ALTE PATRU ÎNTREBĂRI PENTRU VASILE LARCO
Georgică Manole: Acolo, la Bucecea (jud. Botoşani), ai fost un copil rebel?
Vasile Larco: Nu pot afirma că am fost un copil nesupus, recalcitrant, asta din cât îmi amintesc. Copilăria și adolescența mea s-au desfășurat în perioada 1947-1965, nu departe de cel de-al doilea război mondial și foarte aproape de seceta din 1946, cu grele urmări și în anul nașterii mele, eu fiind și victima acestei perioade critice, situându-mă la un pas de moarte, dar nu de întunericul veșnic, deoarece mi se ținea o lumânare aprinsă la căpătâi. Numai o sclipire a părinților mei, Dumnezeu să-i aibă în grijă, care au trecut peste cele indicate de doctor, a făcut ca, în momentul de față să scriu aceste rânduri. Am primit în familie o educație specifică omului de la țară, la școală am fost disciplinat, ascultător, nu se putea altfel. Pe atunci nu se știa de nesupunere, de greve sau de revedicări, învățatul era pe primul loc și nu ne învăța la școală nimic de rău. Am avut profesori deosebiți, cu aplecare spre activitatea didactică, iar noi elevii le-am urmat sfaturile. Mai târziu mi-am spus:
Pe-al României mândru plai,
Ca peste tot oriunde-n lume,
Prenumele de mic îl ai,
Dar cât de greu îți faci un nume!
Acum aș mai adăuga: dar cât greu e să ai și renume!
Poate singura nesupunere a fost aceea că nu am rămas la Bucecea, să-mi fac acolo un rost și am plecat de la casa părintească, la studii, după care am revenit numai ocazional, motivând:
Cândva din plaiul buccean
Plecat-am de la stâlpul porții
Și-s fără voia mea ieșean
Căci i-am intrat în voie sorții!
Iar ca destăinuire, poate și drept motivare, am compus epigrama:
Îmi zise-n taină mama mea
Când îmi făcea-ntr-o seară patul:
Să lași în urma ta ceva!...
Și am lăsat în urmă satul.
G. M.: Există o întreagă „galaxie Grama” a detractorilor lui Eminescu. Răspunde-le printr-o epigramă.
V. L.: Nu știu cum este pe la alte popoare, dar pe la noi, când cineva nu poate fi la înălțimea cuiva, în loc să lupte pentru a-l ajunge în calitate, îi este mai ușor să-l critice, să-i rupă lanțul de izbânzi, găsindu-i veriga slabă. Pe Mihai Eminescu nu a putut nimeni să-l ajungă, este poetul nepereche, putând spune că:
Deși s-așterne peste ani zăpada,
Noi cei de astăzi nu-l uităm defel,
Iar că e mare, iată și dovada:
Toți detractorii nu încap de el.
Doresc să adaug, adresându-mă lui Mihai Eminescu:
Tu luminezi o lume-ntunecată,
Dar e-o imagine ce clar surprinde:
Că-n viața asta veșnic zbuciumată
De unii nici lumina nu se prinde!
Această lume întunecată este din ce în ce mai restrânsă, fără lumină nimic nu crește și pot afirma cu optimism:
... Iar de-or mai fi porniri păgâne
Vor dispărea precum un vis,
Luceafărul în veci rămâne
Prin tot ce pana lui a scris.
G. M.: „Desculţ pe mirişte”, o metaforă tare care justifică poetul ce convieţuieşte cu
epigramistul. Ce sentiment îţi dă mersul ... „desculţ pe mirişte”?
V. L.: Prima dată, la prima audiție, expresia mă strânge în spate, amintindu-mi de anii copilăriei și ai adolescenței, când într-adevăr mergeam desculți pe miriște sau pe fâneața proaspăt cosită. Da, e o metaforă, văzând epigrama ca o miriște: înțeapă, și aș putea adăuga:
Discuții nu au cum să-ncapă,
Ușor își dă oricine seama:
Desculț pe miriște înțeapă,
Dar nu așa ca epigrama!
G. M.: De ce crezi că nu prea se mai scrie fabulă?
V. L.: Fabula în versuri poate fi sora mai mare a epigramei, în anumite situații: se termină cu morala care este asemănătoare poantei, are ritm, măsură, rimă perfectă, adresabilitate etc. De ce se scrie mai puțin fabulă? Răspunsul poate fi la critica de specialitate. Eu, doar, îmi exprim o părere personală: dacă, în ceea ce privește epigrama, în prezent s-a ajuns aproape la perfecțiune din punct de vedere prozodic, poanta fiind cea care face diferența, multe dintre epigrame situându-se la nivelul înaintașilor, la fabulă este mai greu, nu s-a ajuns la nivelul marilor fabuliști. Astăzi se scrie mai puțin fabulă, poate și din motivul că nu mai prezintă interes din partea cititorilor, apoi sclipirile poetice au și ele rânduiala lor, periodicitatea lor, dar în momentul de față, epigrama îi ține locul, apărând acele catrene: mini fabule. Cineva spunea că în ceea ce privește epigrama, „nimic nu e nou sub soare”, poate și la fabulă e la fel. Un alt răspuns l-am exprimat prin sonetul de mai jos:
La noi umorul e la el acasă;
Sonetul, epigrama și rondelul
Se mișcă-n voie,-s iuți precum prâsnelul
Și stau cu poanta permanent la masă.
