ALTE PATRU ÎNTREBÄ‚RI PENTRU VASILE LARCO

Georgică Manole: Acolo, la Bucecea (jud. Botoşani), ai fost un copil rebel?

Vasile Larco: Nu pot afirma că am fost un copil nesupus, recalcitrant, asta din cât îmi amintesc. Copilăria È™i adolescenÈ›a mea s-au desfășurat în perioada 1947-1965, nu departe de cel de-al doilea război mondial È™i foarte aproape de seceta din 1946, cu grele urmări È™i în anul naÈ™terii mele, eu fiind È™i victima acestei perioade critice, situându-mă la un pas de moarte, dar nu de întunericul veÈ™nic, deoarece mi se È›inea o lumânare aprinsă la căpătâi. Numai o sclipire a părinÈ›ilor mei, Dumnezeu să-i aibă în grijă, care au trecut peste cele indicate de doctor, a făcut ca, în momentul de față să scriu aceste rânduri. Am primit în familie o educaÈ›ie specifică omului de la È›ară, la È™coală am fost disciplinat, ascultător, nu se putea altfel. Pe atunci nu se È™tia de nesupunere, de greve sau de revedicări, învățatul era pe primul loc È™i nu ne învăța la È™coală nimic de rău. Am avut profesori deosebiÈ›i, cu aplecare spre activitatea didactică, iar noi elevii le-am urmat sfaturile. Mai târziu mi-am spus:

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 7 martie: Sf. SfinÈ›it Mc. Efrem, episcopul Tomisului; Sf. SfinÅ£iÅ..."

 

Pe-al României mândru plai,

Ca peste tot oriunde-n lume,

Prenumele de mic îl ai,

Dar cât de greu îÈ›i faci un nume!

Acum aÈ™ mai adăuga: dar cât greu e să ai È™i renume!

Poate singura nesupunere a fost aceea că nu am rămas la Bucecea, să-mi fac acolo un rost È™i am plecat de la casa părintească, la studii, după care am revenit numai ocazional, motivând:

Cândva din plaiul buccean

Plecat-am de la stâlpul porÈ›ii

Și-s fără voia mea ieșean

Căci i-am intrat în voie sorÈ›ii!

Iar ca destăinuire, poate și drept motivare, am compus epigrama:

Îmi zise-n taină mama mea

Când îmi făcea-ntr-o seară patul:

Să laÈ™i în urma ta ceva!...

Și am lăsat în urmă satul.

G. M.: Există o întreagă „galaxie  Grama” a detractorilor lui Eminescu. Răspunde-le printr-o epigramă.

V. L.:  Nu È™tiu cum este pe la alte popoare, dar pe la noi, când cineva nu poate fi la înălÈ›imea cuiva, în loc să lupte pentru a-l ajunge în calitate, îi este mai uÈ™or să-l critice, să-i rupă lanÈ›ul de izbânzi, găsindu-i veriga slabă. Pe Mihai Eminescu nu a putut nimeni să-l ajungă, este poetul nepereche, putând spune că:

Deși s-așterne peste ani zăpada,

Noi cei de astăzi nu-l uităm defel,

Iar că e mare, iată și dovada:

ToÈ›i detractorii nu încap de el.

Doresc să adaug, adresându-mă lui Mihai Eminescu:

Tu luminezi o lume-ntunecată,

Dar e-o imagine ce clar surprinde:

Că-n viața asta veșnic zbuciumată

De unii nici lumina nu se prinde!

Această lume întunecată este din ce în ce mai restrânsă, fără lumină nimic nu creÈ™te È™i pot  afirma cu optimism:

... Iar de-or mai fi porniri păgâne

    Vor dispărea precum un vis,

    Luceafărul în veci rămâne

    Prin tot ce pana lui a scris.

G. M.:  „DesculÅ£ pe miriÅŸte”, o metaforă tare care  justifică poetul ce convieÅ£uieÅŸte cu

  epigramistul. Ce sentiment îÅ£i dă mersul ... „desculÅ£ pe miriÅŸte”?

