULOASE (amfibrahic)
Salarii, tăind cu toporul,
El crede că-i apă de ploaie
Și-n clocot cum dat-a poporul,
Guvernu-a făcut-o de oaie! (MIHAI HAIVAS)
PRECAUÈšIE CONJUGALÄ‚ (anapestic)
Când soÈ›ia ta pare
Ca și ruptă din soare,
Nicidecum să te-alinți...
N-o fi soare cu dinți?! (MIHAI HAIVAS)
LA COTNARI
În cramă n-arunc vorbe-n van,
Dar pe măsură ce trec anii,
Pe Chardonnay nu dau un ban…
Ci cu plăcere-aş da toţi banii! (VASILE LARCO)
EPIGRAMISTUL
Firul gândului îÅŸi toarce,
Epigrame de-i citeÅŸti,
Vezi, prin poante, că te-ntoarce…
Cam aÅŸa ca la PloieÅŸti! (VASILE LARCO)
PARADOX
Åžtim – prostia-i infinită,
Dar avem destule date
Că e, totuÅŸi, împărÅ£ită
În ediÅ£ii limitate. (GRIGORE COTUL)
SOLIDARITATE DE ALEGÄ‚TORI
Coalizaţi spontan
De-ambiţii chiar frivole:
Când ei sunt la ciolan,
Ne batem pe fasole. (GRIGORE COTUL)
EFECTELE AUSTERITÄ‚ÈšII DE SÄ‚RBÄ‚TORI
În diferite-mprejurări,
În casă, când mai dă năpasta,
Din stradă se aud „ cântări”,
Da` tonu-l dă frecvent... nevasta! (MAX OPAIȚ)
UNUI POLITICIAN
Cu abilități pe care
Nu le cunoșteam, ( desigur!)
În politica cea mare,
Omu-i „ ambidextru”... sigur! (MAX OPAIÈš)
VARIAÅ¢IE DE MASÄ‚
Săraca vecina mea,
Tinereţile-o omoară:
Mai tot timpul este grea
De când e… uÅŸoară! (DUMITRU MONACU)
TRATAMENT
Boala ei prea mult nu ţine
Åži nici nu-i greu de tratat,
Culmea-i că se face bine
Când… cade la pat! (DUMITRU MONACU)
A PUS OCHII PE GROENLANDA
Insulă că-i, istm sau țară,
Nu-i fată de măritat,
Să te-nsori cu ea la vară:
Parte-a unui e sau stat. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ȘI PREAFERICITUL KIRIL SE-NFRUPTĂ-N POST DE DULCE
Preafericitul, hopa,
Fu prins c-un suflețel.
Să faci ce zice popa,
Dar nu ce face el. (NICOLAE MĂTCAȘ)
GRECII INVESTESC MASIV
ÎN MODERNIZAREA CÄ‚ILOR FERATE
Da, mai existăă-n lume fameni
Ce nu-și găsesc la timp resortul.
Chiar trebuie să moară oameni,
Ca să modernizezi transportul? (NICOLAE MĂTCAȘ)
TENDINȚĂ FIREASCĂ
Țări în lume multe-s, care
Oameni n-au trimis pe Lună,
Dar în spaÈ›iile lunare
O centrală vor să pună. (NICOLAE MĂTCAȘ)
VIS DE SENIORI DE ANUL NOU
TrenuleÈ› plecat din arii,
Ce-ngheți pensii și salarii,
Bine-ar fi să nu ai parte
Nici de șina de sub roate,
Doar s-or dezgheța leuții,
Indexați fără discuții,
Și atuncea, ceresc Tate,
Vom avea și noi de toate!... (NICOLAE MĂTCAȘ)
BIBLIA DEMNITARULUI
Nu porni iadă prin cătini,
Nici pune pe jar discuția.
Ca să nu mai calci în străchini,
Vezi ce spune Constituția. (LERU CICOARE)
CARE-I EFICIENÈšA?
Ai noștri-oficiali de stat
Să-È™i poarte paÈ™ii încotrova,
Când vizite-au efectuat
Vreo șaptezeci numa-n Moldova?
Dar știm cu ce s-or fi soldat? (LERU CICOARE)
CINE ȘI DE CE MOBILIZEAZĂ TINERII LA PROTESTE?
Pe ei nu-i doare că n-au burse,
Că-i paște inaniția.
Ei vor cu-ai lor, din certe surse,
Să-ncalece justiția. (LERU CICOARE)
LA REPARTIZAREA BUGETULUI
SE ÈšINE CONT DE AUSTERITATE?
Sună-o voce monotipă
Că nu-i timpul de risípă.
Oare-ndemnul, pertinent,
Îl aud È™i-n Parlament? (LERU CICOARE)
NU CHIAR TOÈšI O STRÂNG
Ni se spune că-i austeritate,
Trebuie să strângem toÈ›i centura,
Doar sus-puÈ™ii prevăzând costuri umflate,
Câte-un È™tab pe loc răsare: „Mucles! Gura!” (LERU CICOARE)
MAI APROAPE DINÈšII DECÂT PÄ‚RINÈšII?
Da, avocații pot să protesteze
Sistarea indexării anuale
A onorariilor din oficiu,
Dar când a fost din pensii să sisteze,
Ei unde-au fost? Făpturile frugale
Cum să suporte-acest greu prejudiciu? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DAR DACÄ‚ NU MAI POT S-O DUCÄ‚?
Doar n-am ieșit mai ieri din grotă...
De ne-nțeles, dar, cum se poate
Ca, aducându-i la niÈ™totă,
Să nú vezi cum o duc în spate. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
ATACUL E LA ADRESA SALARIILOR
ȘI PENSIILOR NESIMȚITE
Ușor să te victimizezi
C-ar fi atac contra justiției,
Revolta când e, ca să vezi,
În contra doar a avariÈ›iei. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
DESPOVÄ‚RARE DE RÄ‚SPUNDERE
Dosarele că stau cu anii,
Acuzele pân’ se prescriu,
Nu juzii-ar fi de vină, panii.
Parlamentarii, soi zurliu. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
CHESTIUNE VITALÄ‚
Patru chestiuni concrete
Vor a desluși novicii:
Referendumul boblete,
Ce-i cu pensiile boghete,
Cine-s șefii la servicii
Și la marile parchete.
Întrebarea ce-o urma:
Justiția va rezista? (NICOLAE CRIHĂNEANU)