EUGEN DEUTSCH DEMONSTRÂND CĂ MAI ÎNTÂI E GÂNDUL
Citind „Clepsidra cu gânduri” (Editura „Pim”, Iași, 2025), cu explicația „carte inteligentă”, simt nevoia să fac o paralelă între „gând” și „idee”. S-a demonstrat de către creatorii din toate domeniile că aici nu e cazul de sofisme precum „cine a fost întâi, oul sau găina?” Aici e clar: mai întâi a fost gândul și apoi ideea. Pornind de la aceste aserțiuni și corelând cu textele propuse de Eugen Deutsch, m-am oprit la un punct de vedere al universitarului Sorin Nica: „Auziţi din ce în ce mai des oameni vorbind despre acest aspect al vieții. Gândurile noastre ne determină viața și devii ceea ce gândești în cea mai mare parte a timpului. Modul în care te raportezi la lumea exterioară oglindește extrem de mult gândurile tale interioare. Ceea ce se întâmplă în exteriorul tău este o reflectare a ceea ce se întâmplă în interiorul tău. Astfel, sunt situații pe care tu le creezi, în funcție de gândurile tale și situații la care reacționezi, tot în funcție de gândurile tale. Oricum ar fi, observăm că modul în care gândești va face diferența. Mintea ta este extrem de puternică. Gândurile tale creează situații și reacționează la situații”. Pe acest citat cred că se pliază volumul propus de Eugen Deutsch, cu mențiunea că și-a ales doar acele gânduri pozitive, eliminându-le pe cele care produc tulburări obsesiv compulsive. Aspectele enunțate până aici sunt întărite și de „Cu…vântul înainte” al autorului: „Cartea asta s-a dorit isteață:/ E compusă de-o umană minte,/ Uneori va fi chiar șugubeață/ Mai ales când vrea să se alinte.// (…)// Dar vom înota în fantezie/ Fără a omite multe stiluri,/ Ca s-avem și-un strp de bucurie/ Printre cele mai frumoase stiluri.// Iar simțind a timpului capricii,/ Nu vom înceta să facem planuri,/ Chiar de presupuse auspicii/ Ne-ar conduce totuși spre limanuri9.// Însă de-o apare o smart book,/ Renunțăm la dreptul de-autor/ Și, utilizând un minim truc,/ Să-ntâlnim măcar un cititor”
La o analiză mai atentă, textele lui Eugen Deutsch urmează o traiectorie nietzscheană. Senzațiile au devenit umbre, „mai întunecoase, mai goale, mai simple”, cum ar zice Nietzsche, transformându-se, încet – încet în gânduri: „Zăpezile de-odinioară/ De multă vreme s-au topit,/ La fel ca mica domnișoară/ Ce pretindea că m-a iubit.// Omătul cel de altădată/ De multă vreme-a dispărut,/ La fel ca drăgălașa fată/ Ce a uitat de-un prim sărut.// Iar neaua ce cădea întruna/ Și-acoperea tot ce-i în jur/ Azi cochetează doar cu luna/ În aerul voios și pur.// Acum ninsoarea de poveste,/ Ce îmi părea o feerie,/ O mai găsim cumva pe creste/ Sau într-o mică poezie. („Simfonie în alb”).