   V. L.: Prima dată, la prima audiÈ›ie, expresia mă strânge în spate, amintindu-mi de anii copilăriei È™i ai adolescenÈ›ei, când într-adevăr mergeam desculÈ›i pe miriÈ™te sau pe fâneaÈ›a proaspăt cosită. Da, e o metaforă, văzând epigrama ca o miriÈ™te: înÈ›eapă, È™i aÈ™ putea adăuga:

Discuții nu au cum să-ncapă,

UÈ™or îÈ™i dă oricine seama:

DesculÈ› pe miriÈ™te înÈ›eapă,

Dar nu așa ca epigrama!

G. M.:  De ce crezi că nu prea se mai scrie fabulă?

 V. L.:  Fabula în versuri poate fi sora mai mare a epigramei, în anumite situaÈ›ii: se termină cu morala care este asemănătoare poantei, are ritm, măsură, rimă perfectă, adresabilitate etc. De ce se scrie mai puÈ›in fabulă? Răspunsul poate fi la critica de specialitate. Eu, doar, îmi exprim o părere personală: dacă, în ceea ce priveÈ™te epigrama, în prezent s-a ajuns aproape la perfecÈ›iune din punct de vedere  prozodic, poanta fiind cea care face diferenÈ›a, multe dintre epigrame situându-se la nivelul înaintaÈ™ilor, la fabulă este mai greu, nu s-a ajuns la nivelul marilor fabuliÈ™ti. Astăzi se scrie mai puÈ›in fabulă, poate È™i din motivul că nu mai prezintă interes din partea cititorilor, apoi sclipirile poetice au È™i ele rânduiala lor, periodicitatea lor, dar în momentul de față, epigrama îi È›ine locul, apărând acele catrene: mini fabule. Cineva spunea că în ceea ce priveÈ™te epigrama, „nimic nu e nou sub soare”, poate È™i la fabulă e la fel. Un alt răspuns l-am exprimat prin sonetul de mai jos:

La noi umorul e la el acasă;

Sonetul, epigrama și rondelul

Se miÈ™că-n voie,-s  iuÈ›i precum prâsnelul

Și stau cu poanta permanent la masă.

Întruna spun ceva, cum le e felul,

Vizată-i latura cea mai spinoasă,

Căci viața noastră nu e doar frumoasă,

Iar omu-i om, până-È™i atinge È›elul.

Cum fabula e prea pretențioasă,

Tratând defecte, dar È™i caractere,

Să o creezi, diplomație cere.

Mulți creatori chiar păgubași se lasă,

Căci animalele sunt deranjate

Fiind cu unii oameni comparate.

Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

 

BURSA DE VALORI

Când vezi că a căzut dolarul,

Te uită-n jur mărinimos,

Și cum norocul nu-i cu carul,

Te-apleacă să îl iei de ... jos! (MAX OPAIÈš)

 

UNUI VÂRSTNIC NELINIȘTIT

Bărbatul cere „ validare”

Când îl mai „mână” încă vrerea;

Fiind în vârstă-acum, se pare

Că l-a lăsat de-un timp... „ puterea”! (MAX OPAIÈš)

 

DEFINIÈšIE

Concubinajul, pe moment,

E-o înÈ›elegere utilă,

Ce-ți schimbă starea, (evident!)

În bine, însă nu-i... civilă! (MAX OPAIÈš)

 

STAREA VREMII

România e în ceață,

Pretutindeni, doar prosteală...

Guvernanți cu mintea creață

Ne-amețesc cu...abureală. (FLORIN C. CIOBICĂ)

 

TERMOIZOLARE

Pe gerul ăsta grosolan,

Mă încălzeÈ™te, cu lăbuÈ›e,

Centrala termică Motan:

Haremul meu de...pisicuțe. (FLORIN C. CIOBICĂ)

 

UNUI ANTISOCIAL

Nu se plânge el de soartă,

Legătura e di vină!

Este bun amic, la toartă,

Doar cu damigeana plină. (FLORIN C. CIOBICĂ)

 

POD DE RIME PESTE PRUT

 

INSPIRAÈšIE

Vrăjit de fluturașii de prin flori,

De fetele roind pe mal de lac,

Simții că sunt cuprins de dulci fiori

Și-mi zboară iarăși fluturi prin stomac...(ION DIVIZA)

 

Îmi È™opteÈ™te mie-un drac

Ia, un gând mai nărăvaÈ™:

Fluturii de prin stomac

Nu-s un semn de ulceraș? (ȘTEFAN BAȘNO)

 

PÄ‚REREA PERSOANEI AVIZATE

Văzându-l cu amanta-i cam sluÈ›ită,

Nevasta, fire cultă, mucalită,

Nu arăta defel să-i poarte pică...

