Înveșnicirea timpului - Percepțio, hic habitat felicitas

Înveșnicirea timpului - Percepțio, hic habitat felicitas

Într-un articol publicat la începutul anului 1940, Pr. Stăniloae spunea că "principal este nu ce va aduce anul cel nou, ci CEEA CE VOM FACE, cum ne vom comporta în împrejurările ce ni le va aduce anul care începe". Mai departe părintele profesor vorbește despre marele privilegiu și cutremurătoarea răspundere ce i s-a dat voinței fiecărui om, anume de a valorifica cadrul istoric prezent și de a-i lărgi puterea și semnificația peste limitele timpului, în veșnicie. Cu alte cuvinte, veșnicia ne-o croșetăm noi înșine în fiecare clipă. Fiecare clipă se cere umplută de conținut curat și edificator, de pași ascendenți în și spre comuniune. Voința noastră, așadar, dacă nu se sforțează să dea sens fiecărei clipe, ratează prilejul de a crește în maturitate, în noblețe, în statornicirea pe făgașul firesc al iubirii celuilalt. 

Se adeveresc cuvintele de mai sus dacă reflectăm puțin la următorul aspect: oameni care au trecut în viața lor prin războaie, prin foamete, prin temnițele comuniste sau prin alte necazuri și drame înfiorătoare, au ajuns, în pofida acestora, să trăiască viața astfel încât s-au întipărit în conștiința posterității ca modele de bărbăție, curaj, demnitate, omenie, bunătate și seninătate. L-aș aminti aici pe Nicolae Steinhardt, care, eliberat în 1964 în urma decretului de graţiere generală a deţinuţilor politici, spunea: "Am intrat orb, ies cu ochii deschişi; am intrat răsfăţat, răzgaiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulţumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; ies admirând curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies împăcat cu cei din jur şi cu mine însumi". Sfidează logica comună parcă, dacă ne gândim la felul în care descria același autor temnița: o hrubă, un canal, un maț subpământean rece și ostil, un crater de vulcan nestins, un loc ireal de sinistru. 

La polul opus ne aflăm noi atunci când, deși condițiile exterioare ne sunt favorabile, totuși nu înveșnicim timpul, ci alergăm zănateci și tulburați după priorități și chestiuni importante, uitând să le împlinim pe cele esențiale.

Clipele sunt scurte și ireversibile. Depinde de noi dacă ele devin timp sacru al comuniunii și al deschiderii către universul aproapelui, sau timp apăsător al închistării în logica proprie, în atitudinea semeață-de judecată a celuilalt. Anul nou va fi unul cu bucurie și fericire în funcție de cum vom reacționa noi la împrejurările ce iau naștere odată cu el. 

"Percepțio, hic habitat felicitas" sau, cu alte cuvinte, atitudinea determină altitudinea.
 
An nou cu împărtășire cât mai deplină din prezentul continuu sacru, din veșnicia ce adesea străbate timpul cronologic!


Anușca Dumitru,
psalt Catedrala Mitropolitană Iași
masterand Facultatea de Teologie Iași

 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Vama va ieși din subordinea ANAF în luna iulie. Va fi o structură independentă

astăzi, 20:02
304

Actul normativ privind scoaterea Vămii din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) va fi supus dezbaterii publice în luna iunie, iar în iulie va fi adoptat, a decl...

Partea bună a ploilor din ultima perioadă: Recolta de grâu și porumb va fi mult mai bună în acest an

astăzi, 19:39
195

Ploile care au cazut in mare parte a Uniunii Europene (UE) au determinat serviciul de monitorizare agrometeo european (MARS) sa imbunatateasca estimarile privind productia de grau si porumb din acest ...

A murit pe marginea drumului!

astăzi, 18:21
1441

Un cetățean a sunat la 112, marți, după ce a văzut un bărbat căzut la marginea unui drum. Oamenii legii sosiți la fața locului au constatat că bărbatul este mort. În cauză au fost de...