Galeria de artă „Casa Zamfirescu” găzduiește, în perioada 8-29 mai, expoziția de pictură „Ecouri de lumină și culoare”, semnată de artistul Nicolae Paziuc.
Evenimentul cultural a reunit, cu prilejul vernisajului din amiaza zilei de marți, 12 mai, numeroși iubitori de artă din Suceava și Botoșani, expoziția fiind curatoriată, ca de obicei, de Mihai Pânzaru-PIM, artist plastic, jurnalist și custode al Galeriei ”Casa Zamfirescu”.
”Dacă aveți o pasiune, manifestați-vă, arătați-vă sufletul!”
O viziune artistică sensibilă, în care culoarea devine limbaj, iar lumina capătă valențe expresive, conturând atmosfere delicate și memorabile. Așa s-a arătat în fața publicului botoșănean artistul care a expus pe simezele Galeriei ”Casa Zamfirescu”.
”Un sucevean a venit la Botoșani pentru a expune. Pentru că, după ce expui în Galeria ”Zamfirescu”, primești un certificat de ”nemuritor”. Botoșaniul are o atmosferă culturală, istoria Botoșaniului are cultura drept componentă importantă”, a anunțat în stilul inconfundabil Mihai Pânzaru-PIM, curator al expoziției.
”Ecouri de lumină și culoare” reprezintă o invitație la contemplare și sensibilitate artistică prin intermediul culorii, luminii și armoniei vizuale. Nicolae Paziuc este artistul care, fără ”resentimente” față de profesia pe care a slujit-o întreaga viață, cea de inginer, a avut curajul de a-și ”odihni” anii de pensie într-un soi de creativitate reflexivă și deopotrivă expresivă, menită să îi coloreze la propriu viața. Fără o aparentă miză artistică, însă așezându-se confortabil într-un univers al interiorității subiective bazată pe propria memorie, Nicolae Paziuc impresionează tocmai prin această spovedanie sinceră cu care vine în fața publicului.
Alături de renumitul artist au venit de la Suceava ”prietenii galeriilor”, și anume Antoniu Alexandru Flandorfer, directorul Direcției Județene pentru Cultură Suceava, doctor în filosofie și profesor universitar, dar și Delia-Ioana Leizeriuc, critic de artă, doctorand.
Mihai Pânzaru-PIM a folosit prilejul pentru a pleda în favoarea artei, a exprimării potențialului creativ. ”Dacă aveți o pasiune, manifestați-vă, arătați-vă sufletul! Chiar dacă este amator (amator vine de la ”ama”, iubire sinceră pentru artă), Nicolae Paziuc s-a rafinat, are câteva lucrări zdrobitoare, în sensul bun, peisaje, arhitectură… Toate anotimpurile sunt prinse aici, toate zonele geografice, realizate cu talent, cu sinceritate. Îl felicit și mă bucur că ne-am revăzut aici”.
”Vom fi peste vremuri și nu sub vremuri”
Directorul Direcției Județene pentru Cultură Suceava, Antoniu Alexandru Flandorfer, a completat mesajul artistului Mihai Pânzaru-PIM, evidențiind rolul creatorului în modelarea personalității individuale și colective.
”Prin aceste evenimente se dorește a se face o societate mai bună, prin care să eludăm tot ceea ce reprezintă răul care parcă a pus stăpânire pe umanitate în ultima perioadă. Dar, de fapt, sunt doar schimbări de paradigmă cu care trebuie să ne obișnuim, așa a fost probabil de-a lungul istoriei, individul a fost supus la tot felul de mecanisme de felul acesta. Dar prin artă, prin frumos, prin creație, prin modelarea spiritului cu ajutorul sufletului, ceea ce vedem noi aici, vom fi cumva peste vremuri și nu sub vremuri. Țin să apreciez întregul demers pe care Direcția Județeană pentru Cultură Suceava, împreună cu Direcția Județeană pentru Cultură Botoșani, împreună cu Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani, au reușit și de această dată aici, la dvs., să aducă pe simeze un artist deosebit”, a rostit prof.univ. Antoniu Alexandru Flandorfer.
”Deschidem o poartă spre un univers interior!”
Publicul din Galeria ”Casa Zamfirescu” s-a obișnuit, în ultimul an, cu prezentările ample ale Deliei-Ioana Leizeriuc, criticul de artă care reușește să descifreze mesajele, să descompună și să transpună în cuvânt intențiile creatorului, dar și să creeze, pentru privitor, cărări prin care acesta să își manifeste propria interpretare în fața lucrărilor de pe simeze.
”Există întâlniri care nu se consumă doar în spațiul concret al unei galerii de artă, ci într-un teritoriu mult mai profund. Acela al memoriei afective. Iar această expoziție este tocmai o asemenea întâlnire. Astăzi nu inaugurăm o succesiune de lucrări așezate pe simeze, nu deschidem o simplă expoziție. Deschidem o poartă spre un univers interior, acolo unde lumina nu este doar un fenomen optic, ci un limbaj al emoției”, a spus dintru început Delia-Ioana Leizeriuc, care a apreciat că titlul expoziției, ”Ecouri de lumină și culoare”, este de o sinceritate remarcabilă, ”pentru că ceea ce vedem aici nu este o reprezentare strictă a realității, ci reverberația ei afectivă”.
”Nicolae Paziuc are curajul sincerității”
Nicolae Paziuc nu redă natura, ci o simte. Nu multiplică, ci fixează în memoria afectivă stări, emoții, instantanee ale timpului, într-o dinamică pe care artistul și-o asumă, dar fără să o impună.
