TREI ÎNTREBĂRI PENTRU VASILE LARCO
Georgică Manole: Vasile Larco, se ştie tot despre tine. Eu aş spune că se ştiu mai multe decât ştii tu. Nu se ştie, însă, de unde vine numele acesta, cu sonorităţi marţiene, de Larco.
Vasile Larco: Într-adevăr, sfera cunoașterii este infinit de mare, de aceea am epigramatizat, dacă îmi este permisă această divagație de formulare, spunând:
Știți de planete, lună, stele,
De ape, munți, de toate cele,
De-a fir a păr știți despre vin...
Dar despre Larco prea puțin!
Nu prea am cunoștință ce știe lumea despre mine, ce impresie își formulează după oricare întâlnire publică sau atunci când îmi citește creațiile mele literare ori când îmi aude vocea prin intermediul radioului sau a televiziunii, dar știu că eu am un deosebit respect pentru cititorii mei, cărora le mulțumesc, nu voi uita niciodată locurile mele natale, plaiul bucecean, acolo unde îmi sunt înaintașii, unii mă privesc din înaltul cerului și port o deosebită recunoștință locuitorilor orașului Bucecea, localitate vecină cu Leorda, acolo unde este rădăcina numelui Larco. Tata s-a născut acolo, bunicii, străbunicii lui, de asemenea, dar, în ultima vreme, am aflat prin intermediul internetului că în lume mai există acest nume cu sonoritate aparte, în Italia, în Cipru și Peru. În România, în afară de rudele noastre cu acest nume, nu mai există alte familii. Cum se traduce din punct de vedere etimologic, nu am cunoștință, iar confrații epigramiști s-au străduit în a-mi găsi o rimă în duelurile epigramatice, eu răspunzându-le:
Tolba goală de o ai
Cu săgeți, amice-ncarc-o,
De nu poți, nu-i nici un bai:
O să te ajute Larco!
G.M.: Dacă ar fi să nu vorbim despre epigramă, despre ce altceva s-ar putea vorbi şi de ce?
V. L.: S-ar putea vorbi despre orice sau despre oricine. Întrebarea fiind, despre ce, răspunsul ar fi unul cuprinzător și anume: despre familie, despre locuri, fapte, amintiri, calități, defecte, nivel de trai etc. Așadar, ar fi un răspuns mult prea lung, într-o ordine greu de stabilit și mereu discutabilă. Încerc, totuși, să cuprind câteva domenii, câteva lucruri, respectiv, ființe, despre care ar fi ceva de spus. În primul rând, despre familie: sunt căsătorit, am doi copii, să-mi trăiască (mulțumesc!), au studii superioare, serviciu în țară, sunt deștepți, frumoși, oameni la locul lor (și lauda e scrisă în legile omenești, nu-i așa?). Apoi, despre statutul meu literar și anume că, debutând cu epigrame în secolul și în mileniul trecut, lumea, când aude numele de Larco, îl asociază imediat cu acea calitate de epigramist. Asta nu e rău, dar în continuare am scris și poezie, inclusiv poezii pentru copii, proză umoristică, publicând 17 cărți, între care am inclus și Monografia selectivă a orașului Bucecea, realizată în anul 2011, în colaborare cu patru autori buceceni, oameni destoinici, cărora le mulțumesc și îi felicit, în același timp. O parte din aceste cărți au fost premiate de Uniunea Scriitorilor din România, filiala Bacău și de juriile concursurilor de creație literară satirico-umoristice din țară. Apoi, despre mine, în afară de activitatea literară: îmi place sportul, inclusiv, șahul, mă preocupă drumețiile și astronomia, dar asta nu înseamnă că le și practic. Nu am vicii ascunse, toate sunt la vedere, nu am avere, deci, nici dușmani, sunt în Zodia Capricornului, însă nu iau pe nimeni în coarne, de când lumea e știut:
Vorbe dure nu încap,
Capricornul e un țap
Uneori, întâmplător
E și „țap ispășitor.
În afară de epigramă, după cum era întrebarea, se poate vorbi că sunt utopist, crezând că prin poanta epigramei, prin ironie se asanează răul, oricare ar fi acesta, că am încredere în sloganul: „Să trăiți bine!” și în promisiunile electorale, crezând că voi avea „șapte vieți”, sperând că din toate, poate voi avea una bună.
