După ”Logos”, expoziția care în aprilie 2025 aniversa în Galeriile ”Ștefan Luchian” 40 de ani de Prolog, după ce, în septembrie același an, Ion Grigorescu expunea ”Ilustrații la Evanghelie”, avem încă o expoziție-eveniment, de data aceasta sub semnătura artistului Constantin Flondor.
Duminică, 10 mai, publicul prezent în Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian” a admirat lucrările artistului Constantin Flondor, ”Însemnări pentru o nostalgie”, o expoziție completă și complexă, care a reunit desen, pictură, fotografie, dar și film.
Alături de Constantin Flondor, au fost prezenți la vernisaj artistul Dacian Andoni, de la Universitatea de Vest Timișoara, prof. univ. dr. Codrina Ioniță, de la Universitatea de Arte ”George Enescu” Iași, prof. univ. dr. Cristian Ungureanu, prorector al Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu” din Iaşi, dar și Alina Șerban, istoric de artă, curator și scriitor, co-fondator al Institutului Prezentului din București și fondator al programului editorial P+4 Publications.
La aproape 90 de ani, Constantin Flondor este astăzi un artist cu blazon, un artist cu istorie. Născut pe 16 decembrie 1936 la Cernăuți , stabilit apoi la Timișoara, artistul este membru fondator al grupărilor 111 (perioada 1966-1969), SIGMA (perioada 1969-1978) și PROLOG (din 1985 și până astăzi).
Un artist care a reușit ceea ce puțini pictori îndrăznesc: a creat energie și a descompus culoarea în stări sufletești. Pentru Constantin Flondor, pânza a fost mereu un câmp de energie. ”Fiecare punct, fiecare tuşă, fiecare semn au şi un rol muzical şi unul energetic”, spune artistul. A experimentat, dar nu s-a hazardat în vreun soi de abandon, în întâmplări nerostuite, ci a analizat – fizic și spiritual – fiecare tușă.
Din Cernăuții natali la Timișoara, din cenușa războiului în comunism, postcomunism și democrație frământată, Constantin Flondor rămâne puternic ancorat în artă și, mai ales, artistul care nu se consideră maestru și care evită mereu să devină tributar stereotipiilor, monotoniei și manierismului păgubos.
O poveste a dorului de locurile natale
La Botoșani, artistul a expus doruri, emoții și nostalgii. La Botoșani, ”imposibila întoarcere” devine posibilă și se vindecă prin artă, expoziția ”Însemnări pentru o nostalgie” combinând culoarea cu logosul, timpul istoric cu experiența intimă, personală. În lucrările lui Constantin Flondor, construcția sintactică se îmbină cu arhitectura memoriei, conturând împreună un traseu destinal al artistului.
”Primii ani de carieră artistică îi va dedica iscodirii, analizării formelor naturii, formelor și corpurilor geometrice și va avea norocul de a întâlni tineri cu preocupări asemănătoare, astfel că vor pune bazele primului grup de artă experimental din România, 111. Despre evoluția pe scena artei românești a acestui grup s-au spus și s-au scris multe. Voi aminti doar faptul că arta constructivă, cinetică, optică, filmul și fotografia făceau parte din mediile de exprimare ale celor trei artiști care compuneau grupul. De asemenea, prezența în 1969 la Bienala de Artă constructivistă de la Nürnberg (într-o perioadă istorică în care accesul în afară era nu doar limitat, ci și puternic controlat de partid și de stat), va însemna nu doar contactul cu artiștii români și cei occidentali, ci și întoarcerea cu aprecierea din partea confraților din Vestul Europei față de ceea ce reușeau să aducă în fața publicului cei trei români: Constantin Flondor, Ștefan Bertalan și Roman Cotoșman”, a rostit la vernisaj Laura Tocariu, cea care a curatoriat acest eveniment.
Anii 80 vor veni cu ceea ce Constantin Flondor numește ”întoarcerea la pictură”, adaugă Laura Tocariu, o perioadă în care acest mediu de exprimare îi va deveni din ce în ce mai aproape de suflet și de preocupări.
Expoziția ”Însemnări pentru o nostalgie” este o ”poveste a dorului de locurile natale”.
”De o Bucovină lăsată în urmă atunci când a venit Al Doilea Război Mondial și, împreună cu familia, a trebuit să plece în refugiu, de o Bucovină pe care o va vizita atunci când se va putea, în anii din urmă. Și nu doar despre Bucovina este această expoziție, ci despre oameni, despre alte locuri care, în cei aproximativ 70 de ani de carieră, au rămas acolo, și-au lăsat amprenta în mentalul și în sufletul artistului, și astfel vom descoperi Gura Putnei în fotografie, dealurile Moldoviței, vom identifica desene cu Ipoteștii cu care a intrat prima dată în contact în 1989. Și vom urmări împreună, ca parte a acestei expoziții, filmul ”Întoarceri”, un film în trei părți, realizat de domnul Flondor”, a spus Laura Tocariu, îndemnând publicul să privească o expoziție care marchează ”nu doar traseul personal, ci și cel artistic, moduri de exprimare artistică diferite, variate, specifice anumitor perioade de creație”.