Întruna spun ceva, cum le e felul,
Vizată-i latura cea mai spinoasă,
Căci viața noastră nu e doar frumoasă,
Iar omu-i om, până-și atinge țelul.
Cum fabula e prea pretențioasă,
Tratând defecte, dar și caractere,
Să o creezi, diplomație cere.
Mulți creatori chiar păgubași se lasă,
Căci animalele sunt deranjate
Fiind cu unii oameni comparate.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
BURSA DE VALORI
Când vezi că a căzut dolarul,
Te uită-n jur mărinimos,
Și cum norocul nu-i cu carul,
Te-apleacă să îl iei de ... jos! (MAX OPAIȚ)
UNUI VÂRSTNIC NELINIȘTIT
Bărbatul cere „ validare”
Când îl mai „mână” încă vrerea;
Fiind în vârstă-acum, se pare
Că l-a lăsat de-un timp... „ puterea”! (MAX OPAIȚ)
DEFINIȚIE
Concubinajul, pe moment,
E-o înțelegere utilă,
Ce-ți schimbă starea, (evident!)
În bine, însă nu-i... civilă! (MAX OPAIȚ)
STAREA VREMII
România e în ceață,
Pretutindeni, doar prosteală...
Guvernanți cu mintea creață
Ne-amețesc cu...abureală. (FLORIN C. CIOBICĂ)
TERMOIZOLARE
Pe gerul ăsta grosolan,
Mă încălzește, cu lăbuțe,
Centrala termică Motan:
Haremul meu de...pisicuțe. (FLORIN C. CIOBICĂ)
UNUI ANTISOCIAL
Nu se plânge el de soartă,
Legătura e di vină!
Este bun amic, la toartă,
Doar cu damigeana plină. (FLORIN C. CIOBICĂ)
POD DE RIME PESTE PRUT
INSPIRAȚIE
Vrăjit de fluturașii de prin flori,
De fetele roind pe mal de lac,
Simții că sunt cuprins de dulci fiori
Și-mi zboară iarăși fluturi prin stomac...(ION DIVIZA)
Îmi șoptește mie-un drac
Ia, un gând mai nărăvaș:
Fluturii de prin stomac
Nu-s un semn de ulceraș? (ȘTEFAN BAȘNO)
PĂREREA PERSOANEI AVIZATE
Văzându-l cu amanta-i cam sluțită,
Nevasta, fire cultă, mucalită,
Nu arăta defel să-i poarte pică...
I-a zis: - Așa ți-o trebuit, Mitică!... ...(ION DIVIZA)
Amanta poate că-i mai slută,
Dar sigur e mai pricepută
La o o mișcare mai " fluentă"
Unde nevasta-i corigentă... (ȘTEFAN BAȘNO)
PARADOX
Dorind și cu nebunii să fim drepți,
Dezamăgiți rămânem, din păcate,
Căci unii oameni sunt mereu deștepți,
Iar alții totdeauna au dreptate... ...(ION DIVIZA)
Cei cu dreptatea nu-s deștepți
Iar proștii cum să fie drepți
Când prostul este , cum se spune,
O amărâtă strâmbăciune? (ȘTEFAN BAȘNO)
PRINCIPIU BACHIC
Am și eu o pensioară
Și-o împart cu băutorii,
Știu un lucru: apă chioară
Beau la masă numai chiorii! ...(ION DIVIZA)
De când dăm banii la Paris
Pe apa de la robinet,
A devenit lichid proscris,
Mai scumpă decât Cabernet! (ȘTEFAN BAȘNO)
ZADARNICE CĂUTĂRI...
Spre alte lumi deschidem azi ferestre,
Cu gândul la umanoizi de soi;
Iar ei nu-s proști, făpturi extraterestre,
Să-și pună mintea cu nebuni ca noi! ...(ION DIVIZA)
Dialogul nu-i posibil
De când homo sapiens
A cam devenit penibil
Iubind banul prea intens! (ȘTEFAN BAȘNO)
Scriitorii buni apar când există și cititori buni.
În ultimul timp însă lumea nu prea citește... (GHEORGHE BÂLICI)
Maestre, dar și cititorii
Sunt educați de scriitorii
Ce scriu când au ceva de spus
Nu scot o carte la " produs" !... (ȘTEFAN BAȘNO)
CONVINGERE
Cu mintea înțeleaptă de bătrân,
Se uită Donjuan la fete-n sân
Abia acum înțelegând că rostul
Vieții-a fost când le iubea că prostul(GHEORGHE BÂLICI)
Bărbatul când era mai jun
Se repezea cu pipăitul
Acum , când este mai bătrân
Se mulțumește cu privitul... (ȘTEFAN BAȘNO)
BĂRBATUL LA 40 DE ANI
La patruzeci de ani si-un ceas
Poți fi în dragoste un as,
Dar îți durează bucuria...