I-a zis: - Așa ți-o trebuit, Mitică!... ...(ION DIVIZA)

 

Amanta poate că-i mai slută,

Dar sigur e mai pricepută

La o o mișcare mai " fluentă"

Unde nevasta-i corigentă... (ȘTEFAN BAȘNO)

 

PARADOX

Dorind și cu nebunii să fim drepți,

DezamăgiÈ›i rămânem, din păcate,

Căci unii oameni sunt mereu deștepți,

Iar alții totdeauna au dreptate... ...(ION DIVIZA)

 

Cei cu dreptatea nu-s deștepți

Iar proștii cum să fie drepți

Când prostul este , cum se spune,

O amărâtă strâmbăciune? (ȘTEFAN BAȘNO)

 

PRINCIPIU BACHIC

Am și eu o pensioară

Și-o împart cu băutorii,

Știu un lucru: apă chioară

Beau la masă numai chiorii! ...(ION DIVIZA)

 

De când dăm banii la Paris

Pe apa de la robinet,

A devenit lichid proscris,

Mai scumpă decât Cabernet! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

ZADARNICE CÄ‚UTÄ‚RI...

Spre alte lumi deschidem azi ferestre,

Cu gândul la umanoizi de soi;

Iar ei nu-s proști, făpturi extraterestre,

Să-și pună mintea cu nebuni ca noi! ...(ION DIVIZA)

 

Dialogul nu-i posibil

De când homo sapiens

A cam devenit penibil

Iubind banul prea intens! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

Scriitorii buni apar când există È™i cititori buni.

În ultimul timp însă lumea nu prea citeÈ™te... (GHEORGHE BÂLICI)

 

Maestre, dar și cititorii

Sunt educați de scriitorii

Ce scriu când au ceva de spus

Nu scot o carte la " produs" !... (ȘTEFAN BAȘNO)

 

CONVINGERE 

Cu mintea înÈ›eleaptă de bătrân,

Se uită Donjuan la fete-n sân

Abia acum înÈ›elegând că rostul

VieÈ›ii-a fost când le iubea că prostul(GHEORGHE BÂLICI)

 

Bărbatul când era mai jun

Se repezea cu pipăitul

Acum , când este mai bătrân

Se mulțumește cu privitul... (ȘTEFAN BAȘNO)

 

BÄ‚RBATUL LA 40 DE ANI     

La patruzeci de ani si-un ceas

PoÈ›i fi în dragoste un as,

Dar îÈ›i durează bucuria...

Pân' află într-o zi soÈ›ia! (GHEORGHE BÂLICI)

 

Dar și mai grav dacă amanta

ÎÈ›i spune, suspinând din greu:

„Amice, È™tii care e poanta?

Mai bun e, totuÈ™i, soÈ›ul meu!” (ȘTEFAN BAȘNO)

 

AFORISTICÄ‚ 

În tot ce eÈ™ti È™i-n tot ce faci -

Conform cu normele firești -

Nu spui nimic atunci când taci;

Și mai puÈ›in, când mult vorbeÈ™ti... (GHEORGHE BÂLICI)

 

Unii zic :Atunci când taci

Ești un filosof profund,

Eu îÈ›i zic:Mai bine faci

Bând paharul pân' la fund! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

SE INSTALEAZĂ LEGEA JUNGLEI ȘI-NTRE OAMENI?

Pactul ordinii și-al stimei,

Fiarelor, clar, neprielnic,

Mi ți-l fură, -n fața știmei,

Legea celui mai puternic.

Legea asta, –a celui tare,

O știam, da-i pentru fiare. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

PEȘTELE CEL MARE-L PAPĂ PE CEL MIC?

