În vâltoarea aceasta de omenire învrăjbită și opacă, prin care nu se mai poate vedea niciun pic din necesarul adevăr, ne trebuie oameni care să ne aducă cuvintele hrănitoare, de îndrumare, de liniștire, pe care cei mulți să le primească fără împotrivire, fără îndărătnicie, scria Sandu Tudor în iunie 1936, în ziarul Credința.
Rostitori întru adevăr au fost, dar Adevărul a sângerat atunci când comuniștii au umplut pușcăriile de sfinți, de la Mircea Vulcănescu la Ioan Ianolide, de la Părintele Mina Dobzeu la Părintele Nicolae Steinhardt. Însuși Sandu Tudor, devenit mai tâziu monahul Daniil de la Rarău, avea să sfârșească în închisorile comuniste, cu lanțuri grele la picioare.
Au trecut, iată, peste 80 de ani de la cuvintele din Credința și ele par scrise astăzi. Și mai spunea Sandu Tudor: Va veni o vreme când adevărul nu va mai putea fi spus pe față, decât cu primejdia vieții. Unde ne sunt oamenii cei aleși?
Unde ne sunt oamenii cei aleși, ne întrebăm și noi astăzi? Unde ne sunt intelectualii, învățătorii, preoții? Și dacă ei apar, cine îi mai ascultă?
Se rotunjește acuș anul de când intelectuali din mai multe țări au redactat, în urma unei întâlniri în luna mai a anului 2017, Declarația de la Paris, un document în 36 de puncte care atrage atenția asupra falsificării valorilor. O Declarație care nu a stârnit aproape niciun interes în România, deși mesajul este nu doar foarte clar, ci și de o duritate alarmantă: Opriți-vă, distrugeți Europa!
Intelectualii care au redactat Declarația de la Paris sunt din Franța, Cehia, Ungaria, Polonia, Maria Britanie, Germania, Olanda, Belgia, țări unde semnalele antisistem sunt mult mai dezvoltate, susținute și ilustrate în plan politic, și care trag un semnal de alarmă împotriva falsificării valorilor europene (creștine, tradiționale). Este, în fapt, un manifest adresat Europei și lumii întregi. Un manifest care vorbește despre înlocuirea adevăratelor valori cu unele false și are drept scop coagularea unui pol al intelectualității.
A dat România semnale că vrea să intre în această elită menită să lupte pentru identitate, pentru păstrarea nealterată a valorilor tradiționale? Nu, și probabil că nici nu va da, chiar de i se vor cere!
Câteva voci reușesc, din fericire, să străpungă acest cotidian entuziast, un cotidian care se bălăcește ideologic în victorii răsunătoare despre identitate de gen, despre o tiranie a libertății care pune lanțuri manifestărilor firești. "Ni se schimbă identitatea, ni se schimbă tiparele. Se simte o molestare psihologică și ideologică în aer", rostea într-o emisiune TV Sorin Lavric, într-un dialog cu Bogdan Munteanu, autorul cărții "Marionete ale destinului". Avem nevoie de intelectuali cu înzestrare spirituală care să interiorizeze și să trăiască principiile în care cred, pentru că numai astfel vor deveni credibili. "Lupta este complexă. Nu poți combate o lozincă cu o altă lozincă. Capcana e de a combate răul cu rău. E nevoie de adevăr, de trăire în spiritul adevărului", spune apăsat Bogdan Munteanu.
Intelectualii de astăzi, aflăm din Declarația de la Paris, vorbesc despre o falsă Europă "care se vede pe sine ca o culme a civilizației, dar care în realitate ne va confisca căminul. O Europă discriminatorie față de trecut. Iar adepții ei, spun intelectualii în DP, prezintă starea de orfan fără familie și cămin ca pe o cucerire a prezentului".
Europa se hrăneşte din rădăcinile sale creştine, este mesajul clar al Declarației, pentru că adevărata Europă afirmă demnitatea egală a fiecărei persoane indiferent de sex, statut sau rasă. Doar că aceasta provine tot din rădăcinile noastre creştine.
