Sfântul Ioan Valahul s-a născut pe la anul 1644, pe vremea binecredinciosului domn Matei Basarab (1632-1654), şi era din Ţara Românească. A fost luat rob de turci în anul 1659, pe când avea numai 15 ani. Pe drumul către Istanbul, un oştean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat, vrând să-l silească spre păcate. Dar Ioan s-a împotrivit şi împingându-l, ostaşul a căzut şi a murit. Pentru aceasta a fost dat femeii turcului ucis. Stăpâna lui nu i-a luat tânărului Ioan capul, căci, văzându-l voinic şi bun de muncă, l-a pus la început printre slugile sale. Observând însă că era frumos la înfăţişare, s-a aprins cu poftă spurcată asupra lui, ca oarecând femeia lui Putifar din Egipt pentru Iosif, fiul lui Iacov care fusese vândut de fraţii săi. Dorindu-l cu patimă, ea a început să-l ademenească cu tot felul de făgăduinţe, vrând chiar să se mărite cu el. Sfântul Ioan Valahul însă nu a voit acest lucru şi pentru aceasta stăpâna lui l-a dat în mâinile mai-marelui cetăţii ca să-l pedepsească pentru uciderea soţului ei. După ce a fost întemniţat şi îndelung chinuit, în cele din urmă a fost ucis prin spânzurare, în ziua de 12 mai a anului 1662, la locul numit Parmak-Kapî (Poarta Stâlpului), într-o margine a Istanbulului.
Tot astăzi îl pomenim și pe Sfântul Ierarh Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului († 403). Era evreu şi s-a născut la Elefteropole, în Fenicia. A trecut la creştinism învăţând limbile ebraică, egipteană, siriană, greacă şi latină, pentru a înţelege mai bine Sfintele Scripturi. Dorind viaţă pustnicească, s-a nevoit în Egipt, unde l-a întâlnit pe Sfântul Ilarion cel Mare. Fiind ales Episcop al Ciprului, Sfântul Epifanie a scris multe cărţi într-o vreme tulburată de erezia lui Arie. Trăind 115 ani, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.