O aÈ™a amploare-a luat  cioanda

Între-un caÈ™alot È™i-un jalnic peÈ™te,

Că, -n raport cu iscodenia Groenlanda,

Și războiul rus-ucrainean păleÈ™te.  (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)

 

UNA DIN DOUÄ‚ SAU AMÂNDOUÄ‚?

Ca să confunzi Groenlanda cu Islanda,

Niciun rizic când – clar – nu te pândeÈ™te,

Ori știe Tanda ce nu știe Manda,

Ori gura păcătosului    ... grăieÈ™te. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)

 

ÎNTRE DOUÄ‚ NU TE PLOUÄ‚?

Prins între două, ambele – frățíi,

Ți-e greu să spui deschis cu cine ții?

Dar când te spovedeÈ™te confesorul:

„Cu victima să È›ii? Cu agresorul?” (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)

 

DREPT MULÈšUMITÄ‚ PENTRU AJUTOR?

Ucráina votând cu două mâini

Criteriul dublei-n stat cetățenii,

Le-a interzis doar fraÈ›ilor români

Să ia statutul maicii Românii. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)

 

A-NCHIS CU ÎNÈšELEPCIUNE GURILE RÄ‚UVOITORILOR

Renunțarea sa la Davos așa o argumentase

Că a stins pe dată ploaia de cuvinte de ocară:

„Cum să-mi pierd eu timpul umblând teleleu Tănase,

Când atâtea trebi reclamă stricta mea prezență-n È›ară?” (LERU CICOARE)

 

O PERSOANÄ‚ SUS-PUSÄ‚ FACE DECLARAÈšII NECHIBZUITE

Nu-i musai să fii doct expert în drept,

Să nu divulgi un amănunt riscant,

Ca-n urma ciripitului inept

Chiar țara să ți-o pui sub tir constant. (LERU CICOARE)

 

SEMNAT ÎN NUMELE LOR FÄ‚RÄ‚ ACORDUL LOR

La COREPER ai noștri au semnat

Acordu-ntre UÉ È™i Mercosur,

Agricultorii-având de câÈ™tigat.

De ce-l resping, dar, fermierii-atât de dur? (LERU CICOARE)

 

LARMÄ‚ DE DRAGUL VRÄ‚JELII ÎN COALIÈšIE

Unii hojma ne-ngrozesc că pleacă,

Se plâng alÈ›ii că vor fi plecaÈ›i.

La-mpărțit de funcții-așa se-mpacă,

De ai crede sincer că sunt frați. (LERU CICOARE)

 

NU ASTA-I ORDINEA FIREASCÄ‚?

Întâi – nababii-n lăfăire

Centura strâng’o, -apoi norodul.

Tai cu toporul unde-i nodul,

Nu unde ața e subțire. (LERU CICOARE)

 

SÄ‚ NU POÈšI DA OCHII CU PROPRIUL POPOR?

Iar cei ce guvernează Țara

Și obÈ™tii-i vor atâta bine

De ce nu o conving, amara,

Ci fug de ea ca de toxine? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)

 

CU RAPORTÄ‚RILE STÄ‚M DESTUL DE BINE

Lumea-ngheață-n case pân-la oase,

Ca pe timpul odiosului, de frig,

Deși-i două mii douăzecișase

Și-n brumar mai toÈ›i  ne-asigurase

Că stau bine cu piciorul pe tălpig. (NICOLAE CRĂHĂNEANU)

 

PARADOX

Nu-i iarnă doar în calendar.

Băgăm pe-un timp săbiile-n teci,

Iar cei de la Termocentrală

Ne spună clar de ce-n gerar

Caloriferele sunt reci,

Factura – supraponderală. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)

 

SE CAUTÄ‚  SOLUÈšII PÂNÄ‚ TRECE IARNA...

În loc să se gândească de cu vară,

Mort-copt, la iarnă să ne dea căldură

(Mai frig în case-i când decât afară),

ȘedinÈ›e strâng peste È™edinÈ›e iar È™i iară:

Că grijă au de noi ei fac figură! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

AUSTERITATEA N-A AJUNS ȘI PRIN COMPANIILE TULCENE?

Două firme-n disoluție

Ferm oferă-n două trepte

Consultanță & execuție

Pentru copy paste proiecte. (NICOLAE MĂTCAȘ)