"Bunele noastre virtuţi provin toate din moştenirea noastră creştină: echitatea, compasiunea, mila, iertarea, împăcarea, caritatea. Creştinismul a revoluţionat relaţia dintre bărbat şi femeie, preţuind dragostea şi fidelitatea reciprocă într-un mod nemaiîntâlnit. Legământul căsătoriei le permite bărbaţilor şi femeilor să înflorească în comuniune. Majoritatea sacrificiilor noastre sunt de dragul consortului sau al copiilor noştri. Acest duh jertfelnic constituie o altă contribuţie creştină la Europa pe care o iubim".
Un alt semnal de alarmă face referire la faptul că se promovează o falsă libertate. "Falsa Europă afişează un devotament fără precedent pentru libertatea umană. O libertate care, totuşi, este foarte părtinitoare şi se prezintă mai degrabă ca eliberare de orice constrângere: eliberare sexuală, libertatea de auto-exprimare, libertatea de a fi „tu însuţi”. Generaţia studenţilor care au participat la revolta din 1968 priveşte aceste libertăţi ca pe nişte victorii preţioase în faţa unui regim cultural cândva opresiv şi atotputernic. Se percep pe ei înşişi ca mari eliberatori, iar imoralitatea le este aclamată ca o adevărată realizare morală pentru care întreaga lume ar trebui să le fie recunoscătoare".
Avem datoria, mai consemnează Declarația, "să spunem adevărul: Generaţia 1968 a distrus, nu a construit. Au creat un gol pe care acum îl umplu reţelele de socializare online, turismul ieftin şi pornografia".
Semnal de alarmă: Este nevoie de o reformă a educaţiei! "Profesorii şi mentorii de la toate nivelurile de educaţie au datoria memoriei. Trebuie să se mândrească cu rolul lor de punte între generaţiile trecute şi cele viitoare. Trebuie să reînnoim cultura înaltă a Europei stabilind frumosul şi sublimul ca standard comun şi respingând degradarea artelor într-un fel de propagandă politică. Aceasta necesită cultivarea unei noi generaţii de mecena. Corporaţiile şi birocraţii s-au dovedit a fi slabi gestionari ai artelor".
Clar și fără echivoc: Căsătoria şi familia sunt esenţiale. "Căsătoria stă la temelia societăţii civile şi a armoniei între bărbaţi şi femei. Este legătura intimă centrată pe susţinerea gospodăriei şi creşterea copiilor. Afirmăm că cele mai importante roluri pe care le avem în societate şi ca fiinţe umane sunt cele de tată, respectiv mamă. Căsătoria şi copiii sunt de nelipsit din orice viziune a prosperităţii umane. Copiii necesită sacrificiu din partea celor care îi aduc pe lume. Acest sacrificiu este nobil şi trebuie onorat. Susţinem politicile sociale judicioase care încurajează şi consolidează căsătoria, naşterea şi creşterea copiilor. O societate care nu este deschisă faţă de naşterea propriilor copii nu are viitor".
Declarația de la Paris, așa cum a fost ea deschisă Europei, va sta mărturie în veac. Din păcate, ea este întâmpinată astăzi cu neputință, cu indiferență, o indiferență care face loc asaltului ideologic menit să ne destructureze ființial, să ne remodeleze într-o paradigmă ce va duce la nașterea unor false identități, la impunerea unor false valori.
Declarația a fost semnată de către Phillipe Beneton, Remi Brague și Chantal Delson (Franța), Roman Joch (Cehia), Lanczi Andras (Ungaria), Ryszard Legutko (Polonia), Roger Scruton (Maria Britanie), Robert Spaemann (Germania), Bart Jan Spruyt (Olanda) și Matthias Storme (Belgia).
Așadar: avem oameni aleși? Răspunsul este mai aproape decât credem. E de ajuns să vrem să vedem, să vrem să auzim.