Pân' află într-o zi soția! (GHEORGHE BÂLICI)
Dar și mai grav dacă amanta
Îți spune, suspinând din greu:
„Amice, știi care e poanta?
Mai bun e, totuși, soțul meu!” (ȘTEFAN BAȘNO)
AFORISTICĂ
În tot ce ești și-n tot ce faci -
Conform cu normele firești -
Nu spui nimic atunci când taci;
Și mai puțin, când mult vorbești... (GHEORGHE BÂLICI)
Unii zic :Atunci când taci
Ești un filosof profund,
Eu îți zic:Mai bine faci
Bând paharul pân' la fund! (ȘTEFAN BAȘNO)
SE INSTALEAZĂ LEGEA JUNGLEI ȘI-NTRE OAMENI?
Pactul ordinii și-al stimei,
Fiarelor, clar, neprielnic,
Mi ți-l fură, -n fața știmei,
Legea celui mai puternic.
Legea asta, –a celui tare,
O știam, da-i pentru fiare. (NICOLAE MĂTCAȘ)
PEȘTELE CEL MARE-L PAPĂ PE CEL MIC?
O așa amploare-a luat cioanda
Între-un cașalot și-un jalnic pește,
Că, -n raport cu iscodenia Groenlanda,
Și războiul rus-ucrainean pălește. (NICOLAE MĂTCAȘ)
UNA DIN DOUĂ SAU AMÂNDOUĂ?
Ca să confunzi Groenlanda cu Islanda,
Niciun rizic când – clar – nu te pândește,
Ori știe Tanda ce nu știe Manda,
Ori gura păcătosului ... grăiește. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎNTRE DOUĂ NU TE PLOUĂ?
Prins între două, ambele – frățíi,
Ți-e greu să spui deschis cu cine ții?
Dar când te spovedește confesorul:
„Cu victima să ții? Cu agresorul?” (NICOLAE MĂTCAȘ)
DREPT MULȚUMITĂ PENTRU AJUTOR?
Ucráina votând cu două mâini
Criteriul dublei-n stat cetățenii,
Le-a interzis doar fraților români
Să ia statutul maicii Românii. (NICOLAE MĂTCAȘ)
A-NCHIS CU ÎNȚELEPCIUNE GURILE RĂUVOITORILOR
Renunțarea sa la Davos așa o argumentase
Că a stins pe dată ploaia de cuvinte de ocară:
„Cum să-mi pierd eu timpul umblând teleleu Tănase,
Când atâtea trebi reclamă stricta mea prezență-n țară?” (LERU CICOARE)
O PERSOANĂ SUS-PUSĂ FACE DECLARAȚII NECHIBZUITE
Nu-i musai să fii doct expert în drept,
Să nu divulgi un amănunt riscant,
Ca-n urma ciripitului inept
Chiar țara să ți-o pui sub tir constant. (LERU CICOARE)
SEMNAT ÎN NUMELE LOR FĂRĂ ACORDUL LOR
La COREPER ai noștri au semnat
Acordu-ntre UÉ și Mercosur,
Agricultorii-având de câștigat.
De ce-l resping, dar, fermierii-atât de dur? (LERU CICOARE)
LARMĂ DE DRAGUL VRĂJELII ÎN COALIȚIE
Unii hojma ne-ngrozesc că pleacă,
Se plâng alții că vor fi plecați.
La-mpărțit de funcții-așa se-mpacă,
De ai crede sincer că sunt frați. (LERU CICOARE)
NU ASTA-I ORDINEA FIREASCĂ?
Întâi – nababii-n lăfăire
Centura strâng’o, -apoi norodul.
Tai cu toporul unde-i nodul,
Nu unde ața e subțire. (LERU CICOARE)
SĂ NU POȚI DA OCHII CU PROPRIUL POPOR?
Iar cei ce guvernează Țara
Și obștii-i vor atâta bine
De ce nu o conving, amara,
Ci fug de ea ca de toxine? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CU RAPORTĂRILE STĂM DESTUL DE BINE
Lumea-ngheață-n case pân-la oase,
Ca pe timpul odiosului, de frig,
Deși-i două mii douăzecișase
Și-n brumar mai toți ne-asigurase
Că stau bine cu piciorul pe tălpig. (NICOLAE CRĂHĂNEANU)
PARADOX
Nu-i iarnă doar în calendar.
Băgăm pe-un timp săbiile-n teci,
Iar cei de la Termocentrală
Ne spună clar de ce-n gerar
Caloriferele sunt reci,
Factura – supraponderală. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SE CAUTĂ SOLUȚII PÂNĂ TRECE IARNA...
În loc să se gândească de cu vară,
Mort-copt, la iarnă să ne dea căldură
(Mai frig în case-i când decât afară),
Ședințe strâng peste ședințe iar și iară:
Că grijă au de noi ei fac figură! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
AUSTERITATEA N-A AJUNS ȘI PRIN COMPANIILE TULCENE?
Două firme-n disoluție
Ferm oferă-n două trepte
Consultanță & execuție
Pentru copy paste proiecte. (NICOLAE MĂTCAȘ)