Georgică Manole: La Iaşi, Păstorel se „duela” adesea cu vestitul sonetist Mihai Codreanu. În ce constă istoria acestui „duel”?
Vasile Larco: Cel mai mare sonetist român, Mihai Codreanu și cu cel mai mare epigramist român, Al. O. Teodoreanu- Păstorel, se duelau, fie în locuința sonetistului, în renumita Vila Sonet sau în legendara cramă Bolta Rece, care se află vizavi. Pe acești doi oameni de spirit îi apropiau: umorul de calitate, dorința de a scoate în evidență tarele societății, ținând seama că au trăit într-o perioadă cu mari frământări politice și sociale dintre cele două războaie mondiale și în perioada comunistă, apoi armonia creată în cercul de literați, bonomia. Fascinat de întâlnirile celor doi, am publicat rondelul și sonetul de mai jos:
În Iași pe un platou înalt, cochet,
Și unde drumuri se-ntretaie,
De-un timp duelul curge-ploaie,
Cel dintre epigramă și sonet.
Se-adună versurile-n claie
Și strofele și poantele,- n buchet,
În Iași pe un platou înalt, cochet,
Și unde drumuri se-ntretaie.
Ideile se scurg încet, încet,
Umoru-i calul de bătaie,
Cu M. Codreanu în odaie
Stand lângă Păstorel la un banchet,
În Iași pe un platou înalt, cochet.
*****
Colinele din Iaşi, încântătoare,
De strajă stau pe soare sau furtună,
Mistere-n jurul lor demult adună,
Ce s-or afla în vremuri viitoare.
În urbea ce ar merita cunună
Se oglindeşte orişice schimbare:
În artă,- n medii universitare
Şi-oriunde auzi cum faptele răsună.
De vrei urechei să-i alinţi timpanu`,
Treci pragul unde-n jur e poezie,
Iar pe-un acord de-o rară melodie
Asculţi şi parcă se zbârleşte părul,
Când se aude-n Casa lui Codreanu
Sonetul ce exprimă adevărul!
Prin grija și contribuția financiară a doctorului Sorin Cotlarciuc, sonetist, rondelist, dar și epigramist, de curând, s-a realizat celor doi scriitori câte o statuie, chiar în locul unde epigrama și sonetul erau în largul lor: zona Bolta Rece, ocazie cu care am scris următorul sonet:
Mihai Codreanu are o statuie,
Un bust, mai bine zis, pe Strada Rece,
Ieșeanul cu privirea îl petrece,
Tentat să-i prindă-o pălărie-n cuie.
Căci multe ciori ce vin, nu vor să plece,
Dar loc mai nimerit pe-aproape nu e
În zbor s-ajungă peste-o cărăruie,
Spre bustul elegant de nota zece.
E cel realizat cu mare artă,
Destinatar, Al. O. Teodoreanu,
Numit și Păstorel de-o lume-ntreagă.
Predestinat, că nume-aparte poartă,
Cu drag, la Bolta Rece mai tot anu`
Să păstorim cu vinuri de la doagă!
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
BĂRBATUL ŞI CHELIA
Chelul, e un adevăr,
Are cap, dar n-are păr.
Prostul are-un handicap:
Are păr, dar n-are cap. (VASILE LARCO)
„CE ŢI-E SCRIS, ÎN FRUNTE ŢI-E PUS”!
Aceasta pare o idee,
Dar e un lucru-adevărat:
Minciuna spusă de femeie
Se vede-n „coarne” la bărbat. (VASILE LARCO)
RĂSUNETUL BANULUI
Banul e-o monedă veche,
De la om la om se plimbă,
Sună bine la ureche
Şi dezgheaţă orice limbă. (VASILE LARCO)
PRAGMATISM JUSTIFICAT (dactilic)
Plină de gesturi haine,
Sfatul acesta-l ascult:
„Lumii nu-i pasă de tine...