Citite printre rânduri, versurile sunt și un omagiu adus creațiilor cu formă fixă. Sonetul este în atenția autorului. Poezia „Sonetul unu” (p. 15) nu face referire la primul sonet scris de autor ci, probabil, la sicilianul Pier delle Vigne (1180 – 1249) pe care, după cum spune Gheorghe Tomozei, „Dante l-a prefăcut în prun pădureț într-al șaptelea cerc din „Infern”, cel al sinucigașilor și risipitorilor propriului avut”. Cineva, poate Dante, a rupt o ramură din „prunul pădureț” cu scopul de a învia sonetul și a evolua în timp, O petală a ajuns și la Eugen Deutsch pe care a presat-o între gândurile sale: „Din clipa-n care tocmai se născuse/ Sonetul, formă fixă, chiar rigidă,/ Lansat de-o jună muză, cam timidă,/ S-a risipit pe multe-orare fuse.// Pe-asemeni bază, evident solidă,/ Mai multe muze vechi au fost seduse,/ Dar apărând prea multe legi impuse,/ S-a căutat o minte mai lucidă.// Se cere însă flexibilitate,/ Spre a se-ndepărta monotonia/ Și chiar un pic de versatilitate.// Dând clasicilor foarte mari, onorul,/ Compune însă-n joc și fantezia,/ Punând cireașa de pe tort; UMORUL!” („Sonetul unu”). Pe acest raționament, Eugen Deutsch își țese volumul cu alte referințe la sonet: „Sonet 13” („Pentru-acei ce scriu și poezie/ Clasică, e vorba tocmai de rondel”), „Sonetul 100” („Deci sonetul este centenar”), „Sonetul 1000” („Eu sper c-am scris o mie de sonete”), „Sonetul un milion” („Probabil milionul de sonete/ A fost atins pe-ntregul mapamond”), „Sonet universal” („Care își așteaptă vechiul bard”) și „Sonetul reînvierii” („Mă păortă spre un dor himeric”).
Poeziile dau senzația a fi scrise dintr-o respirare și se întâmplă astfel pentru că autorul vine cu propriile gânduri izvorâte din concretețea trăirilor și a evenimentelor. Dintr-o altă viziune psihologică, trebuie să remarcăm că poetul nu e dominat de sentimentul singurătății, iar desele puseuri autoironice dau lui Eugen Deutsch un șarm personal, putându-l considera un „seducător de muze”. Demonstrându-ne că mai întâi e gândul, și cum orice gând naște o idee, ar trebui ca următorul volum să se intituleze „Clepsidra cu idei”.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
CADOU DE SĂRBĂTORI (dactilic)
Cea mai dorită surpriză
Pentru soția iubită,
Este o nouă „repriză”,
LUNGĂ și-ADÂNC... resimțită! (MIHAI HAIVAS)
MĂSURI PERICULOASE (amfibrahic)
Salarii, tăind cu toporul,
El crede că-i apă de ploaie
Și-n clocot cum dat-a poporul,
Guvernu-a făcut-o de oaie! (MIHAI HAIVAS)
PRECAUȚIE CONJUGALĂ (anapestic)
Când soția ta pare
Ca și ruptă din soare,
Nicidecum să te-alinți...
N-o fi soare cu dinți?! (MIHAI HAIVAS)
LA COTNARI
În cramă n-arunc vorbe-n van,
Dar pe măsură ce trec anii,
Pe Chardonnay nu dau un ban…
Ci cu plăcere-aş da toţi banii! (VASILE LARCO)
EPIGRAMISTUL
Firul gândului îşi toarce,
Epigrame de-i citeşti,
Vezi, prin poante, că te-ntoarce…
Cam aşa ca la Ploieşti! (VASILE LARCO)
PARADOX
Ştim – prostia-i infinită,
Dar avem destule date
Că e, totuşi, împărţită
În ediţii limitate. (GRIGORE COTUL)
SOLIDARITATE DE ALEGĂTORI
Coalizaţi spontan
De-ambiţii chiar frivole:
Când ei sunt la ciolan,
Ne batem pe fasole. (GRIGORE COTUL)
EFECTELE AUSTERITĂȚII DE SĂRBĂTORI
În diferite-mprejurări,
În casă, când mai dă năpasta,
Din stradă se aud „ cântări”,
Da` tonu-l dă frecvent... nevasta! (MAX OPAIȚ)
UNUI POLITICIAN
Cu abilități pe care
Nu le cunoșteam, ( desigur!)
În politica cea mare,
Omu-i „ ambidextru”... sigur! (MAX OPAIȚ)
VARIAŢIE DE MASĂ
Săraca vecina mea,
Tinereţile-o omoară:
Mai tot timpul este grea
De când e… uşoară! (DUMITRU MONACU)
TRATAMENT
Boala ei prea mult nu ţine
Şi nici nu-i greu de tratat,
Culmea-i că se face bine
Când… cade la pat! (DUMITRU MONACU)
A PUS OCHII PE GROENLANDA
Insulă că-i, istm sau țară,
Nu-i fată de măritat,
Să te-nsori cu ea la vară:
Parte-a unui e sau stat. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ȘI PREAFERICITUL KIRIL SE-NFRUPTĂ-N POST DE DULCE
Preafericitul, hopa,
Fu prins c-un suflețel.