”Faptul de a expune la Botoșani mă împlinește”
Constantin Flondor a mărturisit că drumul de mai bine de 600 de km, de la Timișoara la Botoșani, reprezintă tot o ”reîntoarcere” în Nordul natal.
”Faptul de a expune la Botoșani mă împlinește. În primul rând pentru că pământul acestor locuri a dăruit culturii ce se putea mai prețios, în domeniile principale. În istorie e vorba de Nicolae Iorga, în poezie- literatură Mihai Eminescu, pe care l-am vizitat chiar ieri, era acasă. În muzică George Enescu și, nu în ultimul rând, Ștefan Luchian în pictură. Este un lucru deosebit, care mă onorează o dată în plus că am putut veni 600 de km, de la Timișoara la Botoșani. Este de fapt o reîntoarcere”, a spus Constantin Flondor.
”Însemnări pentru o nostalgie” conține dorul și chemarea pentru Bucovina, în general, și pentru Cernăuți, în mod special. ”Cu Cernăuțiul, unde m-am născut, este o poveste tristă. În 1940, aveam patru anișori, a trebuit să fug prima dată pentru că veneau rușii în Cernăuți. Armatele române au reușit să elibereze Cernăuțiul, ne-am întors în alt domiciliu și am stat până să împlinesc cei șapte ani de acasă. Și la șapte ani am fost nevoit să plec definitiv, să părăsesc Cernăuțiul. De la această ultimă plecare, în care nu speram să mai văd vreodată locurile natale, au trecut 50 de ani până am putut să întorc la Cernăuți”, a mărturisit artistul.
”O nostalgie care nu mă părăsește niciodată”
Însă revenirea la Cernăuți avea să îmbine două stări: visul și confruntarea. ”Visul față de copilăria mea, care este o poveste frumoasă a copilului care se juca în grădină, bucuria revederii acestor locuri, dar și cu amarul unor realități concrete (grădina mi se părea mai mică decât în copilăria mea), acestea sunt confruntările firești ale istoriei”.
Chiar dacă, în viziunea artistului, expoziția poate fi privită aproape ca un jurnal biografic, Constantin Flondor consideră că pictura comunică dincolo de cuvinte, ea adaugă spectatorului propriile percepții și viziuni. ”Pictura cuvântă prin cele nespuse. Plus că pictura uneori, în semnificațiile ei și în ceea ce poate comunica, îl depășește pe autorul însuși, un spectator va recepționa câte ceva la care nici eu nu mă puteam gândi în lucrările respective”.
Publicul prezent la vernisaj a vizionat și filmul ”Întoarceri”, realizat chiar de Constantin Flondor în urmă cu 50 de ani. ”Filmul este făcut tot cu dorul de Bucovina. Este o nostalgie care nu mă părăsește niciodată. Filmulețul este un triptic, o incursiune în zona respectivă, cu filmări din urmă cu peste 50 de ani, partea a doua este o investigație într-o fotografie din expoziție, o gospodărie de la Gura Putnei, a treia este o mângâiere a reliefului bucovinean și se termină cu imaginea intitulată ”imposibila întoarcere”. Când am făcut filmul nu credeam că voi mai vedea vreodată Cernăuțiul. Această întoarcere este o revenire și la copilărie, și la simplitate, și la natură, o invitație pe care trebuie să o avem cu toții…”.
”O privire de ansamblu a ceea ce au însemnat diferitele etape de creație”
La final, istoricul de artă Alina Șerban a prezentat volumul monografic ”Constantin Flondor. Când ochiul atinge norul”, publicat de P+4 Publications / Institutul Prezentului (2021).
”Am lucrat cinci ani de zile la această carte împreună cu domnul Flondor, în arhive, lucrări care sunt fie în colecții particulare, fie în colecții muzeale, fie în colecția domnului Flondor. Este o privire de ansamblu a ceea ce au însemnat diferitele etape de creație. Este o privire exterioară a cuiva care ia pentru prima dată contact cu activitatea artistului. Cartea conține materiale de arhive, sunt autori cu care domnul Flondor a avut un dialog constant, cum sunt Andrei Pleșu, Dan Hăulică. Dar perspectiva actuală pe mine m-a interesat foarte mult, astfel că am invitat istorici de artă și teoreticieni din străinătate care au reflectat asupra creației domnului Flondor într-un context internațional. Din perspectiva aceasta, monografia punctează acest parcurs și cred că este important pentru cine vrea să aibă o imagine de ansamblu a creației domnului Flondor”, a spus Alina Șerban.
Publicul poate viziona, pe simezele Galeriilor de Artă „Ștefan Luchian”, expoziția personală a artistului Constantin Flondor - „Însemnări pentru o nostalgie”, până pe 15 iunie 2026.
.JPG)