Doar curioasă-i cel mult!” (MIHAI HAIVAS)
INJURIA ÎN PAMFLETE (amfibrahic)
Un mijloc ce nu e chiar nou
De-ai spune cuiva că-i un bou,
Iar dacă-i un hoț demnitar
E-un mod de a-l „face” măgar. (MIHAI HAIVAS)
DRAMA UNEI FEMEI(anapestic)
Cu o spaimă cumplită de sânge,
Tot evită a sa deflorare
Și-i sensibilă-atâta de tare
Că la filmele porno... chiar plânge.(MIHAI HAIVAS)
AUSTERITATE
Ca patriot, cum sunt sărac, aștept
Măcar la sărbătoare ( într-un fel!),
Să pot să țin din când în când la piept,
Pe DOMNUL EMINESCU-n... portofel! (MAX OPAIȚ)
CONSECVENȚĂ
Trecând prin criză, cum e bun creștin,
Sperând că-i va aduce bucurie,
Invocă omul Spiritul Divin;
Și face zilnic asta cu... „ tărie”! (MAX OPAIȚ)
ZODIACALĂ
A văzut-o- ntâia oară
Și-a crezut c-o nimerește;
EA i-a spus că e FECIOARĂ,
EL în schimb, n-a spus că-i...„ pește”! (MAX OPAIȚ)
VREMURI GRELE
Azi Manole-ndoliat
După Ana din mortare
Ar solicita la Stat
Ajutor de-nmormântare. (AXENTE IUGA)
RĂTĂCIRE
Să o tai cu un topor
Este ceața și taman
Prea Înaltul de la B.O.R.
Nimerit-a-ntr-un...LOGAN! (AXENTE IUGA)
CIUDĂȚENIE
Bolnav, cu un destin neclar,
La un spital observ cum poate
Un plic A5, dreptunghiular,
Discret să meargă...ca pe roate. (AXENTE IUGA)
CEL BĂTUT E VINOVAT?
Rusu-și recunoaște vina?
Gata e să dea-napoi?
„Nu vrea pace Ucraina!
Ucraina vrea război!” (LERU CICOARE)
SPARTAN SUB GIULGI ÎN HUBUL CHARLES DE GAULLE
Nămeți cât casa, crivăț, vâj pendinte,
Pe pistă sta, -n impas, nu sărăcia,
Nici veșnic zâmbărețul Președinte,
Ci Țara noastră, draga, România... (LERU CICOARE)
CEI VIZAȚI AU FOST IGNORAȚI
Acordul cu Mercosur,
Care i-i pe plac puterii,
De ce pare clarobscur?
Ignorați că-s fermierii! (LERU CICOARE)
SUPĂRAREA FERMIERILOR PE MERCOSUR
Preocupați de taxe și tăieri,
N-au șefii timp pentru tăifăsuială,
De-aceea amărâții fermieri
Acuză concurență neloială. (LERU CICOARE)
NU SE PUNE CARUL ÎNAINTEA BOILOR
Mai întâi ne dă, măi state,
Lefuri, pensii ca-n UE
Și-abia după, ajustate,
Taxele la ele. E? (LERU CICOARE)
NOI NU SUNTEM AMERICANI
În SUA treaba e slută:
Bunurile de consum
Cresc cu doi juma la sută
Și-a pornit zurba la drum.
Nici la noi festina lente:
CNAS – zece procente,
Inflația – zece procente,
Dar nu scoatem niciun fum! (NICOLAE MĂTCAȘ)
DE CE NU SE RESPECTĂ LEGEA
INDEXĂRII SALARIILOR ȘI A PENSIILOR?
Ceri impozitul la punct
Cu rata inflației,
Dar îngheți, în contrapunct,
Leafa populației? (NICOLAE MĂTCAȘ)
PE DÂNSUL CINE SĂ-L APERE DE GAFE?
Incompetent, un șef, distrat,
Pe arătură-o ia forzato,
Faimosu-articol din Tratat
Vizând un stat tâlhar non-NATO. (NICOLAE MĂTCAȘ)
AȘA-I CÂND TE IA GURA PE DINAINTE
Ți-ai pus pe cap sarabanda
În problema cu Groenlanda:
Nu-i dădeai gândului glas,
Filozof ai fi rămas.
Făcând parte din sistem,
Vezi câți filozofi avem?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
SAMAVOLNICIE ÎN APLICAREA
REFORMEI ADMINISTRATIVE
Înjghebată, legea, -n grabă,
Să poți da drumul moriștii:
Reduci oamenii de treabă,
Protejezi sinecuriștii. (NICOLAE MĂTCAȘ)
UE-I ȚAP ISPĂȘITOR?
Scriu savanții-a câta oară:
S-a sărit mult peste cal.