Să faci ce zice popa,
Dar nu ce face el. (NICOLAE MĂTCAȘ)
GRECII INVESTESC MASIV
ÎN MODERNIZAREA CĂILOR FERATE
Da, mai existăă-n lume fameni
Ce nu-și găsesc la timp resortul.
Chiar trebuie să moară oameni,
Ca să modernizezi transportul? (NICOLAE MĂTCAȘ)
TENDINȚĂ FIREASCĂ
Țări în lume multe-s, care
Oameni n-au trimis pe Lună,
Dar în spațiile lunare
O centrală vor să pună. (NICOLAE MĂTCAȘ)
VIS DE SENIORI DE ANUL NOU
Trenuleț plecat din arii,
Ce-ngheți pensii și salarii,
Bine-ar fi să nu ai parte
Nici de șina de sub roate,
Doar s-or dezgheța leuții,
Indexați fără discuții,
Și atuncea, ceresc Tate,
Vom avea și noi de toate!... (NICOLAE MĂTCAȘ)
BIBLIA DEMNITARULUI
Nu porni iadă prin cătini,
Nici pune pe jar discuția.
Ca să nu mai calci în străchini,
Vezi ce spune Constituția. (LERU CICOARE)
CARE-I EFICIENȚA?
Ai noștri-oficiali de stat
Să-și poarte pașii încotrova,
Când vizite-au efectuat
Vreo șaptezeci numa-n Moldova?
Dar știm cu ce s-or fi soldat? (LERU CICOARE)
CINE ȘI DE CE MOBILIZEAZĂ TINERII LA PROTESTE?
Pe ei nu-i doare că n-au burse,
Că-i paște inaniția.
Ei vor cu-ai lor, din certe surse,
Să-ncalece justiția. (LERU CICOARE)
LA REPARTIZAREA BUGETULUI
SE ȚINE CONT DE AUSTERITATE?
Sună-o voce monotipă
Că nu-i timpul de risípă.
Oare-ndemnul, pertinent,
Îl aud și-n Parlament? (LERU CICOARE)
NU CHIAR TOȚI O STRÂNG
Ni se spune că-i austeritate,
Trebuie să strângem toți centura,
Doar sus-pușii prevăzând costuri umflate,
Câte-un ștab pe loc răsare: „Mucles! Gura!” (LERU CICOARE)
MAI APROAPE DINȚII DECÂT PĂRINȚII?
Da, avocații pot să protesteze
Sistarea indexării anuale
A onorariilor din oficiu,
Dar când a fost din pensii să sisteze,
Ei unde-au fost? Făpturile frugale
Cum să suporte-acest greu prejudiciu? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DAR DACĂ NU MAI POT S-O DUCĂ?
Doar n-am ieșit mai ieri din grotă...
De ne-nțeles, dar, cum se poate
Ca, aducându-i la niștotă,
Să nú vezi cum o duc în spate. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ATACUL E LA ADRESA SALARIILOR
ȘI PENSIILOR NESIMȚITE
Ușor să te victimizezi
C-ar fi atac contra justiției,
Revolta când e, ca să vezi,
În contra doar a avariției. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DESPOVĂRARE DE RĂSPUNDERE
Dosarele că stau cu anii,
Acuzele pân’ se prescriu,
Nu juzii-ar fi de vină, panii.
Parlamentarii, soi zurliu. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CHESTIUNE VITALĂ
Patru chestiuni concrete
Vor a desluși novicii:
Referendumul boblete,
Ce-i cu pensiile boghete,
Cine-s șefii la servicii
Și la marile parchete.
Întrebarea ce-o urma:
Justiția va rezista? (NICOLAE CRIHĂNEANU)