”Nu vedem natura așa cum este ea de fapt, ci așa cum a fost simțită. Aceasta este una dintre cele mai frumoase forme de sinceritate artistică. Privind lucrările domnului Nicolae Paziuc observăm imediat că nimeni nu aspiră la recea exactitate descriptivă, cred că sunt mai curând niște confesiuni cromatice. Peisajele par locuri reale, unele chiar sunt, dar în același timp ele aparțin și geografiilor interioare, acelor locuri pe care le purtăm în memorie fără să știm poate exact când le-am locuit. Ați văzut casele tăcute, aceste drumuri care par să conducă undeva între amintire și vis, aceste ierni cu alburi aproape sonore, aceste ape care reflectă nu cerul, ci stările sufletești, tind eu să cred. Și vă întreb, dragi prieteni, cine nu are, dintre voi, un drum de țară, cine nu are o casă în care poate n-a locuit, dar îi pare familiară? Sau cine nu are în memorie o iarnă care nu mai există decât, poate, la noi în suflet?”, a fost provocarea către public a Deliei-Ioana Leizeriuc.
Or, spune criticul de artă, aceasta este, de fapt, puterea picturii adevărate: să activeze memoria emoțională colectivă.
”Domnul Nicolae Paziuc lucrează într-un registru pictural în care culoarea este vie, sinceră și directă. Albastrurile sale nu reprezintă un albastru simplu, el chiar respiră. În florile sale descoperim aceeași sensibilitate. Nu natura statică solemnă, academică, ci observăm viață, delicatețe, aproape o conversație tăcută între lumină și petale. Există în această pictură ceva reconfortant și spun asta cu toată seriozitatea critică. Într-o epocă artistică adesea dominată de fragmentare, de cinism conceptual sau de experimente care exclud emoția, Nicolae Paziuc are curajul sincerității. Iar sinceritatea în artă este poate una dintre cele mai dificile forme de rafinament. Este ușor să șochezi. Mult prea ușor. Este mult mai greu să emoționezi. Este ușor să construiești discursuri teoretice complicate, dar care să nu ajungă la public, dar este infinit mai greu să faci un privitor să tacă în fața unei imagini. Lucrările lui Nicolae Paziuc cer o disponibilitate sufletească. Arta nu trebuie întotdeauna să ne provoace intelectual. Uneori trebuie pur și simplu să ne aducă la noi înșine”, a completat criticul de artă Delia-Ioana Leizeriuc.
”Am amintiri frumoase și din Botoșani!”
”Ecouri de lumină și culoare” a redimensionat și a reconstruit, pentru public, un spațiu fizic și concret, conferindu-i calmitatea, emoția și umanitatea de care societatea de astăzi are atâta nevoie. O expoziție de o ”noblețe discretă”, care ”nu strigă, nu impune, nu teatralizează, pur și simplu invită, iar invitația este profund umană”.
Nu mai puțin discret, cu un zâmbet cald-șăgalnic și o voce molcom-meditativă, Nicolae Paziuc a mărturisit, în fața publicului, bucuria de a se afla din nou la Botoșani, orașul în care depozitat amintiri din vremea tinereții.
”Am amintiri frumoase și din Botoșani, stagiatura ca inginer am făcut-o în orașul dvs. Mă bucur să văd colegi de facultate și colegi de serviciu, a fost o perioadă interesantă și frumoasă din viața mea. Este un oraș foarte frumos. Nu vă mai spun că și fratele meu, nu știu de ce toată familia mea a trecut mai întâi prin Botoșani și apoi a ajuns prin alte locuri”, a spus artistul, recunoscând că pictează de doar cinci ani. Dar nu se consideră un începător, ci mai degrabă continuator al unui vis din adolescență.
”Pictez de vreo cinci ani. Am ieșit de vreo zece ani la pensie și în urmă cu cinci ani mi-am spus să fac ceea ce făcusem în tinerețe. Mi-a plăcut pictura, voiam la un moment dat să fac și arte plastice, dar părinții din Sighișoara, venind la Suceava, m-au îndemnat către un liceu teoretic foarte bun, am făcut matematică-fizică intens și apoi ingineria. Am renunțat la arte plastice, deși mai am tablouri din perioada de liceu. Nu regret nici perioada de inginerie, nici faptul că am revenit la vechea mea pasiune. Vă mulțumesc foarte mult pentru participarea la expoziție. Am rămas profund impresionat de prezența unor colegi de facultate, a unor prieteni foarte buni, foști colegi din Botoșani ș colegi din Suceava. Nu renunț și vă invit și la alte expoziții!”, a încheiat Nicolae Paziuc.
În loc de epilog: ”Botoșaniul s-a schimbat extraordinar de mult”
În 1980, Nicolae Paziuc ajungea la Botoșani, ca tânăr inginer stagiar la Electrocontact, alături de alți colegi de facultate. ”Am încercat de multe ori să plec, dar adevărul este că m-am și simțit bine aici, unde aveam mai mulți colegi de facultate, eram zece colegi veniți prin repartiție. Botoșaniul s-a schimbat extraordinar de mult. Eu făceam naveta atunci și văd acum că și între Suceava și Botoșani totul e complet schimbat: multe firme, drumuri bune, se vede că sunt mulțișori ani de când am plecat. E bine, viața merge mai departe, orașul se transformă!”, a mărturisit artistul-inginer după expoziția de la Botoșani.