Nu UÉ-a-ntrodus în țară
Terorismul cras fiscal. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ACUZARE DE PLAGIAT LA MOMENTUL
ALEGEREII COMPLETURILOR DE JUDECATĂ
Să-ți bagi mâna-n foc c-a plagiat
E riscant la fel ca și contrarul,
Plus că-i pui un astfel de stigmat
Tocmai când în clocot dă viesparul! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ÎNCĂ UN PRIM LOC
Prin bășcălii, bancuri și glume
Ne-am câștigat și noi un status,
Căci primii am ajuns în lume
Într-un pariu făcut cu Bachus. (NICOLAE CRIHNEANU)
FLATARE INOFENSIVĂ?
Excesul de pohvală e ciumos
Chiar printre-adulatorii pietății.
Un cult inofensiv religios
N-ar deveni al personalității? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO
MĂCAR UN OSCIOR
Văzând că unii fac avere,
Când se ajunge la „ciolan",
Ar vrea să fie la putere
Nu un mandat, măcar un an. (TONY ANDREESCU)
Dacă te lupți pentr-un oscior
Pâi vezi să fie din picior
Pe lângă măduvă, badiță
Găsești la sigur și cărniță! (ȘTEFAN BAȘNO)
ȘI CA LUMEA SUNTEM NOI
O spun, cu bună cuviință,
Că tot mai mult, ca niciodată,
Pe creier și pe conștiință,
Azi, lumea pare-a fi spălată. (AL. D. FUNDUIANU)
Robul nu mai stă în lanțuri
Legat de mâini și de picioare
Acum îi facem mintea zoburi
Cu laptop și televizoare.... (ȘTEFAN BAȘNO)
Sunt plictisit ca ița de urzeală
Uitată de femei pe rășchitor
Și simt că voi scăpa de plictiseală
Doar dacă iau o doză... de umor. (ILIE BÂTCĂ)
Umorul fără un ceva lichid
E fad, amorf și sigur insipid
Deci dacă vrei să scapi de plictiseală
Mai bine treci maestre pe pileală. (ȘTEFAN BAȘNO)
·
HAIDA, DE!
Un tip, crezându-se subtil,
Mi-a scris că, fără doar și poate,
Sunt ”fain” în poza de profil,
Dar vrea o poză și... din spate. ILIE BÂTCĂ)
Eu îți spun, cu mult respect,
Ca să fii mai circumspect!
Dacă faci poza din spate
Să nu stai pe aplicate... (ȘTEFAN BAȘNO)
·RATEU EROTIC
Încearcă diva, pe-un tătucă,
Înstantaneu să mi-l seducă
Și iar se face de rușine
(Nu toți bărbații sunt ca mine!...) (ION DIVIZA)
N-a reușit să îl seducă?
Din două: ori era năucă
Ori mai de grabă, vorba aia,
Era frumoasă ca mamaia! (ȘTEFAN BAȘNO)
SUS, ÎN DEAL, E-O CRÂȘMĂ...
De pe munte coborând la vale,
După lungi și grele căutări,
M-am convins că cea mai scurtă cale
Este totuși cea... pe trei cărări. (ION DIVIZA)
Când cărările-s ma late
Ai multă stabilitate
Și atunci , stimate bard ,
Nu te mai agăți de gard! (ȘTEFAN BAȘNO)
PERFORMANȚĂ DE LONGEVITATE
Un bătrânel cu tâmplele de nea,
Un centenar e gata să serbeze
Și luptă doctori pentru viața sa...
Că dânsul nu e prost să le-o cedeze! (ION DIVIZA)
Moșneagul ăsta centenar
A mai băut câte-un pagar
Și a trăit festina lente
Fără să ia medicamente! (ȘTEFAN BAȘNO)
DOMNULUI EMINESCU
Ninge peste tei profund ,
Cu melancolii agreste,
De atâta timp de când
N-ai mai dat un semn...maestre! (MARIOARA NEDEA)
Descoperindu-i universul
Pricepem greu ascunsu-i sens
Noi, ce mai cochetăm cu versul:
Că Eminescu e imens(ȘTEFAN BAȘN
TRUMP ȘI GROENLANDA
Oare vrea resurse sau,
Împreună cu-a lui soață,
Vrea să vadă cum se dau
Eschimoașele pe gheață? (PETRU IOAN GÂRDA)
Eu înțeleg că eschimoașe
Sunt cam așa un fel de moașe,
Dar nu din alea ce dau viață,
Ci de-alea ce se dau pe gheață! (ȘTEFAN BAȘNO)